"România e ţara care m-a hrănit spiritual"

11 august 2010
"România e ţara care m a hrănit spiritual" jpeg

- interviu cu Monica MADAŞ -

De ce te-ai născut în România? 

Obişnuiam să mă întreb de ce a trebuit să mă nasc într-o Românie comunistă, în mediul traumatizant al cuvintelor înfundate în gîtlej şi în acea teamă paralizantă de a-ţi exprima adevărata identitate. Mama m-a crescut cu folclor românesc şi, de cîte ori era tristă şi deznădăjduită, cînta din tot sufletul. Aşa am învăţat să iubesc doina populară şi, mai tîrziu, să-mi exprim la rîndul meu ofurile şi bucuriile prin muzică, păpuşi, poezie... România m-a hrănit spiritual şi sînt ceea ce sînt tocmai datorită mediului din care vin. 

Pe scurt, cine eşti tu? 

Un cotrobăitor într-ale vieţii şi mirărilor de zi cu zi. Aş putea spune: sînt mereu peste tot şi uneori niciunde, am amprentele unei entităţi feminine şi respir senzaţiile nopţilor senine, sînt, uneori, prea cuminte şi prea ascultătoare, iar de cele mai multe ori îmi reflect neliniştile în oglinda curată a sufletului-soare. Ar fi multe de spus şi diverse de adăugat... dar pînă la urmă, sînt un simplu semn de întrebare aşezat inconfortabil peste o lume ameţitor de mare. 

De ce ai luat drumul Marii Britanii? 

E un spaţiu care m-a fascinat dintotdeauna. Este extrem de cosmopolit şi asta face bine spiritului meu neliniştit şi veşnic căutător într-ale noului şi diversităţii. Şi este un mediu foarte inspiraţional pentru muzica mea. 

De la Bucureşti la Londra

Cum este viaţa ta la Londra? 

Plină de evenimente şi, în general, foarte plăcută. Încerc să-mi împart în mod egal activităţile profesionale. Eu sînt păpuşar de meserie şi am cîteva workshop-uri de construcţie şi mînuire a păpuşilor. Mai sînt şi grămezile de oportunităţi de a colabora cînd cu London Film School – unde tocmai am luat parte la un workshop de film, participînd ca actriţă, cînd cu Royal Stratford Theatre sau Central School of Speech and Drama – unde am predat în decembrie, timp de două săptămîni, pentru studenţii de la master, un workshop de păpuşi. Şi multe alte minunate şanse de a lucra cu oameni creativi în proiecte interesante. 

Momentele mai triste sînt cînd nu am de lucru (cînd lucrezi ca liber profesionist asemenea perioade sînt inevitabile), cînd nu am colaborări sau cînd, din diverse motive, trebuie să fac mici pauze de creativitate. Serile, de obicei, am concerte sau, dacă nu, fac muncă de organizare a viitoarelor proiecte, înregistrări pentru cele două albume la care lucrez şi pregătirea unui volum de poezie. Pe scurt, viaţa la Londra: treabă multă şi diversă. E de la sine înţeles că, în afară de muncă, există ieşirile în oraş, vizitele pe la prieteni, dar totul cu cumpătare: viaţa la Londra este foarte scumpă. 

Cum a început colaborarea ta cu Nick Van Gelder? 

Obişnuiam să merg pe la jam session-uri în Camden Town. Era un band acolo care în fiecare luni seară, după reprezentaţii, la final, invitau muzicieni la impro jazz. La un moment dat, după ce am cîntat o piesă free style, s-a apropiat de mine un băiat timid care m-a felicitat, întrebîndu-mă dacă voi veni şi data viitoare, ca să cîntăm ceva împreună. M-am uitat la el, vorbea încet şi foarte politicos, de-abia îl auzeam în gălăgia din club. I-am răspuns că da, posibil etc. Vroiam să plec cît mai repede acasă. Stăteam în sudul Londrei şi Camden-ul era tocmai în partea de nord, la două ore distanţă cu autobuzul de noapte. Dar ne-am reîntîlnit după o săptămînă, am improvizat total jazz, a ieşit foarte bine şi... am hotărît să continuăm colaborarea. Abia mai tîrziu am aflat că acel tînăr a fost parte din primul val Jamiroquai, ca drummer şi co-writer împreună cu JK, vocalistul trupei. 

Cum ţi se pare mediul artistic românesc, din vremea în care ai decis să pleci, prin comparaţie cu cel pe care îl regăseşti acum?

La început de drum, habar n-aveam că industria muzicală este un teritoriu extrem de competitiv, nu întotdeauna fair play la capitolul „balans real între adevăratul talent şi fiţele de MTV“. Mergeam des pe la concertele din Art Jazz Club şi Green Hours şi lumea începea să fie din ce în ce mai mică şi mai sufocantă. Umblam bezmetică să găsesc cît mai multe colaborări şi să-mi scot proiectul în lume. Am cîntat şi cu Marius Popp, care spunea că era fermecat de uşurinţa improvizatorică a vocii mele, dar am primit şi cîteva critici la adresa stilului pe care îl abordasem împreună cu maestrul meu. Totul se manifesta haotic şi mult prea complicat de susţinut. Toată exuberanţa creativităţii era luată drept un moft într-o lume extrem de încrîncenată, plină de reguli şi tipare în care trebuia să te înscrii ca să reuşeşti. Iar eu nu aveam această reţetă a succesului. Am primit telefonul cu „recunoaşterea muncii şi a talentului“, cu cîteva zile înainte să plec din ţară. M-am bucurat şi nu prea. O amestecătură dulce-acrişoară de senzaţii care îmi dădeau stări contradictorii. În Anglia, mai mult ca oriunde, este un teritoriu extrem de competitiv. Dar la un nivel foarte profesionist şi, practic, tot ceea ce trebuie să faci ca să reuşeşti, dacă ai talent şi eşti bun în meseria ta, este să munceşti pe brînci, continuu şi susţinut. Pînă la urmă satisfacţiile vin, într-o mai mică sau mai mare măsură. Şi nu mai contează naţionalitatea, dacă eşti român, bulgar sau chinez. Dacă ai talent, îţi este recunoscut şi gata! 

La ora actuală, în România nu ştiu ce se mai întîmplă pe plan artistic. Poposesc destul de rar prin ţară şi nu sînt la curent cu noutăţile. Însă este minunat că, atunci cînd vin cu cîte o cîntare, lumea se adună şi ne bucurăm cu toţii de moment şi de muzică. 

Plecare,  pe muchie de recunoaştere 

Cînd ai avut primele concerte în România şi de ce ai revenit pe scena românească? 

După ce m-a auzit şeful clubului Art Jazz în toamna lui 2005, unde mă invitase Anca Parghel să cînt o veche doină românească, şi mi-a oferit spaţiul localului pentru a-mi face propriul proiect. Îl cunoşteam pe Arthur Balogh, un foarte tînăr şi talentat basist de jazz, care l-a cooptat pe amicul său, George Dumitriu, chitarist şi violonist de excepţie, şi, după cîteva repetiţii pline de haz şi multă improvizaţie, am realizat un concert numit Doina Jazzului, cu care de altfel am fost şi nominalizaţi la premiul de debut în jazzul românesc. A fost un debut promiţător, dar noi trei deja ne făceam planurile de plecare. Toţi trei, în trei direcţii diferite. Toţi cu visele puse la bagaj, cu palmele streaşină şi ochii aţintiţi spre alte zări (de soare pline). După plecare, am revenit în ţară cu concerte date în primul rînd pentru prietenii de aici, concerte care erau şi un bun motiv ca să ne adunăm cu toţii. Mai nou, cînd vin în România, la concertele pe care le dau vin tot felul de oameni pe care nu-i cunosc, dar care au auzit muzica mea, de pe website sau de la alţi prieteni. Umblă vorba şi bine face. 

De ce îţi este dor şi pentru ce ai vrea să revii în ţară?

Mi-e dor de viaţa la ţară, de mama, de căţelul meu cel şturlubatic, uneori de tata (deh, avem noi o relaţie mai specială şi nu ne ducem lipsa unul altuia prea mult), de prieteni şi de multe alte lucruri bune şi frumoase.  

a consemnat Stela GIURGEANU  

Pe Monica Madaş (Monooka) am cunoscut-o după concertul susţinut la MŢR, Made in London. Monooka a terminat ATF-ul în 2003, secţiunea Teatru de Păpuşi, după care a urmat un masterat în domeniul filmului de animaţie, în cadrul aceleiaşi facultăţi. Timp de cîţiva ani a profesat ca păpuşar la Teatrul de Păpuşi din Oradea, apoi în Bucureşti, la „Ţăndărică“. Pasiunea ei a rămas însă muzica, debutînd, în 2006, pe scena Art Jazz Club, cu proiectul „Doina Jazz-ului“, alături de Arthur Balogh şi George Dumitriu. În acelaşi an a fost nominalizată la premiul de debut pentru jazz. Cu toate acestea, România nu i-a oferit prea multe şanse artistei, care a preferat să plece din ţară. S-a stabilit de cîţiva ani în Marea Britanie, unde a cunoscut succesul şi a dobîndit recunoaşterea, concertînd în prezent alături de Nick van Gelder, unul dintre cei patru muzicieni care au pus bazele trupei Jamiroquai. De ce a plecat şi cum regăseşte mediul artistic la ora actuală în România – sînt doar cîteva întrebări la care artista mi-a răspuns, după concert.

Foto: Sebastian HEROIU

comunism jpg
Istoria comunismului: lecturi esențiale pentru a înțelege un fenomen global
Comunismul a fost un fenomen global care a influențat profund secolul XX, iar studiul său continuă să fie de mare interes pentru istorici, politologi și publicul larg.
comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.

Adevarul.ro

image
image
O mamă a dezvăluit cinci lucruri pe care le interzice copiilor săi după ce a lucrat la o unitate de terapie intensivă pediatrică
Mamă a patru copii, femeia a împărtășit lista celor cinci lucruri care nu trebuie făcute de copii, după ce a lucrat într-o unitate de terapie intensivă pediatrică (ICT).
image
Motivul inteligent pentru care centrele comerciale nu au ferestre
Există mai multe explicații pentru care mall-urile limitează ferestrele.

HIstoria.ro

image
Care a fost singurul trofeu european câștigat de o echipă națională de fotbal a României?
Pe 29 aprilie 1962, aproape 80.000 de spectatori au ținut să fie prezenți la finală, pe „23 August”.
image
Cine au fost agenții dubli din al Doilea Război Mondial?
Cea mai importantă parte a Operațiunii Fortitude a reprezentat-o rolul jucat de agenți dubli.
image
Când au apărut primele bănci din Țara Românească
Pe măsură ce viața economică a Țării Românești se dezvoltă, apar numeroase proiecte și încercări pentru organizarea instituțiilor naționale de credit. Î