„Rezistenţa culturală a devenit o misiune“ – interviu cu Dragoş BÂSCĂ

Publicat în Dilema Veche nr. 733 din 8-14 martie 2018
„Rezistenţa culturală a devenit o misiune“ – interviu cu Dragoş BÂSCĂ jpeg

Dragoş Bâscă este unul dintre fondatorii Twin Arts, care, începînd din anul 2003, organizează evenimente culturale, în special concerte (de jazz). 

Cîte concerte aţi organizat pînă acum sub marca Jazz Nouveau? Ce s-a schimbat, ce a rămas la fel?

Am organizat douăsprezece concerte din 2016, de cînd am început cu israelienii de la Tatran, și, pînă la finalul acestui an, se vor face peste treizeci de show-uri. Am căpătat curaj să experimentăm, avem o consistență foarte bună a trupelor și ne bucurăm de o reacție excelentă din partea publicului cunoscător. Încercăm să transformăm toate lucrurile acestea într-o formă de creștere. Ce a rămas la fel? Promisiunea că aducem muzică contemporană valoroasă și că veţi avea șansa să vedeţi în Clubul Control artiști care în curînd vor deveni mari. E promisiunea pe care și Twin Arts, și Control Club o au în ADN-ul lor.

Concertele din Control sînt în ritm de două pe lună, cine a fost anul acesta, cine va veni?

Anul acesta am început cu două premiere în România: Alaska Snack Time din Israel și americanii de la Kneebody. Ambele concerte au fost excelente și au avut parte de un feedback foarte fain. Continuăm cu Malox din Israel, legendarii Oregon, pe care noi i-am mai adus și la Jazz Night Out acum cîțiva ani, senzaționala chitaristă Mary Halvorson cu proiectul Code Girl, care îl include și pe unul dintre cei mai importanți trompetiști ai zilei – Ambrose Akinmusire, the one and only Jojo Mayer, cu proiectul Nerve, aflat pentru prima dată la București, Kuhn FU, un grup curajos și plin de umor format din muzicieni din Germania, Turcia, Olanda, Israel și Marea Britanie, Bugge Wesseltoft, care revine în formulă de duo, alături de bateristul Christian Prommer, saxofonistul român Iordache, pe care ne bucurăm să-l avem invitat într-o formulă de cvintet, și israelienii de la Buttering Trio. Acestea sînt concertele anunțate pînă acum, dar urmează şi alte surprize pentru toamnă.

Nu de mult timp a luat ființă AROC (Asociația Română a Organizatorilor de Concerte și Evenimente Culturale) din care fac parte cei mai importanți organizatori de concerte de la noi. Cu ce scop, în vederea căror beneficii?

Cel mai important lucru care s-a întîmplat de cînd a apărut această asociație este că organizatorii de concerte s-au așezat la aceeași masă și au realizat că au interese comune ce pot fi protejate mult mai ușor dacă strîng rîndurile. Scopul este de a stabili niște reguli generale într-o piață prea des netransparentă, cu obligații fiscale confuze și împovărătoare, și de a lupta împotriva unor intenții legislative hazardate și injuste din partea unui stat care nu are nici un respect și înțelegere, în sensul cel mai propriu, pentru ce facem noi.

Afirmați anul trecut că Bucureștiul nu are nici o strategie culturală, că este condus opac și fără viziune, că tot ce se construiește în piața de jazz este exclusiv opera promoter-ilor independenți, fără nici o susținere de nicăieri, că nu există încă o sală de concerte propice și că, în fine, Bucureștiul nu arată ca un oraș care iubește muzica. Puteți detalia starea de acum?

Sîntem sub ocupația mediocrității, a sărăciei intelectuale, a hoției generalizate chiar și în domeniul nostru, unde sîntem concurați direct de un stat care toacă banii publici pe evenimente culturale îndoielnice. Sîntem orașul care investește în statui. Rezistenţa a devenit o misiune. Cultura nu trebuie să facă excepție și toți artiștii integri și facilitatorii culturali trebuie să lupte cu armele pe care le au la îndemînă. Asta simt eu acum.

„Nu îi pasă nimănui de etichete“

Spuneați, tot în Dilema veche, acum ceva vreme, că piața de jazz din România este în creștere. Vă menţineți părerea?

Nu mai sînt atît de optimist ca în trecut. Lucrurile par în regres şi nu doar la nivel de jazz, ci la nivel de live entertainment de calitate.

Alaska Snack Time sau Malox, ca să dau doar aceste două exemple de trupe aduse de voi, sînt trupe de tineri și foarte tineri muzicieni din Israel. La noi de ce nu apar astfel de proiecte? Unde sînt tinerii muzicieni de jazz de la noi care să experimenteze granițele genului? În afară de Krisper și Sebastian Spanache Trio, eu nu știu alte exemple notabile.

Pentru că nu îndrăznesc, pentru că cei care i-au format nu le-au dat voie să experimenteze, să greșească, să-și caute drumul lor. Pentru că nu se pregătesc să cucerească lumea, ci următorul concert de cafenea din orașul lor. Pentru că ei încă mai cred în magicul „Am cîntat în deschidere la…“. E nevoie de experiență internațională, e nevoie să nu te mai gîndești dacă ce cînți tu e suficient de jazz. Nu îi pasă nimănui de etichete. Oamenii vor să plece năuciți de la un concert. Să fii atît de bun în ce faci și în felul în care îți prezinți muzica, încît să faci oamenii să-ți vîneze următorul show. Nu mai e suficient să te achiți onorabil de obligația ta de muzician. Sînt prea mulți muzicieni incredibili cu care concurezi direct. Aruncați un ochi la Kamasi Washington, la Robert Glasper etc.

Bono şi Jack White se plîngeau recent că rock-ul s-a efeminat, că e dulceag, că îi lipseşte stamina, furia, nebunia. În acelaşi timp văd tot mai multe grupuri de jazz apropiindu-se mult de rock. Cum vedeți tectonica genurilor în acest moment? Mai există genurile muzicale cum le ştiam?

Da, e adevărat că multe trupe de rock ratează subiectele importante, că și-au diluat stilul pentru a fi radio friendly, dar sînt multe excepții în underground. Poate că acolo ar trebui să ne uităm. Legat de stiluri, citind și uneori făcînd interviuri cu muzicieni, am observat că mai toți spun că pe ei nu-i interesează etichetele muzicale. Și au dreptate să spună asta. Pentru artiști, lucrul ăsta e secundar. Ne sînt nouă necesare ca să-i așezăm mai ușor într-o categorie, ca să simțim că aparținem unui trib. Cred că lucrurile au devenit foarte fluide și în ceea ce privește confluența dintre stilurile muzicale și a felului în care se consumă muzica. Informația muzicală este enormă și nu mai există timp pentru aprofundarea albumelor, așa cum se întîmpla pînă acum un deceniu. În schimb, e mult mai ușor să avem acces la concertele trupelor pe care le iubim, fapt de neimaginat înainte.

Dacă v-ați permite, pe cine ați aduce să cînte într-un club românesc cu o capacitate de doar cîteva sute de locuri 1) din zona jazz-ului şi 2) din orice alt gen muzical?

Din zona jazz-ului, mi-aş dori Carla Bley Trios, Steve Coleman, Dave Douglas, Jason Moran. Din alte zone muzicale, Therr Maitz, Hypnopazuzu, Fever Ray, Mantar.

Ce artişti noi din zona jazz-ului ați descoperit recent şi ne-ați recomanda să-i ascultăm? Data trecută ați spus nume precum Sons of Kemet, Vintage Trouble, Shabaka and The Ancestors, Mammal Hands, Dans Dans.

Kuhn Fu, Ambrose Akinmusire, Cory Henry, Nate Smith, Rotem Sivan.

La ce festivaluri de jazz să mergem anul acesta?

Pentru un oraş cu o energie minunată, pentru un line-up versatil şi curajos, plus organizare impecabilă, fără îndoială că ar trebui să mergeţi la Jazz in the Park, în Cluj-Napoca. O să fim şi noi acolo.

a consemnat Marius CHIVU

Foto: Miluţă Flueraş

972 16 coperta jpg
Iași, România
„Ce-i cu fatalismul ăsta mioritic? Nu-i chiar așa.”
972 17 Cabinele foto D  Ivan jpg
3 x FNT 2022
Este arta (literatura, teatrul, muzica) o formă de comunicare între două sau mai multe părți sau se consumă în intimitate?
MNLR dezbatere 25noiembrie 2022 png
Sociologul Gelu Duminică, scriitorul Vasile Ernu și experta în politici de gen și minorități Fatma Yilmaz dezbat pe tema identității etnice
Muzeul Național al Literaturii Române își propune să continue și să dezvolte proiectul, organizînd noi ediții dedicate și altor minorități etnice.
Afis 25 nov 2022 Sala Radio jpg
Uverturi celebre din opere și aniversarea a 70 de ani de la inaugurarea clădirii Radio România
Evenimentul din data de 25 noiembrie punctează și o aniversare specială a Sălii Radio
p 16 Fernando Pessoa WC jpg
De ce moare, totuși, Ricardo Reis?
Ricardo Reis se întrupează din adîncurile mării, vine din străfundurile apelor, purtat de o navă fantomă, pentru a se incarna.
p 17 1 jpg
Departe de tot
O casă pe buza sălbăticiei. O pădure care promite tihnă și de fapt ascunde belele. O protagonistă care fuge zadarnic de propriul trecut
971 17 Breazu jpeg
Rebelă cu mai multe cauze
Chiar dacă punch-ul primelor albume a rămas în urmă, în 2022 M.I.A. propune tot o formulă a insurgenței.
Afis 18 nov Sala Radio jpg
Cîștigător al celebrului Concurs de dirijat Gustav Mahler - FINNEGAN DOWNIE DEAR - invitat la Sala Radio
Cîștigător al celebrului Concurs Internațional de Dirijat Gustav Mahler, Germania - 2020, FINNEGAN DOWNIE DEAR, care va debuta în noua stagiune la Staatsoper Berlin.
970 16 coperta Chirita jpg
Uciderea unei metafore
Thomas Hobbes descrie, în Leviatanul, apariția gîndurilor din mici mișcări mecanice care au loc în interiorul creierului.
p 17 jpg
Eșuat pe mal
Insula e un buchet de mici intuiții care se chinuie din greu să se coaguleze în ceva rotund.
970 17 Biro coperta1 jpg
Muzici cu tronc
Jazz-ul postmodern se întoarce în cluburile noastre după o spectaculoasă ofertă de festivaluri de peste vară; să fim o piață așa primitoare chiar și cu cele mai elitiste nișe?
970 21 Ioana jpg
Un film cu mize mari înecat în derizoriu
Din punct de vedere imagistic, filmul este ireproșabil, însă nu rezistă nici sub raportul construcției narative, nici al construcției personajelor și nici măcar al criticii pe care se angajează să o facă.
green hours lives   square jpg
Green Hours celebrează cei aproape 30 de ani de activitate printr-o expoziție multimedia imersivă
Experiență culturală imersivă – 30 de ani de Green Hours relevați în cadrul unei instalații gîndite sub forma unui parcurs – expoziție
Afis Sala Radio 11 nov 2022 jpg
CHRISTIAN LINDBERG - desemnat artistul anului în 2016 - este invitat la Sala Radio
Desemnat în 2016 „Artistul anului” în cadrul galei International Classical Music Awards, trombonistul, dirijorul și compozitorul suedez CHRISTIAN LINDBERG este invitat special la SALA RADIO
comunicat noutati anansi noiembrie png
Noutăți în colecția ANANSI: integrala operei poetice a lui César Vallejo, un nou roman de Gheorghi Gospodinov și una dintre cărțile-revelație ale ultimilor ani, semnată de chilianul Benjamín Labatut
Trei noi titluri din portofoliul literaturii universale au fost publicate recent în traducere în cadrul îndrăgitei colecții Anansi. World Fiction de la Editura Pandora M.
Afis Sala Radio 10 nov 2022 jpg
Concert spectaculos de electro-swing: Big Band-ul Radio și Alice Francis
Joi, 10 noiembrie 2022, BIG BAND-UL RADIO dirijat de SIMONA STRUNGARU va susține la SALA RADIO un concert de electro-swing, invitată specială a serii fiind solista vocală ALICE FRANCIS.
Online MarkLetteri jpg
Jazz post-modern - Mark Lettieri, The Baritone Sessions vol. 2, Leopard (6) Records, 2022 -
Mark Lettieri Group vor concerta în Clubul Control din București pe 7 noiembrie.
969 15 Banu1 jpg
„Eu, eu, eu… ce plictis” (Cioran)
Eul e pernicios cînd se constituie în focar prioritar al artei, dar el nu intervine monoton, căci manifestările îi sînt multiple și ele reclamă evaluări diverse.
969 16 sus coperta Romila jpg
Bacovia, prima „viață”
Cîteva lucruri evită să facă autorul cu subiectul său și cred că ele sînt esențiale pentru o reușită a genului.
969 16 jos coperta Marius jpg
Riscul de a citi
Citind Lolita în Teheran rămîne prima carte care dezvăluia riscurile de a citi literatură occidentală într-o țară fundamental islamică.
p 17 jpg
Dubla doi
Regizorul Michel Hazanavicius și-a făcut o reputație (pompată, trebuie spus) din voluptatea cu care pastișează mituri ale cinema-ului.
969 17 Breazu jpg
Forme și fonduri
Foarte probabil că acesta este motivul pentru care Stumpwork poate fi tot ceea ce a fost anul trecut New Long Leg, dar este încărcat, pe fond, cu mai multă autonomie, cu mai mult spațiu, cu mai multă atmosferă.
p 23 Intilnirea golului plin cu plinul gol, 1959 jpg
„Arca lui Noe“ și bestiarul braunerian
De la începuturile creației lui Victor Brauner pînă la ultima serie de lucrări consacrată Mitologiilor și Sărbătorii Mamelorîn anul 1965, opera sa este traversată de reprezentări ale păsărilor și animalelor.
Afiș spectacol „Interior Exterior” png
„Interior/Exterior” – Un spectacol al zidurilor pe care le-am ridicat în noi
O radiografie a spaimei, dar și o fotografie a speranței. Un spectacol al zidurilor pe care le-am ridicat în noi, dar pe care le putem ocoli oricînd în pași de dans. Dar cine ne învață să dansăm?

Adevarul.ro

1669494557875057 1XMKigNP jpg
Argentina-Mexic. Foștii campioni mondiali au jucat prost, dar au avut un jucător Messianic
Selecţionata Argentinei rămâne în cursă pentru optimile de finală ale Cupei Mondiale de fotbal din Qatar, după ce a învins echipa Mexicului cu scorul de 2-0 (0-0), sâmbătă seara, pe Lusail Stadium din Al Daayen, în Grupa C.
Bataie intre suporteri jpg
Bătaie între fanii englezi și cei galezi. Pumni, picioare și scaune folosite în ciocnire VIDEO
Două grupuri de fani, unul din Anglia, celălalt din Țara Galilor, după cum arată tricourilor pe care le purtau, s-au luat la bătaie în stațiunea spaniolă Tenerife. Meciul dintre cele două naționale va avea loc marți.
smurd masina foto shutterstock
Un șofer de 82 de ani a omorât doi pietoni, după ce, în urmă cu puțin timp, accidentase un biciclist
Un grav accident rutier a avut loc sâmbătă seara în Argeș. Doi pietoni accidentați pe DN7 au murit. Tragedia a fost provocată de un șofer în vârstă de 82 de ani, la scurt timp după ce mai provocase un accident.

HIstoria.ro

image
Planul în 10 puncte de comunizare a României din martie 1945
În timp ce Armata Română participa, alături de cea sovietică, la luptele din Ungaria și Cehoslovacia, partidul comunist, încurajat de Moscova, dădea asaltul final pentru acapararea puterii.
image
Cucerirea Vidinului, cea mai puternică fortăreaţă otomană de pe Dunăre
La începutul lunii mai 1877, Armata Română s-a concentrat în Oltenia pentru a împiedica manevrele otomane și a ține sub control cetatea Vidin, cea mai puternică fortăreață turcească de pe Dunăre.
image
Războiul Fotbalului: Meciul care a declanșat conflictul armat dintre El Salvador și Honduras / VIDEO
În istorie sunt consemnate tot felul de conflicte, pornind de la motive mai mult sau mai puțin întemeiate: pentru teritorii, pentru bogății, pentru glorie, pentru onoare, pentru amor... Iată însă că atunci când două națiuni sud-americane, Salvador și Honduras, au ajuns să se războiască, printre motivele conflictului s-au regăsit și niște partide de... fotbal.