Prince-ul întunericului
Danny Brown, Atrocity Exhibition*, Warp Records, 2016.
Precedat de lansarea a trei single-uri, „When It Rain“, „Pneumonia“ și „Really Doe“, cel mai nou album al rapper-ului Danny Brown, Atrocity Exhibition, e o bombă cu ceasul programat la multiple ascultări. Și chiar dacă evoluția lui DB nu e o surpriză, după consistența tripticului discografic care l-a precedat pe AE – The Hybrid, XXX și Old –, noul opus este, esențial, momentul creativ de vîrf al artistului american. Spirala căderii lui Brown într-o paranoia care-i hrănește apetitul monstruos pentru o muzică mai întunecată decît însuși întunericul, în care numele unor Joy Division și J.G. Ballard sînt doar referințele transparente, s-a întîlnit pe Atrocity Exhibition cu o visceralitate care scurmă în măruntaie. Precum tech zombi-ul glitch art de pe coperta discului, dar și ca distorsul ăsta de pe piesa care deschide albumul, numită – cum altfel? – „Downward Spiral“. Ea e, poate, concluzia/confuzia lăsată în urmă, acum cinci ani, de „XXX“: „…Cause if this shit don’t work, nigga I failed at life / Turning to these drugs, now these drugs turned my life / And it’s the downward spiral, got me suicidal“. La 30 de ani, Danny Brown era un munte de spaime. La 35, muntele a rămas acolo: „I’m sweating like I’m in a rave / Been in this room for three days / Think I’m hearing voices / Paranoid and think I’m seeing ghosts, oh shit / Phone keep running but I cut that shit off / Only time I use it when I tell the dealer drop it off / Had a threesome last night…“. Sex & droguri. Sex & droguri. Sex & droguri. Totul curge pe ritmica lor tensionată și defectată, înecată de aluziile psihedelice și de fantasticele twist-uri cromatice. Flow-ul are demență în sînge, vocea nazalizată și apoplectică îl transportă în Fantasia și pe Fantastic Planet. „Ain’t It Funny“ trebuie repetată de o mie de ori. Un beat monstruos, o construcție EDM-istă: „Ain’t it funny how it happens? / Who ever would imagine? / Jokes on you / but Satan the one laughing!“. Sex & droguri. Sex & droguri. Sex & droguri: „So much coke / Just to sniff need a ski lift“. Substanța nu are glamour, ci durere. Anxietatea picură insidios din fiecare rimă reușită. „Cold, cold world, some might say, / Freezing on the snow, brain feel a bit frostbit / Nauseous, don’t know the last time I ate / But I eat these fucking rappers like fucking last steak / On death row, feel like I am / You never know, one day you’re here, the next you’re gone / So I put it all up in these songs.“ Undeva în întuneric, industriei devoratoare de sînge tînăr îi lucesc sardonic ochii. Numai că Brown a fost mereu într-o arie leftfield a culturii hip-hop, la o distanță considerabilă de centrele de comandă din muzică. Puneți lînga asta și Detroit-ul – „No time soon in the City of Boom / Doomed from the time we emerged from the womb“ –, în care s-a născut și a crescut, orașul care l-a adoptat cîndva pe Prince și casă a Ford Motor Company și Motown, a techno-ului și a apocalipsei imobiliare, și colaborarea cu producătorul britanic Paul White, și intrarea în portofoliul unui label ca Warp Records. Datele acestea pot duce, fără doar și poate, către o operă mai mult decît remarcabilă, precum acest Atrocity Exhibition.
* Albumul Atrocity Exhibition poate fi ascultat integral pe Apple Music.
Paul Breazu este jurnalist.
