Muzică şi memorie
● The Caretaker, Everywhere at the End of Time (Stages I-III)*, History Always Favours The Winners, 2016-2017.
Pe pagina de Bandcamp al lui The Caretaker există un scurt citat din Friedrich Nietzsche, pus chiar sub fotografia care ilustrează profilul artistului. „Avantajul unei memorii proaste este acela de a savura lucrurile bune de mai multe ori.“ Desigur, cuvintele acestea nu au ajuns întîmplător acolo. În 2011, Leyland James Kirby – numele real al englezului –, lansa, sub pseudonimul The Caretaker, un album numit An Empty Bliss Beyond This World. Nepămîntean de frumos, retroidist și nostalgic, apelîndu-l pe Stanley Kubrik și adaptarea sa după The Shining, dar și un studiu din 2010 despre cum bolnavii de Alzheimer își pot aminti informații recente dacă ele au fost conectate cu muzica în momentul verbalizării, AEBBTW era construit din fragmente muzicale editate, manipulate, încărcate cu efecte sonore, înecate într-un ecou bîntuit (de trecut) și bîntuitor de pe o serie de discuri din shellac, făcute să funcționeze la 78 de rotații pe minut. Muzica de pe ele era muzica sălilor de bal din America anilor ’20-’30 – epoca swing-ului și vremea big band-urilor de jazz conduse de figuri precum Count Basie, Duke Ellington, Benny Goodman sau Artie Shaw. Albumul acesta, al optulea din discografia The Caretaker, continua obsesia acestuia pentru memorie din perspectivă clinică, dar și ca fundație pentru nostalgie și melancolie, rupînd-o parțial, din perspectiva producției, cu trecutul recent.
După intermezzo-ul unui soundtrack pentru Patience (After Sebald), filmul din 2012 al regizorului britanic Grant Gee, James Leyland Kirby își continua, în 2016 și 2017, opera închinată studiului condiției clinice a memoriei cu trei albume Everywhere at the End of Time Stage 1, Stage 2 și Stage 3, jumătate dintr-o serie de șase albume dedicate de această dată demenței. În fapt, la final, aceste LP-uri vor reprezenta și încarna stadiile prin care trece personajul The Caretaker, diagnosticat, metaforic, ca suferind de demență. La fel ca pe An Empty Bliss Beyond This World, muzica de pe EatEoT trece mult dincolo de simpla experiență auditivă. Colajul acesta extrem de muzică făcută initial pentru a fi ascultată la gramofon are aceeași frumusețe disolutivă, în care loop-uri și glitch-uri ale acului de picap călcînd pe zgîrieturi fine provocate și locuite de timp, filtre și efecte se compun și recompun într-o continuă alunecare dictată de fiecare stadiu în parte, care, în cuvintele autorului, „va dezvălui noi puncte ale progresiei bolii, pierderii și dezintegrării memoriei“.
* Cele trei prime părți ale seriei Everywhere at the End of Time pot fi ascultate pe pagina de Bandcamp a artistului britanic, la adresa thecaretaker.bandcamp.com. De pe boomkat.com poate fi comandat un box set cu cele trei albume editate pe CD, precum și viniluri dedicate fiecăruia în parte.
Paul Breazu este jurnalist.
