„Iubesc să cînt, dar rareori sînt şi mulţumit de felul în care o fac“ - interviu

Joshua REDMAN
Publicat în Dilema Veche nr. 629 din 10-16 martie 2016
„Iubesc să cînt, dar rareori sînt şi mulţumit de felul în care o fac“   interviu jpeg

Joshua Redman (n. 1969) a primit prestigiosul Premiu „Thelonious Monk“ pentru saxofonişti în 1991, moment care a marcat şi ascensiunea sa printre numele importante ale muzicienilor de ­jazz din noua generaţie. Între timp a înregistrat peste o duzină de albume cu trio-ul său şi tot atîtea ca muzician invitat, fiind nominalizat de mai multe ori la Premiile Grammy. Pe 24 martie, ­Joshua Redman Trio vor concerta în premieră în România la Sala Radio din Bucureşti.

Tatăl dvs. a fost saxofonistul Dewey Redman, iar mama dvs. a fost dansatoare şi bibliotecară. Influenţa pe care tatăl a avut-o în formarea dvs. muzicală este evidentă, dar cum v-au influenţat cariera gusturile artistice ale mamei?

Amprenta mamei a fost uriaşă, mai întîi pentru că ea a fost cea care m-a crescut. A fost dansatoare, o iubitoare de muzică şi de arte în general. A început prin a mă duce la concerte şi la tot felul de spectacole de la o vîrstă mică. Întotdeauna se asculta muzică la noi în casă. Întotdeauna m-a încurajat şi m-a sprijinit, dar niciodată nu m-a împins să fac ceva anume. Fără ea, aş fi nimic – literal!

Aţi absolvit summa cum laude cu o licenţă în studii sociale la Harvard, după care însă aţi abandonat Dreptul la Yale. Ce v-a făcut să vă răzgîndiţi în a urma o carieră juridică?

Oportunitatea de a cînta muzică alături de mari muzicieni în viaţă, deopotrivă maeştri bătrîni şi tineri muzicieni din generaţia mea, şi tot sprijinul, încurajarea, inspiraţia şi educaţia pe care mi-au oferit-o – asta m-a făcut să mă răzgîndesc.

Îi citaţi pe Coltrane, Coleman sau Sonny Rollins drept principalele influenţe în muzica dvs. Cum aţi descrie acest proces de formare?

Aceşti saxofonişti (şi mulţi alţii, precum tatăl meu, Dexter Gordon, Joe Henderson, Lester Young, Stan Getz, Gene Ammons, Wayne Shorter etc. etc.) m-au influenţat în sensul că m-am îndrăgostit de muzica lor, pe care am ascultat-o mereu şi mereu, şi ascultîndu-i am învăţat atît de multe despre limbajul jazz-ului. Muzica lor mi-a revelat puterea şi frumuseţea saxofonului, precum şi magia improvizaţiei. Şi da, am studiat şi analizat muzica lor încercînd să le transcriu solo-urile. Dar şi mai important, m-am scufundat în sunetul lor şi cîteodată am încercat să aduc ceva din spiritul lor în propriul meu fel de a cînta, dar niciodată nu am încercat să cînt ca vreunul dintre aceştia. Niciodată n-am fost în stare să semăn cu nimeni altcineva, chiar dacă uneori probabil mi-am dorit asta!

Toată viaţa mea muzicală am rămas, din nefericire, blocat în propriul meu fel de a cînta. Aşa că niciodată n-am simţit că trebuie să mă „opresc“ din a-i asculta, în sensul că trebuie să mă dezvăţ de lecţiile lor. Cred că ceea ce mă sperie cel mai mult este propriul meu fel de a cînta, pentru că majoritatea timpului nu-mi place cum cînt. Încercarea de a-mi depăşi această frică – frica de a mă confrunta cu mine însumi – este probabil cea mai mare provocare.

Cît de des aveţi îndoieli cu privire la ceea ce cîntaţi?

Întotdeauna am îndoieli – nu în timpul interpretării, dar înainte şi după ce se termină actul propriu-zis. Sînt foarte autocritic. Iubesc să cînt, dar rareori sînt şi mulțumit de felul în care o fac – niciodată nu sînt satisfăcut.

Care este forma supremă de recunoaştere muzicală?

Pentru mine, forma supremă de recunoaştere este legătura pe care o simt atunci cînd comunic şi cînd interacţionez cu alţi muzicieni. Acea legătură emoţională, şi intelectuală, şi spirituală, care se creează în acel moment, în timpul unei improvizaţii de grup. Asta e fundamental. De-asta facem ceea ce facem.

Auziţi propriile dvs. influenţe în muzica altor muzicieni?

Dacă se întîmplă asta, le spun că se află, în mod cert, pe un drum greşit.

Există în discografia dvs. albume la care vă gîndiţi ca la nişte borne în cariera muzicală?

Fiecare album a fost un moment esențial, pentru că fiecare moment în muzică este esenţial.

Dacă ar fi să recomandaţi un album din tot ce aţi înregistrat cuiva care nu v a descoperit pînă acum, care ar fi acela?

N-aş putea face asta. Cred că l-aş recomanda pe cel pe care încă nu l-am înregistrat.

Care a fost relaţia dvs. cu muzica, în afară de jazz, pe cînd eraţi tînăr şi cum e acum?

Am crescut ascultînd tot felul de muzici: soul, funk, rock, hip-hop, folk, clasică, muzică indiană, indoneziană, africană… Încă o fac, deşi trebuie să admit că probabil nu mai ascult la fel de multă muzică pe cît ar trebui – în mod cert ascult mai puţin decît altădată.

Acum am doi copii mici şi, cînd ajung acasă, treburile domestice şi responsabilităţile de familie îmi ocupă destul de mult timp. Dar cred că e bine aşa. Mă aflu în acest punct din viaţa mea, iar muzica este, în fond, expresia a ceva mai mult decît muzică. Tot ceea ce gîndeşti, experimentezi, simţi în viaţa ta îşi va găsi o cale de a se regăsi în muzica pe care o cînţi.

Aţi avut şansa de a cînta cu aproape toţi muzicienii de top ai generaţiei (Brad Mehldau,  Christian McBride,  John Medeski, pentru a numi doar cîțiva) şi aţi înregistrat, ca invitat sau ca partener, alături de mari artişti mult mai în vîrstă decît dvs., de la Dave Brubeck, Chick Corea, Jack DeJohnette, Bill Frisell sau Charlie Haden la Simon Rattle şi chiar The Rolling Stones. V-ar plăcea să lucraţi şi cu alţii?

Am fost norocos să am oportunitatea de a cînta cu atît de mulţi muzicieni strălucitori. Lor le datorez tot ce sînt. Sigur, există muzicieni cu care am cîntat şi muzicieni cu care încă nu am cîntat. De unii dintre ei probabil ai auzit, de alţii nu. Dar important este că, indiferent de situaţia muzicală, cu oricine aş cînta, încerc să fiu cu adevărat şi complet acolo, să fiu prezent în acea muzică şi cu acel muzician, să dau totul, să lucrăm împreună pentru a da tot ce-i mai bun, cea mai onestă şi mai creativă muzică posibilă… Asta e ceea ce iubesc. Asta este ceea ce vreau să celebrez.

Sînteţi tatăl unui băiat, este interesat de muzică?

Îi place muzica, dar pînă acum n-a arătat cine ştie ce interes pentru ea. Abia a început să cînte la saxofon, dar rămîne de văzut dacă va îmbrăţişa acest instrument cu adevărat. Mi-ar plăcea să-i spun să exerseze, dar cred că asta m-ar face cam ipocrit.

Sînteţi deja parte din istoria americană a jazz-ului, dar cît de bine cunoaşteţi jazz-ul european?

Iubesc jazz-ul şi cred că ştiu cîte ceva despre jazz, dar nu ştiu ce-i aia ­„jazz american“ şi „jazz european“. Aceşti termeni au pentru mine foarte puţină semnificaţie. Să generalizezi despre muzică în funcţie de ţară sau continent este periculos, cred. Pentru că fiecare muzician e unic – ar trebui să fie o categorie în sine.

Aţi văzut filmul Whiplash? Este acela un fel legitim de a obţine educaţie muzicală?

Whiplash e un film bun. Am rîs mult.

Ştiu că ascultaţi şi trupe pop, ca Morphine, spre exemplu, care au saxofonul printre instrumentele de bază; ce părere aveţi despre ultimul album al lui David Bowie, Blackstar, şi despre colaborarea acestuia cu saxofonistul Donnie McCaslin?

Morphine a fost o trupă mişto, dar nu pot spune că i-am ascultat foarte mult, însă pe David Bowie îl iubesc şi îl iubesc şi pe Donnie McCaslin. Îmi amintesc prima dată cînd l-am ascultat pe Donnie – era la Monterey Jazz Festival High School Competition în California –, eram student în anul al doilea şi cîntam la saxofon doar de cîţiva ani. El era în ultimul an, cred. Am fost completamente uluit. Să auzi pe cineva cu doar cîţiva ani mai mare decît tine cîntînd aşa cum o făcea el – m-a dat pe spate, m-a lăsat prostit! Adică el chiar suna ca un maestru! M-a făcut să mă gîndesc că trebuie neapărat să exersez mai mult.

N-am ascultat încă Blackstar, doar single-ul „Lazarus“, care mi-a plăcut mult. Abia aştept să ascult albumul integral.

Cum vă descurcaţi ca meloman printre atîta muzică bună care se face acum?

Adevărat! Există atît de multă muzică bună azi, şi nu doar în jazz, încît da, uneori poate fi copleşitor. Şi, cum am spus, nici nu mai ascult atît de multă muzică cum obişnuiam s-o fac odată. Uneori trebuie să mă încred în instinct, aşa că dacă uneori mă trezesc ascultînd nu mai ştiu ce, nu contează ce, îmi spun că asta e ceea ce ar „trebui“ să şi ascult…

Ce device-uri folosiţi atunci cînd ascultaţi muzică zilele astea? Ascultaţi jazz pe YouTube sau la telefonul mobil?

Sigur că şi eu ascult foarte multă muzică în format digital. Este foarte la îndemînă, mai ales atunci cînd călătoreşti. În general, ascult muzica pe care o am acasă pe CD-uri sau ascult ce am cumpărat direct de pe iTunes. Uneori folosesc şi Spotify sau YouTube pentru documentare, dar în general nu folosesc aceste platforme.

Compuneţi muzica sau o descoperiţi?

Ideal, amîndouă.

a consemnat Marius CHIVU

TIFF anunță Sunscreen jpg
Organizatorii TIFF anunță prima ediție SUNSCREEN, un nou festival de film la Constanța
Între 8 și 11 septembrie, spectatorii din Constanța vor putea urmări pe marele ecran zeci de filme de succes și se vor bucura de întîlniri cu invitați speciali din lumea filmului.
p 16 Pdac Iamandi jpeg
Jurnalele (bombardării) Berlinului
În goana după supravieţuire nu mai e timp de reforme şi revoltă.
p 17 2 jpg
Pe holurile facultății
Dragoș Hanciu îl filmează aici pe Gheorghe Blondă (zis și „nea Jorj”), fostul responsabil cu materialul tehnic de imagine al UNATC-ului, aflat la vremea turnajului în pragul pensionării.
950 17 Audio1 jpg
Contra naturii
Nu ne-am lămurit încă dacă există un gen muzical LGBT, ori dacă ideea de gen mai are vreo noimă în general, însă sesizăm o propagare a sexualității alternative în zone muzicale conservator-tradiționaliste asociate identitar cu bigotismul, cu electoratul lui Trump, cu viața lipsită de dileme.
p 21 Portretul lui Novalis,1943 jpg
Victor Brauner, vizionar, magician și alchimist
Începînd cu anii 1939-1940, creația pictorului este influențată de literatura romantică și de ezoterism, îndreptîndu-se cu deosebire către scrierile lui Novalis în care artistul consideră a fi găsit ecoul propriei sensibilităţi.
Piața Unirii din Cluj Napoca   Foto Nicu Cherciu jpg
Spectatorii sînt așteptați la un eveniment impresionant, care ia startul în Piața Unirii din Cluj-Napoca
Pînă pe 26 iunie, cel mai mare eveniment cinematografic din România va aduce în orașul recent desemnat UNESCO City of Film peste 350 de proiecții.
p  15 The Plains jpg
21 de drame
Dacă veniți la cea de-a 21-a ediție de TIFF exclusiv pentru filme, iată 21 de titluri care s-ar putea să vă placă.
949 16 freemnas schimbare png
Noaptea alegerilor
Votul e o iluzie, nimic nu se va schimba pentru visători & imigranți.
p 17 jpg
Ciclon
Dramele sale nu „radiografiază” decît prin ricoșeu fragmentele de real care s-au nimerit în cadru, fiindcă adevăratul lor subiect, universal și incoruptibil, este pasiunea.
949 17 Breazu jpg
Perspective și traume
De la premiul acela neașteptat și pînă astăzi, Kendrick Lamar a fost mai degrabă absent.
Al Tomescu jpg
Alexandru Tomescu cîntă „Anotimpurile” lui Vivaldi
„Anotimpurile” lui Vivaldi sînt interpretate la Sala Radio de apreciatul violonist Alexandru Tomescu, în concertul ce închide stagiunea Orchestrei de Cameră Radio.
Film Food 2022 jpg
TIFF 2022: Cine de 5 stele inspirate din povești de pe marele ecran, la Film Food
Secretele celor mai apreciate bucătării ale lumii și poveștile oamenilor care îndrăznesc să testeze limitele convenționalului se întorc în secțiunea Film Food la Festivalul Internațional de Film Transilvania (17 – 26 iunie, Cluj-Napoca), dedicată cinefililor pasionați de experiențe culinare inedite.
p 23 Georges Clarin jpg
Teatrul de odinioară, scrinul femeilor
Femeile au constituit adevărate constelații de socialitate. Dacă nu dispuneau de puterea economică sau politică, ele și-au exercitat, în schimb, geniul animînd viața capitalei pe fond de „plăcere” a spiritului comun împărtășită.
948 16 sus Romila jpg
Poetul și moartea
Nu o carte despre viața lui Nichita Stănescu a scris Bogdan Crețu, ci una despre un mare poet și moartea lui apropiată.
948 16 jos SAxinte jpg
Logica vieții, nervurile poeziei
Simona Popescu nu exclude imaginația din poezia realului, a cotidianului. Ea poate avea o funcție integrativă a realității, tot așa cum visul (structura visului) potențează atributele spectrului diurn.
948 17 1 foto Albert Dobrin jpg
Palatul minții și palatul de păpuși
Rosencrantz și Guilderstern sînt „jucați” de Hamlet care, în „nebunia” lui, inventează o scenetă.
948 15 afis craiova jpg
WhatsApp Image 2022 06 03 at 19 12 39 jpg
Sala Radio 8 iunie 2022 jpg
Concert Mozart / Haydn la Sala Radio
Miercuri, 8 iunie 2022, de la ora 19:00, veți avea ocazia de a asculta la Sala Radio un concert Mozart / Haydn prezentat de Orchestra de Cameră Radio, sub bagheta dirijorului Gheorghe Costin.
EducaTIFF 2022 png
TIFF lansează opționalul de educație cinematografică pentru elevi
Programul EducaTIFF continuă să se dezvolte la cea de-a 21-a ediție a Festivalului Internațional de Film Transilvania (17 – 26 iunie).
947 16 sus BAS jpeg
Maimuțe, muzică și baseball
Cea de-a 22-a carte a scriitorului japonez este o culegere de povestiri scrise la persoana întîi, cu un narator de vîrsta a treia, ce gravitează în jurul unor teme precum nostalgia tinereții, muzica, erotismul, totul învăluit într-o folie de „unheimlich” care a devenit marca autorului nipon.
947 16 jos coperta jpg
Secretul corespondenței
O cu totul altă carte față de aceea, știută tuturor, din 1978, este actuala ediție, definitivă, a „Romanului epistolar” dintre I. Negoițescu și Radu Stanca.
p 17 2 jpg
Nu te supăra, frate
„Frère et sœur” rămîne ilustrativ pentru un cinema anchilozat, cu trăiri rezonabile – însăși lipsa de măsură a pasiunilor sfîrșește prin a fi „rezonabilă”, necesară – și morală burgheză.
947 17 ABiro cover2 jpg
Eroi
Grimus ies din pandemie cu un album în limba maternă ce le oferă mai mult spațiu de manevră pentru poezie.

Adevarul.ro

image
Reacţii după şedinţa foto a lui Brad Pitt pentru GQ Magazine: „Arată ca un cadavru”
Desemnat în anii '90 cel mai sexy bărbat în viaţă de revista People, actorul Brad Pitt şi-a şocat fanii cu cea mai recentă şedinţă foto realizată pentru revista GQ, mai mulţi internauţi comentând că arată ca un cadavru.
image
Lacul căutat de zeci de mii de turişti pentru tratamente s-a colorat în roz. Explicaţiile cercetătorilor VIDEO
Pe lângă culoare, lacul emană şi un miros neplăcut. În fiecare an, aici vin zeci de mii de turişti la tratament. Specialiştii vin cu explicaţii.
image
CTP ne trezeşte la realitate: „Popovici? Dar de ce să mă simt mândru?“
Cristian Tudor Popescu a comentat, în stilul său caracteristic, performanţa lui David Popovici la Mondialele de nataţie, unde sportivul de 17 ani a cucerit două medalii de aur.

HIstoria.ro

image
100 de ani de show-uri culinare
În primăvara lui 1924 se auzea la radio primul show culinar, a cărui gazdă era Betty Crocker, devenită o emblemă a emisiunilor de acest gen și un idol al gospodinelor de peste Ocean. Puțină lume știa că Betty nu exista cu adevărat, ci era doar o plăsmuire a minților creatoare ale postului de radio.
image
„Uvertura” războiului austro-turc din 1715-1718
Războiul turco-venețiano-austriac dintre anii 1714-1718, cunoscut și drept Războiul Austro-Turc din 1715-1718, sau „Războiul lui Eugeniu de Savoia”, este primul din seria războaielor ruso-austro-turce din secolul XVIII.
image
Capitularea lui Osman Pașa
La 4/16 decembrie 1877, Carol îi scria Elisabetei că otomanii încercaseră pe data de 28 să iasă din Plevna luptând și construind un pod peste râul Vid, în zonă desfășurându-se bătălii cumplite. Carol s-a îndreptat imediat în acea direcție, în timp ce împăratul se dusese în centrul dispozitivului.