Dub transilvan
● Lil Obeah, From Transylvania, soundofarttocome.bandcamp.com, 2021.
Dub este o tulpină de muzică electronică eclozată din reggae, primenită în ecouri și reverberații pentru a obține un sound mai electro-artificial. E o nișă și în context global, dar în context românesc e echivalentul muzical al acelor partide care nu ating niciodată pragul electoral încît să facă zarvă în Parlament. Într-un Parlament al muzicii românești, și-ar găsi locul trap-ul (echivalentul AUR), nu-metalul (USR), ambientalul (PLUS), pop-ul (PSD) și muzica de Rock FM (PNL), dar dub-ul ar avea soarta Demos, nici măcar nu s-ar sinchisi să protesteze la gardul Casei Poporului. În consecință, genul se dovedește atractiv pentru exploratori ai periferiilor care prețuiesc inovația mai mult decît democrația. În muzică nișele au o viață bacteriană, gata să evadeze din permafrost, așa că soarta dub-ului românesc se poate schimba oricînd (popularii Subcarpați i-au testat veleitățile comerciale).
Protagonistul și compozitorul albumului aici prezentat e transilvăneanul posedat de demoni jamaicani Lil Obeah (Andrei Bucureci). A fost sufletul proiectului Crowd Control, astăzi e antreprenor artistic și agent provocateur la cîrma casei de producție The Sound of Art to Come și a show-ului radiofonic Black Rhino, demersuri îndreptate spre scena internațională, deși titlul materialului de față insistă că e From Transylvania. Albumul urmează strategia proiectului Dub Colossus (dub master-ul Nick Page în colaborare cu artiști etiopieni) de a asimila motive folclorice regionale în dub, profitînd aici și de rezonanța horror a Transilvaniei. Dub-ul e în mod tradițional inspirat liric de superstițiile cu tentă horror din zona Caraibelor, deci titlul albumului nu e o atît o tentativă de a călca pe urmele Subcarpaților, cît o revelare a conexiunilor cu experimente ca Dub Colossus și cu originile scenei dub. Marius Costache și al său Studio148 s-au ocupat de ingineria sonoră a experimentului.
Regretatul Nick Page acreditează personal pedigree-ul albumului ca un Dub Colossus transilvănean: s-a implicat aici și ca producător și muzician, aducînd pe cîteva piese și acoliți din Transglobal Underground, și pe veteranul reggae Winston „Horseman” Williams. Ceilalți contribuabili fac parte din generația tînără de jazz de la noi, uneltind pentru a da naștere la un hibrid dub-jazz chiar mai nișat decît cele două genuri luate separat (în maniera Sly & Robbie, dintre cei despre care am mai scris). Jazziștii implicați fac parte din colectivele Arcuș Trio, Jam Circle, Adi Stoenescu Trio, JazzyBIT – Alexandru Arcuș, Adi Stoenescu, Michael Acker, Mihai Moldoveanu, Laura Benedek – la care se adaugă exotisme precum tereminul lui Leon Lotoțchi (Baba Dochia) și țambalul lui Marian Șerban Fieraru (taraful Jean Americanu). Eșantioanele sonore decupate și colate, obligatorii pe un album dub, sînt creditate unui dictator (Nicolae Ceaușescu), unui poet (Octavian Soviany), bunicilor artistului și unor coloane sonore de filme (Pădurea spînzuraților).
Dub e o știință a remix-ului și a reformatării sonore radicale, preocupat cu „versionarea” (forme mai radicale de cover version), astfel că o parte din piese au origini moderat recognoscibile în compoziții Vali Sterian, Implant pentru Refuz, Mircea Baniciu, Taraful din Clejani. În același spirit, albumul conține o paletă atît de diversă de contribuții (voluntare sau colate), încît fiecare piesă evoluează prin recentrifugare într-un nou material de sine stătător. Așa se face că în siajul albumului vin numeroase EP-uri și single-uri – versionări preparate în bucătăria lui Bucureci & Costache pentru a testa toate aromele și gusturile care s-ar mai putea distila de aici. Un album dub nu vine niciodată singur.
Aron Biro este autorul blogului https://aronbiro.blogspot.com.
