Două vieţi - în Europa şi America

Publicat în Dilema Veche nr. 335 din 15-21 iulie 2010
Două vieţi   în Europa şi America jpeg

- interviu cu Jan VOGLER -

Jan Vogler (46 de ani) îşi desfăşoară activitatea pe două paliere şi în două ţări: solist instrumentist şi organizator de evenimente muzicale. Este directorul muzical al Festivalului de la Dresda, dar şi al celui mai important festival german de muzică de cameră - cel de la Moritzburg. Trăieşte la Dresda şi la New York, iar în SUA dezvoltă o impresionantă carieră de solist, ceea ce se reflectă şi în colaborarea sa cu prestigioasa casă Sony BMG. Cele mai recente înregistrări ale violoncelistului pot fi ascultate în premieră la Radio România Muzical, în cadrul emisiunii „55 de minute cu violoncelistul Jan Vogler“, sîmbătă, 10 iulie, ora 16,05.  

Ce înseamnă Festivalul muzical de la Dresda? 

Dresda este un oraş muzical şi în acest oraş avem o viaţă muzicală activă pe perioada întregii stagiuni. Festivalul încearcă să fie cel mai important eveniment al stagiunii, să aducă aici cei mai importanţi artişti ai lumii de astăzi. Se adresează publicului care locuieşte în Dresda, care are şansa să audă mari muzicieni din afara graniţelor germane, dar în egală măsură, şi celor care vin special pentru festival la Dresda. 

M-am plimbat puţin prin Dresda, ca un turist obişnuit, şi am văzut aici ceva ce putem vedea şi la Bucureşti: clădirile vechi istorice, dar şi blocurile comuniste (acum reabilitate). Tema festivalului dvs. este Rusia. Cum priveşte publicul din Dresda o asemenea temă? Sînt suficienţi 20 de ani pentru a uita ce s-a întîmplat înainte de 1989?

Tocmai de aceea am ales tema „Rusia“. După 20 de ani, trebuie să fim gata să discutăm; e ca şi cum am merge la psiholog pentru a vorbi despre trecutul nostru. Avem acum şansa de a-i aduce pe martorii acelor timpuri comuniste, cum ar fi Mişa Maiski, care a fost închis din motive politice la Moscova. Pentru fiecare dintre noi, este o istorie personală, ca şi pentru mine, de altfel: am crescut în Berlinul de Est şi am cunoscut ce însemna prezenţa Fratelui mai mare, cum numeam atunci URSS, sînt sigur că la fel îi spuneaţi şi în România, cînd exista opoziţie faţă de deciziile care veneau de la Moscova. În acelaşi timp, sînt de acord cu Mişa Maiski că arta rusă este universală şi incredibil de bogată: a o ignora înseamnă a da uitării o parte foarte importantă a muzicii. Şi mi s-a părut mai important să aleg o asemenea temă, decît să vorbim doar despre reunificare. Reunificarea Germaniei este doar o mică parte dintr-un tablou mult mai mare – acela al comunismului dispărînd din Europa, mai precis din Europa de Est, în doar cîteva luni. Este o istorie dramatică, pe care o spunem privindu-ne propriile sentimente şi ascultîndu-i pe aceşti muzicieni: unii dintre ei afirmaţi după 1989 – aşa cum este Orchestra Naţională a Rusiei, condusă de Mihail Pletniov –, alţii, cu faimă istorică reafirmată în ultimii ani, aşa cum este Orchestra Teatrului Mariinski, dirijată de Valeri Gherghiev. Cred că, de fapt, spunem aici povestea unei Rusii în schimbare, şi aducem un mesaj de toleranţă şi de înţelegere. Putem să percepem că Rusia nu este ceva static, care a rămas aşa cum a fost, ci o ţară mereu în schimbare. 

Manfred Honeck îmi spunea că vă consideră unul dintre cei mai importanţi violoncelişti ai momentului. Ce credeţi dvs. despre Manfred Honeck şi Orchestra Simfonică din Pittsburgh? 

Am fost pur şi simplu uimit de calitatea acestei orchestre. Cred că sîntem norocoşi că putem avea aşa ceva în festivalul nostru, un moment de graţie al relaţiei dintre dirijor şi orchestră. Asta nu se întîmplă prea des: poţi să inviţi un dirijor faimos şi o orchestră mare, dar poate să iasă doar un concert bun şi atît. Ştiam că Manfred Honeck este un dirijor incredibil şi că orchestra din Pittsburgh este foarte bună, dar ceea ce am ascultat a fost mult mai mult, a fost încrederea totală dintre dirijor şi orchestra sa, ceea ce a creat un concert uimitor, un moment de vîrf al festivalului. 

Trecem de la discuţia despre o orchestră americană la subiectul „două vieţi într-una“: una la New York, alta la Dresda. Cum este să trăieşti astfel? 

Pentru mine, este natural, ca şi pentru alţi muzicieni care cîntă pe continente diferite. Eu nu apar foarte mult în Asia, ci în Europa şi America. America mi-a oferit multe şanse, este ţara care, ca şi în cazul lui Manfred Honeck, mi-a oferit poziţia actuală şi posibilitatea de a-şi pune în practică ideile. La fel a fost şi pentru mine: Filarmonica din New York, Orchestrele Simfonice din Chicago şi din Boston m-au invitat ca solist şi am văzut că americanii au încredere în mine, deşi eu sînt german şi nu-mi explic nici acum de ce m-au ales, dar ei mi-au oferit mai multe şanse chiar decît germanii înşişi. În Germania a trebuit să mă dezvolt foarte încet… În America a fost altceva. M-am mutat acolo pentru că am vrut să lucrez dincolo de spiritul vechii Germanii comuniste. A fost foarte important să simt cum funcţionează adevărata democraţie, soţiei mele îi place New York-ul, iar eu am început imediat să am angajamente, deci există o legătură strînsă emoţională între mine şi America. 

Cîntaţi muzică clasică, dar nu numai – şi tango, şi Jimi Hendrix. De ce faceţi asta? 

Cred că e o oarecare filozofie în spatele acestei alegeri. Jimi Hendrix era idolul meu în copilărie, îi aveam portretul în geaca de blugi… Redescoperindu-l pe Jimi Hendrix mai tîrziu, am înţeles de ce mă fascinase în adolescenţă, era foarte consecvent cu lupta lui pentru pace, un exemplu pentru orice fiinţă umană, indiferent că a crescut în democraţie sau în totalitarism, căci dacă pierzi frîiele în viaţă poţi avea probleme; poţi să ajuţi lumea în anumite situaţii, dar în altele, nu. Cred că Jimi Hendrix a pierdut această bătălie. Nu a putut să lupte cu războiul din Vietnam. Şi mă gîndesc şi la Şostakovici, cît de pacifist a fost, ce idei despre pace avea. În ceea ce-l priveşte pe Hendrix, am avut nişte sfătuitori din partea departamentului pop-rock din New York, de la nişte prieteni, am înţeles cum funcţionează muzica rock şi, în final, m-am ales cu ceva: în primul rînd cu stăpînirea ritmului – muzicienii de rock sînt foarte ritmici. În ceea ce priveşte tangoul, de fapt eu am învăţat să dansez tango şi am învăţat despre timpul cînd a apărut tangoul – toţi acei muncitori din Europa veniţi în Argentina cu promisiunea de slujbe şi prosperitate, dar confruntaţi cu realitatea: nu erau slujbe, erau şomeri! Şi ce-au făcut? Au creat tangoul! Cred că acestea sînt lecţii despre viaţă. Eu caut mereu surse care mă pot ajuta să privesc un tablou general al situaţiei. 

Şi de aceea aţi ales poate un gen muzical care nu este nici clasic, nici pop. Poate este cea mai bună modalitate de a atrage publicul tînăr… 

De fapt, distincţia între muzica clasică şi cea pop are o istorie foarte scurtă. Dacă vă uitaţi în urmă cu 80-100 de ani, în secolul al XIX-lea apropierea între muzica cultă şi cea a poporului era mult mai strînsă şi nu exclud posibilitatea ca, în viitor, muzica clasică, jazzul şi muzica agreată de mase să fie din nou una. Este o posibilitate. Cert este că acum fiecare tînăr muzician din New York – fie că vine din România, Rusia, sau oricare altă ţară est-europeană – ştie să cînte tango, puţin rock, puţin jazz. Este o nouă generaţie, care ştie să cînte însă şi în stilul autentic muzica lui Beethoven. 

Aţi amintit ceva despre muzicieni români. Poveştiţi-ne mai mult despre conexiunile dvs. cu România muzicală: compozitori şi interpreţi. 

Avem o academie pentru tineri muzicieni la Festivalul de la Moritzburg, al doilea festival de care mă ocup, şi primesc cereri şi din România, îi invit… Începînd de anul trecut avem în fiecare vară 45 de tineri muzicieni la această academie şi îmi este imposibil să reţin toate numele lor. Cred însă, aşa cum ştie toată lumea, că România este o ţară cu un puternic stil personal. Bineînţeles, privesc în urmă, spre Enescu, dar şi acum văd acest stil la interpreţii care vin din România. Cred că în ianuarie 2011 voi veni în România, să cînt cu Filarmonica George Enescu şi dirijorul Cristian Mandeal. 

Aţi cîntat vreodată o piesă de Enescu? 

Da, un cvintet cu pian, o piesă fabuloasă, foarte dificilă, a necesitat numeroase repetiţii. Cred că România este o ţară cu o puternică identitate şi sper că-şi va păstra pe viitor vocea distinctă. 

Spuneţi-mi acum ceva despre Festivalul de la Moritzburg. 

Este un copil pe care l-am hrănit chiar de la naştere, a fost un festival neconvenţional. Am vrut, eu şi mai mulţi muzicieni pe care i-am cunoscut în America, să ne strîngem pentru a cînta împreună muzică de cameră vara. Publicul a început să vină şi festivalul a tot crescut, iar în momentul de faţă este, cred, cel mai mare festival de muzică de cameră din Germania – referindu-mă aici la buget, la structura lui. Întotdeauna se vînd toate biletele, este în august şi oamenii vin din toată lumea. 

V-aş ruga să-mi descrieţi pe scurt ultimele dvs. apariţii discografice. Unele sînt legate de Festivalul de la Moritzburg. 

Am făcut un CD pentru aniversarea lui Mozart din 2006. Am înregistrat cîteva dintre cele mai importante lucrări de cameră mozartiene, inclusiv Divertismentul pentru trio de coarde. A fost o tortură pentru mine să fac acest disc pentru că am vrut să abordez modalităţi diferite de interpretare ale lui Mozart, am mers la extremele interpretării lui Mozart. Cred că e inevitabil ca, în prezent, dacă vrei să înregistrezi Mozart, să încerci să faci lucruri noi. 

Tangoul, alt proiect al Festivalului de la Moritzburg: am mers toţi şi am luat lecţii de tango înainte de a merge în studioul de înregistrare. Persoana-cheie din acest proiect a fost o tînără pianistă venezueleană, Vanessa Perez. Căutam de mult un pianist pentru acest proiect. Am găsit-o într-un studio de repetiţii din New York şi i-am zis: „Tu eşti pianista de care avem nevoie pentru acest proiect“. Violonistul Colin Jacobsen este de asemenea minunat, cîntă mult alături de Yo Yo Ma. Mai este aici şi Mira Wang, soţia mea. Avem pe CD şi un tango de Erwin Schulhoff, pentru că am vrut să arătăm conexiunile europene ale lui Astor Piazzolla. Acesta este un proiect cu o tînără orchestră din New York: The Knights. Am vrut să-i aducem pe Jimi Hendrix şi Şostakovici împreună şi am înregistrat live într-un club de noapte din New York, „Le Poisson Rouge“, un club în care a cîntat însuşi Jimi Hendrix. Este o combinaţie între spiritul rus şi ritmul de rock. Grupul este absolut minunat – este vorba de o înregistrare live, făcută într-un loc unde aproape nu era aer de respirat, pentru că oprisem toată instalaţia de ventilaţie ca să nu facă zgomot, şi transpiram de parcă eram în Sahara. Am cîntat cu un tînăr pianist german, de mare talent, Martin Stadtfeld. El îmi aminteşte prin tuşeul lui de tradiţia lui Dinu Lipatti sau Glenn Gould – un tuşeu blînd, şi cu o incredibilă ureche polifonică. Am vrut să facem un CD cu celebrele lucrări pentru viola da gamba, în versiune pentru violoncel şi pian. Am cîntat în concert împreună de 20-30 de ori. 

La acest CD sînt mai curînd un mentor. Am vrut să dau orchestrei The Knights din New York, pe care o apreciez foarte mult, şansa de a înregistra acest CD. Eu cînt doar piesa Pădurea liniştită de Dvorak, restul este cîntat doar de The Knights, dar cred că ei au pe acest CD cea mai spectaculoasă versiune care există pe piaţă a piesei Întrebare fără răspuns de Charles Ives. Voi face un turneu în Germania cu această orchestră şi cred că vor deveni faimoşi, pentru că au acel ceva autentic şi simţul diversităţii stilistice, mult talent.    

Interviu realizat de Cristina Comandaşu, redactor-şef adjunct la Radio România Muzical, cu ocazia participării sale la Dresdnermusikfestspiele – Festivalul de muzică de la Dresda, unul dintre cele mai importante evenimente muzicale din Germania. Sîmbătă, 10 iulie, şi duminică, 11 iulie, la ora 16,05, Radio România Muzical va transmite selecţiuni din concertele susţinute la Dresda de Orchestra Simfonică din Pittsburgh, dirijată de Manfred Honeck, solist Jan Vogler, şi de Orchestra Teatrului Mariinski din Sankt Petersburg, dirijată de Valeri Gherghiev, solist Denis Matsuev. Informaţii suplimentare la Radio România Muzical.

Citiţi şi "Să fii conectat la o experienţă pe care nu o poţi descrie...".

dilemaveche ro   Dragostea pentru lectura O mostenire pentru generatiile viitoare jpg
Dragostea pentru lectură: O moștenire pentru generațiile viitoare
Îți amintești de clipele petrecute în copilărie când stăteai cufundat în paginile unei cărți captivante?
comunism jpg
Istoria comunismului: lecturi esențiale pentru a înțelege un fenomen global
Comunismul a fost un fenomen global care a influențat profund secolul XX, iar studiul său continuă să fie de mare interes pentru istorici, politologi și publicul larg.
comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.

Parteneri

artificii descoperite perchezitii bals   foto IPJ Olt (2) jpeg
Aproximativ două tone de materiale pirotehnice descoperite în Olt la o singură adresă: artificii de scenă, comercializate ilegal
Polițiștii din Olt, sub coordonarea unui procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Balș, au făcut percheziții într-un dosar în care cercetează comercializarea ilegală de obiecte pirotehnice, descoperind aproape două tone de artificii care urma să fie puse ilegal pe piață.
orasul 5 min danemarca  jpg
„Orașul de cinci minute”, conceptul care a stârnit o uriașă indignare se extinde în Europa. Cum arată
Nu se întâmplă des ca lumea urbanismului și a managementului traficului să fie cuprinsă de controverse, însă în ultimii ani conceptul inofensiv de „oraș de 15 minute” a stârnit indignare pe forumurile online, în rândul politicienilor cinici și pe străzile unor orașe britanice precum
Politie Spania FOTO Rene Bonilla Shutterstock jpg
O fetiță româncă din Spania a fost vândută de părinți pentru 5.000 de euro. A fost oferită drept „soție” unui tânăr
Părinții unei fete românce din Spania au fost arestați în Cádiz după ce au vândut copila în schimbul a 5.000 de euro. Minora a fost forțată să se căsătorească și să trăiască într-o dubă timp de doi ani.
FOTO Tiberiu Boșutar / Facebook
Deputat AUR, acuzat de instigare la aruncarea în aer a unor clădiri publice. Politicianul a fost plasat sub control judiciar
Deputatul ales al AUR, Tiberiu Boşutar, a fost plasat sub control judiciar pentru 30 de zile, în urma unor percheziţii efectuate în cadrul dosarului deschis pe numele acestuia în data de 7 decembrie, pentru instigare publică.
Youssoufa Moukoko (EPA) jpg
Loida Zabala (Facebook) jpg
Povești care inspiră: are cancer la creier şi plămâni, dar speră la JO din 2028
O sportivă spaniolă dă un exemplu suprem de motivație.
Produse Lidl pe raft - magazin FOTO Shutterstock
Alimentele procesate care favorizează cancerul de colon, boala care l-a răpus pe Mircea Diaconu
O nouă cercetare scoate în evidență legătura dintre consumul de alimente ultraprocesate și riscul crescut de cancer de colon, una dintre cele mai frecvente și letale forme de cancer, inclusiv la tineri. Cercetătorii de la University of South Florida și Tampa General Hospital
photo 2024 12 13 11 04 00 webp
De ce a ocupat Israelul Muntele Hermon. Importanța celui mai înalt vârf al Siriei
Israel a bombardat arsenalul militar al armatei siriene, după căderea lui Bashar al-Assad, pentru ca acesta să nu cadă în mâinile forțelor rebele, potențial ostile, lovind aproape 500 de ținte, distrugând marina siriană precum și 90% din suprafața cunoscută a Siriei. -rachete-aer.
Ioanitoaia