CryptoArtanu
● Artanu’ x 2, artanu.muzicisifaze.com, 2022.
Pe măsură ce își concentrează atenția spre serviciile comode de streaming, consumatorul de muzică se debarasează de artefactele muzicale și asocierile afective (vinilurile mai rezistă, dar sînt incomode, vor avea probabil soarta bibliotecilor). Se caută alternative pentru memoria afectivă, iar spectrul metaversului vine cu propuneri care încep să se facă auzite și la noi, într-o incipientă industrie memorabilia pe care am mai semnalat-o anul trecut cu ocazia unui eveniment Celelalte Cuvinte.
Zilele astea o celebră casă de licitații sfătuia românii ca, sub spectrul războiului, să-și „securizeze averile” achiziționînd bijuterii și obiecte de colecție. Cutia de bijuterii a rockerului român se poate îmbogăți cu un nou proiect memorabilia, omagiu adus uneia dintre figurile pop-rock proeminente cu care a crescut generația mea.
Pe Artanu l-am întîlnit de două ori, din postură de fan anonim frecîndu-mi coatele de ale idolilor. Prima dată în 1996, la Teatrul de Vară din Costinești, unde am prins primul meu concert Timpuri Noi cu ocazia unei tabere studențești, cazat într-o căsuță de vacanță cu becul ars; a doua oară mai recent, cu Partizan, cînd turneul de relansare din 2011 a poposit și într-o hrubă clujeană.
Îl întîlnesc pentru a treia oară ca entitate virtual-matricială: CryptoArtanu penetrînd metaversul, descărnat și digitizat sub formă de NFT, imprimat pe un tricou pe care se dedublează asemeni lui Elvis în „Elvis 2 Times”, lucrarea serigrafică a lui Andy Warhol – la care de altfel trimite numele proiectului asupra căruia atrag aici atenția: Artanu’ x 2.
Seria „Elvis” a lui Andy Warhol a fost extinsă cu „Triple Elvis”, „Elvis 4 Times”, „Eight Elvises”, „Elvis Eleven Times” – fiecare prețuite exorbitant la Sotheby’s și în lumea colecționarilor. Andy Warhol era obsedat de două abordări: cea a aproprierii, opera sa parazitînd faimele epocii, preluînd fotografii publicitare ale acestora ca bază de conținut supus meta-analizei; și cea a multiplicării, lucrările sale serigrafice urmărind asemănarea cu rafturile de supermarket pentru a sugera producție de masă, consum infinit, marketing invaziv. În cazul seriei dedicate lui Elvis, atacul imagistic era potențat și de imaginea artistului ca pistolar, preferat de Warhol statutului de cîntăreț. Nu doar Elvis i-a fost subiect, ci și alte figuri-icoane ale epocii – Elizabeth Taylor, Marilyn Monroe, Marlon Brando.
Noi l-am avut pe Artanu. Cu stihuri precum „Becule, stai aprins, becule, noi te iubim” a provocat simțul atrofiat al umorului de la finele anilor ’80, apoi pe cel nevrotic al tranziției post-revoluționare. A fost rock-star nouăzecist cu Timpuri Noi, pop-star douămiist (chiar proto-hipster) cu Partizan. Se expune acum pe sine ca jeton cultural gata de traficat, un soi de exorcizare pe blockchain sau o extirpare a unui geamăn malefic, un siamez digital.
Retras dintr-un show-business decimat de pandemie, Artanu își mai salută o dată fanii cu acest proiect transcendental care ține și de cald, și de cripto, și de meta, produs într-o colaborare Muzici și Faze – Axa Valahă – Dash Film. Box-set-ul mostră pe care am reușit să pun mîna conține tricoul „Artanu de 2 ori” în ediție numerotată certificată (116 exemplare) însoțit de o carte poștală (tot Artanu, de data asta de patru ori), un document explicativ care îl poziționează pe artist în moștenirea lui Warhol și a lui Don Quijote, și o piesă de puzzle ce poate fi înregistrată pe pagina oficială a proiectului în vederea activării CryptoArtanului. O versiune mai exclusivistă în doar 16 exemplare oferă și alte surprize – detaliile se pot consulta la artanu.muzicisifaze.com.
Aron Biro este autorul blogului https://aronbiro.blogspot.com.
