Apocalipsa după Summack Eps
● Gonjasufi, Callus, Warp Records, 2016.
În 2010, lumea era un loc mai bun pentru Sumach Ecks, un californian cu sînge mexican, american și etiopian, instructor de yoga și muzician. „Candylanes / Them streets at night / So deep in light / Covered with sheets of ice / And candy canes / So sweet and rot / Let’s keep it tight / What an evening sight / With these fancy games…“ Deși nu eram în anii ’80, o miniclaviatură Casio lucra cu doxă funky. În altă parte, psihedelii șaizeciste se lăsau sparte de timbrul spectralizat al lui Ecks. A Sufi and a Killer, debutul pe disc sub pseudonimul Gonjasufi, ajutat de producțiile unor Flying Lotus, The Gaslamp Killer și Mainframe, a făcut destule valuri în zona hip-hop-ului experimental/alternativ. Sumach Ecks nu era chiar un nou-venit pe scena din San Diego – cîndva făcuse parte din crew-ul local Mastas of the Universe –, dar ASaaK poate fi considerat adevăratul său debut. Retroidist, lo-fi, eterogen și imposibil de subsumat unui anume gen muzical, LP-ul acesta săpa aproape singur o nișă în muzica din și de după 2010.
Următorul pe listă, MU.ZZ.LE, venea doi ani mai tîrziu la aceeași casă britanică iconică Warp Records și își regăsea parțial sound-ul în A Sufi and a Killer, chiar dacă tonul era mai sumbru, universul narativ – mai personal, și producția – mai psihotică. Dar toate astea erau, de fapt, suficiente pentru a te face să simți că lumea nu mai era un loc tot atît de bun pentru Ecks. „Children fuckin blowing up malls / Grown men fucking blown-up dolls.“ Apocalipsa rînjea de după colț și avea să vină în 2016, călare pe Callus.
„Once in a while I feel I’ll crack / Once in a while I feel I can / Once in a while I feel I can’t. / (…) / Once in a while I feel I can / Once in a while I feel I’m trapped / Feel I’m trapped. / Once in a while I feel I can’t / I panic / I panic / Abandoned / I’m a maniac depressant.“ Mantra asta gotic-industrială, „Maniac Depressant“, spune totul despre direcția în care se deplasează cel mai nou album al lui Gonjasufi. Paranoic, asfixiat de reverb, lipsit de speranță și glisînd pe o axă pre- și post-punk, Callus pare a fi tabloul frisonant al lumii de astăzi: Trump, abuz, -isme, război, minciună, conspirație, sclavie, moarte, corupție, religie ca opium al popoarelor. „Devils are preaching fire“, spune el undeva. Iar propoziția asta, dincolo de imaginea plastică a iadului pe Pămînt, se poate referi cu ușurință și la estetica acestui album al lui Sumach Ecks, un om într-o lume din ce în ce mai puțin bună.
Aflat în turneu de promovare a albumului Callus, Gonjasufi va concerta la București, în Sala Berlin a Control Club, pe data de 12 mai 2017, de la ora 21. Mai multe informații despre eveniment puteți afla de pe site-ul clubului, control-club.ro, sau urmărind pagina de Facebook a acestuia, facebook.com/clubcontrol.
Paul Breazu este jurnalist.
