<i>A la page</i> cu Lepage

Publicat în Dilema Veche nr. 171 din 19 Mai 2007
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Prima dată am auzit despre canadianul Robert Lepage de la Ducu (Alexandru) Darie, pe la-nceputul anilor ’80. Pe vremea aceea ne întîlneam mai des ca acum - în principal pentru că, la acea vîrstă (Ducu şi cu mine sîntem de-un leat, iar Lepage doar cu doi ani mai bătrîn), ai tot timpul din lume pentru a freca menta de-amoru’ artei... Obişnuiam să ne-ntîlnim şi să vedem filme pe video (Ducu e un mare cinefil, şi sper ca ceva din această cinefilie de bună calitate să transpară în debutul său în cinema!); apoi le comentam cu înverşunare, deşi eram - invariabil - de aceeaşi părere. Atunci, în cotul unei fraze, mi-a povestit el despre Lepage - şi i-am reţinut numele pînă cînd am început să-l tot întîlnesc ici-colo, prin reviste străine, cu aerul că "ştiu şi eu despre cine vorbiţi, nu sînt chiar venit cu pluta!". Acest preambul memorialistic are tîlcul lui, pentru că Ducu a vorbit exact despre acea perioadă în discursul rostit la Salonic, la Gala Premio Europa per il Teatro (a XI-a ediţie, 26-29 aprilie), în calitatea lui de (probabil cel mai tînăr) preşedinte al Uniunii Teatrelor Europene. A fost un discurs scurt, clar şi emoţionant într-o engleză perfectă, îndelung aplaudat. Am învăţat să deosebesc aplauzele de circumstanţă (moi de la-nceput pînă la sfîrşit, care-ncep răzleţ şi se termină brusc) de cele venite din inimă (care-ncep brusc, cresc, uneori iau forma scandărilor, sînt însoţite de chiote şi ovaţii şi se termină răzleţ); în cazul lui Ducu, au fost din inimă (dar fără chiote şi ovaţii, rezervate spectacolelor propriu-zise). Iar asta pentru că a vorbit viu şi firesc, el însuşi emoţionat, despre ce însemna să fii student la regie în RomÈnia acelor ani, cînd singurul mod de a fi ¹ la page cu marii regizori ai lumii presupunea să le vezi spectacolele pe casete video. Brook, Strehler. Mnouchkine... toţi pe video! Sau nici măcar atît: să citeşti despre (cum s-a-ntîmplat - în cazul lui Ducu - cu Lepage, iar în cazul meu cu Bob Wilson; tot în paranteză fie spus, nici pînă astăzi n-am reuşit să văd vreun spectacol de Wilson - nici măcar pe video!). Brook, Strehler, Mnouchkine, Wilson, apoi Heiner Muller, Pina Bausch, Lev Dodin, Luca Ronconi, acum Lepage - toţi aceştia au fost premiaţi de UTE, ceea ce demonstrează fără nici un bemol importanţa acestui premiu. Anul trecut, ceremonia de premiere a avut loc la Torino, iar premianţii au fost Harold Pinter şi Josef Nadj; am scris despre ea chiar aici, în Dilema veche. Pe lîngă marele premiu de teatru propriu-zis, mai există o secţiune - "Noi realităţi teatrale" - la care, sincer, nu mai ştiu cine a fost premiat anul trecut. Aş putea să mă uit în textul de atunci, care e doar la două clicuri distanţă pe laptop, dar consider că amnezia are şi ea tîlcul ei. Ţin minte, în schimb, cine a fost premiat la această secţiune, la Taormina, cu şase ani în urmă: Heiner Goebbels şi Alain Platel! Iar asta pentru că ce am văzut atunci (două spectacole ale lor) m-a lăsat cu gura căscată, m-a electrocutat, m-a gelatinizat, această gelatină de gînduri, senzaţii şi emoţii găsindu-şi căsuţa potrivită din creierul meu care "scoate coarne" (de melc "supramuzical, suprateatral") ori de cîte ori dă peste numele celor doi... Anul acesta, cei premiaţi pentru "Noi realităţi teatrale" (a IX-a ediţie) sînt o sîrboaică, Biljana Srbljanovici, şi un leton, Alvis Hermanis. Prima scrie teatru, al doilea îl regizează. Prima era prezentă cu montarea unei piese a sa, al doilea - cu două spectacole regizate. Mi s-au părut - cum să spun - "interesante"; dar nimic care să mă entuziasmeze. Recent, citind o cronică a Mihaelei Michailov, am aflat că spectacolul lui Hermanis - Viaţă lungă - a fost prezentat şi în Bucureşti, la Festivalul internaţional de teatru, aşa că cei care l-au văzut ştiu despre ce e vorba. Recunosc însă că, oricît de inteligent şi de interesant ar fi ce spune Hermanis despre "demersul" său ("demers" e cuvîntul-fetiş atunci cînd nu prea înţelegi o propunere teatrală!), n-am rezistat mai mult de jumătate de oră la Viaţă lungă... Pentru mine a fost "viaţă scurtă" pentru că, deşi ars longa, e totuşi vita brevis! Am înţeles ce-a vrut Hermanis - un fel de "plan-secvenţă" (ca la cinema) în viaţa unor bătrîni dintr-un apartament comun ¹ la spaţiul (locativ) sovietic, înţesat de lucruri ("lucrurile sînt memoria locului" blabla, ni se explică în pliant), fiecare cu ticurile şi tabieturile sale, un spectacol de două ore în care nu se spune o vorbă, iar actorii se mişcă vătuit şi se-mpiedică de obiecte (trebuie că e mult mai greu să reţii mişcări, atunci cînd eşti actor, şi nu dansator, decît să reţii replici!) - totul, sigur, foarte interesant, dar... nici o emoţie (decît un plictis politicos), nici o senzaţie (decît a timpului care trece), nici un gînd mai consistent (decît acela că trebuie să plec, că doar n-am omorît pe nimeni!). Ce e şi mai "interesant" e că şi Hermanis a vorbit foarte frumos (şi a fost îndelung aplaudat) despre faptul că artiştii zilelor noastre se-mbracă la costum şi au o viaţă burgheză, dar sînt atraşi de nevroze, psihoze şi "bube, mucegaiuri şi noroi" (asta e de la mine, de la Arghezi de fapt, dar cam asta era ideea), în timp ce artiştii din trecut trăiau în mizerie, sau măcar boem, dar creau opere pline de armonie, graţie, vibraţie şi profunzime (partea asta sigur l-ar fi uns la lingurică pe Dan C.-ul!), că artistul de azi are "un creier mare şi o inimă mică", în timp ce acela de ieri avea "o inimă mare şi un creier mai mic" (mă rog, nu ştiu dacă asta l-ar fi umplut de bucurie pe Flaubert să zicem, dar passons...). Mie discursul lui Hermanis mi s-a părut cam schematic - genul de sentinţă binară care nu se împiedică-n nuanţe pentru a spune ce vrea să audă publicul -, dar Hermanis însuşi e un tip OK, are ochi albaştri şi place la gagici, aşa că cine să-l contrazică sau fluiere?! (Žn plus, era la sacou iar pe primul rînd stătea soţia cu cei doi copii care orăcăiau cît zece, aşa că cine să-l tragă de mînecă...) Apoi a vorbit Lepage. Nu pot spune că m-am înnebunit cum era îmbrăcat (cam "diva-like" după gustul meu - gen Afrim la ultimul UNITER), într-o tunică de mătase neagră cu dragoni (OK, el are un spectacol care se cheamă The Dragon Trilogy), dar chiar nu mai conta: a fost la fel de inteligent, de profund şi de în vervă ca-n ziua precedentă, cînd vorbise despre arta lui într-un "face a face" cu publicul - după ce cîteva fragmente dintr-un "Work in progress" al său (Lipsynch) lăsase o sală-ntreagă (care gemea de lume) absolut căzută pe spate!! Žncerc să-mi măsor cuvintele, dar cred că nu am mai văzut de mulţi, mulţi, muuulţi ani ceva atît de frumos, de spectaculos, de just şi de simplu pe o scenă de teatru! Se spune că Lepage face un "teatru vizual" - pe lîngă film propriu-zis, 6 titluri, pe două dintre ele reuşind să le văd şi eu; şi, într-adevăr, fragmentele arătate foloseau ceea ce se numeşte "multimedia" - dar atît de discret, atît de elegant, atît de funcţional! O Poveste după Andersen ("Omul care şi-a pierdut umbra") este exact asta: Lepage (care e şi actor) povestindu-i fetiţei sale (din spectacol) fabula lui Andersen, folosindu-se de o veioză cu care aruncă umbre chinezeşti pe peretele din spate... Un alt fragment (minunat de graţios şi hipnozitant de oniric) îi aduce un omagiu lui Cocteau (cel din filmul Le sang d’un po

964 16 coperta jpg
Febra etică
Ca o concluzie, atît Mariana Marin, cît și Mariana Codruț practică o literatură în răspăr cu poetica dominantă a generației ’80, dar nu într-un mod manifest, ostentativ.
964 17 Va urma  Pe planeta Oglinda foto Marius Sumlea 1 jpg
La 146 km de război. Teatru la Piatra Neamț
Ce regăsesc la fiecare ediție a Festivalului de Teatru de la Piatra Neamț este un efort de adecvare la problematicile momentului, la crizele lumii și la ideile ce se dezbat, un efort care face festivalul viu, vibrant, departe de formatul obosit de „vitrină” teatrală.
964 23 png
Lucrările maeștrilor peisagiști britanici (și nu numai) la București
Pavilioanele Art Safari sînt deschise publicului pînă la 11 decembrie și, cu siguranță, promit o experiență vizuală memorabilă.
afis conferintele dilema iasi 6-8 octombrie 2022
Conferințele Dilema veche la Iași. Despre Război și pace 6-8 octombrie 2022, Sala Henri Coandă a Palatului Culturii
Între 6 și 8 octombrie, de joi pînă sîmbătă, Conferințele Dilema veche ajung pentru prima dată la Iași. E o ediție la care conferențiarii invitați vor aborda o temă foarte actuală: „Război și pace”.
963 16 Pdac Romila jpg
Hibridizări
Aplicate preponderent pe Craii de Curtea-Veche, „investigațiile” lui Ion Vianu sfîrșesc prin a da un portret de adîncime al lui Mateiu Caragiale.
p 17 2 jpg
Melancolie pariziană
Ambreiajul ficțiunilor lui Hers este doliul: moartea unui apropiat (în magnificul Ce sentiment de l’été și Amanda), ruptura amoroasă și adolescența (care tot un fel de doliu – al absenței grijilor – se cheamă că e) în Les Passagers de la nuit.
963 17 Breazu jpg
Vremea schimbării
Dezbrăcat de pompa, efervescența și galvanitatea primelor opere discografice ale The Mars Volta, noul album poate fi o ecuație cu prea multe necunoscute pentru vechii fani, dar are caracter și culoare.
Ultimul interviu jpg
Ultimul interviu (roman) - Eshkol Nevo
„Eshkol Nevo scrie cu talent, cu umor și cu inteligență… Prietenie, invidie, iubire, nefericire, puterea de a merge mai departe – nimic nu-i scapă.“
962 16 coperta BAS1 jpg
De la mistic la psihedelic
Viciu ascuns pastișează delicios genul noir, oferind un personaj central care rulează printre tripuri și realități halucinante, în încercarea de a dezlega enigma dispariției amantului căsătorit al unei foste iubite.
p 17 jpg
Frustrare
Om cîine arată din capul locului ca un film ajuns într-o gară din care trenul (succesului de public, al aprecierii critice, dar mai ales al originalității pur și simplu) a plecat de mult.
962 17 Biro cover01 jpg
Estetici synth
Am crescut cu minciuna persistentă că ultimele inovații muzicale s-ar fi realizat în anii ’70.
p 21 coperta jpg
O poveste din Nord, cu voluptate și multă tristețe...
Publicat în cursul acestei veri la Editura Polirom, ultimul roman tradus al lui Stefánsson este, cu siguranță, o piesă importantă în portofoliul colecției de literatură străină al Poliromului.
p 23 jpg
O arhitectură de excepție și o propunere: expoziția permanentă ”Brâncuși în lume”
Cu cîteva zile înainte de inaugurarea acestui Centru, programată pentru 15 septembrie 2022, am organizat o discuție care a pornit de la arhitectura edificiului și a ajuns, firesc cumva, la modul în care, pe de o parte, cultura română de azi îl metabolizează pe Brâncuși.
The John Madejski Garden at the V&A (c) Victoria and Albert Museum, London (1) jpg
Opere de artă rare din patrimoniul Marii Britanii vor fi expuse în această toamnă în București, la Art Safari
81 de opere extrem de valoroase semnate de John Constable (1776-1837), dar și de Rembrandt, Albrecht Dürer, Claude Lorrain și alte nume mari din colecția muzeului londonez sînt împrumutate către Art Safari
p 17 1 jpg jpg
Scandalizare
Ce s-ar fi schimbat în Balaur dacă relația fizică de intimitate ar fi avut loc nu între elev (Sergiu Smerea) și profesoara de religie, ci între elev și profesoara de limba engleză, de pildă? Nu prea multe.
961 17 Breazu jpg
Prezentul ca o buclă temporară într-un cîntec pop retro
Reset, albumul creat de Panda Bear și Sonic Boom, a fost lansat pe 12 august de casa de discuri britanică Domino.
copertă Pozitia a unsprezecea și domnișoarele lui Fontaine jpg
Cătălin Mihuleac - Poziția a unsprezecea și domnișoarele lui Fontaine
Care va să zică, pentru a pluti ca o lebădă în apele noilor timpuri, omul înțelept are nevoie de un patriotism bicefal, care să se adreseze atât României, cât și Uniunii Sovietice!
960 15 Banu jpg
Cu sau fără de cale
Colecționarul se încrede în ce e unitar, amatorul în ce e disparat. Primul în calea bine trasată, pe care celălalt o refuză, preferînd să avanseze imprevizibil. Două posturi contrarii.
960 17 afis jpg
Un spectacol ubicuu
Actorii sînt ghizi printre povești în care protagoniști sînt șapte adolescenți care participă virtual la spectacol.
p 21 Amintire de calatorie, 1957 jpg
Victor Brauner, Robert Rius și „arta universală“
Poetul Robert Rius, pe care Victor Brauner îl vizitează la Perpignan în anul 1940, este unul dintre cei pasionați de scrierile misticului catalan Ramon Llull, al cărui nume figurează în lista „străbunilor suprarealismului“ redactată de Breton odată cu publicarea primului manifest suprarealist
Cj fb post 2000x1500 info afis jpg
Conferințele Dilema veche la UBB. Despre Bogați și săraci 14-16 septembrie, Sala Jean Monet a Facultății de Studii Europene
O ediție specială a Conferințelor ”Dilema veche” în care am invitat cele mai competente voci din disciplinele care, în opinia noastră, sînt obligatoriu de convocat dacă vrem să înțelegem cu adevărat chestiunea complicată și nevindecabilă a rupturii dintre bogați și săraci.
959 16jos Iamandi jpeg
România și meritocrația
Cum s-a raportat spațiul românesc la toate aceste sinuozități? Normal, lui Wooldridge nu i-a trecut prin cap o asemenea întrebare, dar cred că un răspuns destul de potrivit ar fi „cu multă detașare”.
p 17 jpg
Canadian Beauty
Dintre subgenurile născute în epoca post-#metoo și influențate decisiv de aceasta, satira corozivă, cu trăsături îngroșate pînă la caricatură, are astăzi vînt din pupă.
959 17 Biro jpg
Reformări
Tears for Fears, celebri pentru răsunătorul succes „Shout” al epocii Thatcher, dar și pentru chica optzecistă pe care o promovau la vremea respectivă, ar părea că se relansează a doua oară după 18 ani de absență, însă reformarea propriu-zisă a avut loc cu ocazia albumului precedent, din 2004.

Adevarul.ro

Alertă Rosia Montana baraj Taul Mare
Barajul Tăul Mare, în pericol să cedeze: mesaj de alertă extremă transmis locuitorilor din Roșia Montană
Un nou mesaj de alertă a fost transmis locuitorilor din Roșia Montană, care sunt în proximitatea unui pârâu din comună. Autoritățile susțin că „există pericolul ca barajul Tăul Mare să cedeze”.
Ministrul german al Apărării Lambrecht a vizitat Odesa FOTO Profimedia
Ministrul german al Apărării a vizitat Odesa și a promis livrarea unui sistem de apărare aeriană. Ce va primi Moldova
Ministrul german al Apărării, Christine Lambrecht, a efectuat o vizită neanunțată în orașul portuar ucrainean Odesa, întâlnindu-se cu omologul său Oleksi Reznikov și, la un moment dat, fiind obligat să intre într-un adăpost antiaerian după declanșarea alarmei de raid aerian.
tiruri 2 jpg
Două tiruri s-au ciocnit pe DN25. Unul dintre șoferi a rămas încarcerat, fiind grav rănit
Un accident rutier grav a avut loc sâmbătă noapte, pe DN 25, în județul Galați. Două tiruri s-au ciocnit frontal, iar în urma impactului puternic un șofer a rămas încarcerat, fiind grav rănit.

HIstoria.ro

image
Bălcescu, iacobinul român despre care nimeni nu mai vorbește
Prima jumătate a veacului al XIX-lea a reprezentat pentru Ţările Române un timp al recuperării. Al recuperării parţiale – ideologice şi naţionale, cel puţin – a decalajului ce le despărţea de Occidentul european. Europa însăşi este într-o profundă efervescenţă după Revoluţia de la 1789, după epopeea napoleoniană, Restauraţie, revoluţiile din Grecia (1821), din Belgia şi Polonia anului 1830, mişcarea carbonarilor din Italia, toată acea fierbere socială şi naţională, rod al procesului de industria
image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia
image
Victor Babeș, cel mai elegant savant român
Victor Babeș a fost savant, profesor universitar, unul dintre cei mai renumiți oameni de știință, cunoscut și recunoscut în toată lumea. Când apărea profesorul Babeș la catedră, sau cu alte ocazii, acesta era îmbrăcat impecabil, foarte elegant, având o ținută exemplară.