Leipziger Buchmesse

Publicat în Dilema Veche nr. 685 din 6-12 aprilie 2017
Leipziger Buchmesse jpeg

Contextul

„Leipzig citește“ este sloganul pe care-l vezi peste tot în luna martie în orașul în care se desfășoară al doilea cel mai important tîrg de carte din Germania. Aici începe primăvara, spun germanii, așa cum toamna prinde avînt la Frankfurt, la celălalt tîrg de carte, uriaș, cu sute de expozanți și cu hale nesfîrșite. Prin contrast, Leipziger Buchmesse e mai prietenos, mai cald cu vizitatorii lui, mai atașant. Poate de aceea mulți dintre ei revin în fiecare an și se bucură de tot spectacolul de care au parte. Dacă acum doi ani vizitau tîrgul 186.000 de oameni, anul acesta cifra a crescut cu nu mai puțin de 100.000 de vizitatori, ceea ce este evident un mare succes de imagine. Sîmbătă erau hale în care nu puteai pur și simplu pătrunde, iar la evenimentele cu autori notorii publicul stătea în picioare. Cît din toată efervescența aceasta are legătură cu scriitorii și cu noile apariții editoriale și cît se datorează unor campanii profesioniste de atragere în tîrg a publicului, mai ales a celui tînăr, rămîne, desigur, o întrebare. Vizitatorii plătesc un bilet de 15 euro și, spre deosebire de tîrgurile românești, la standuri nu găsesc cărți la un preț mai bun, din simplul motiv că nu sînt puse în vînzare. Dacă doresc să achiziționeze ceva intră în cele cîteva librării în care prețurile sînt, de obicei, fără nici un rabat. Și-atunci ce i determină să plătească o taxă pentru a ajunge într-un loc foarte aglomerat unde nu au nici unul din avantajele obișnuite ale cumpărătorului de carte? Noutățile editoriale și evenimentele, acesta e răspunsul, oricît de ciudat ar părea. Unde poți vedea mai bine ce volume noi îți propune un editor pe care tu-l prețuiești, dacă nu la un festival al cărților? Unde te poți informa asupra fenomenului editorial internațional – Lituania a fost țara invitată –, dacă nu într-un loc în care vin 2400 de expozanți – adică o cifră record – din 43 de țări? Unde poți vedea autori pe care-i știi doar din cărțile lor dacă nu într-un spațiu în care aceștia sînt vedetele? Participă la discuții televizate sau la emisiuni de radio, performează lecturi sau iau parte la varii discuții pe teme culturale. 3300 de autori s-au aflat printre invitații ediției din acest an, iar numărul evenimentelor în care s-au implicat a fost de nu mai puțin de 3400. Prin urmare, Leipzig a devenit pentru cîteva zile un fel de bulă uriașă în care puteai găsi cele mai spectaculoase lansări, cei mai buni autori ai momentului, cele mai interesante evenimente, cei mai buni editori, deci, cu alte cuvinte, cei mai reprezentativi actanți culturali.

Poate de aceea mulți editori germani aleg Leipziger Buchmesse ca spațiu preferat pentru lansarea noutăților editoriale. Mai mult, de cîteva decenii, tot aici au loc festivitățile de decernare a celor două mari premii germane: Leipzig Book Fair Prize (se acordă pentru beletristică, dar și pentru non-ficțiune și traduceri și are o valoare de 15.000 de euro) și Leipzig Book Award for European Understanding, pe care acum doi ani l-a primit Mircea Cărtărescu. În acest an, prestigioasele distincții au mers către Natascha Wodin, o autoare născută în Germania în 1945 din părinți ruși, pentru volumul Sie kan aus Mariupol, și către Mathias Énard, un scriitor francez specialist în persană și arabă, pentru romanul Compas. Argumentul esențial în stabilirea cîștigătorul Premiului pentru Înțelegere Europeană a fost tema cărții, care are legătură cu drama situației actuale din Siria. „Romanele sale construiesc poduri între Europa și Orientul Mijlociu“, s-a spus, așadar, despre Mathias Énard.

leipzig 3 foto ioana nicolaie jpg jpeg

România

România a participat la Leipziger Buchmesse cu nouăsprezece personalități culturale, scriitori, dar și traducători sau critici literari. Cum, în 2018, țara noastră va fi oaspetele de onoare al tîrgului, ediția din acest an s-a dorit o avanpremieră. Prin urmare, echipa de la Ministerul Culturii, coordonată de Luminița Corneanu și de Alex Popescu, a avut un proiect coerent, încercînd să așeze sub reflector șase scriitori mai puțin cunoscuți în străinătate. Pentru ca demersul să aibă ecou au cerut recomandări de la trei autori receptați superlativ în spațiul german, Gabriela Adameșteanu, Mircea Cărtărescu și Filip Florian. „Disco Titanic. Junge Literatur aus Rumanien“ a fost, așadar, alcătuit din trei evenimente cu public în spațiul special amenajat Forum Ost Sudost. Gabriela Adameșteanu i-a propus pe Radu Pavel Gheo și pe M. Duțescu, cărora a încercat să le facă portrete de autor cît mai complexe, insistînd nu doar asupra romanelor Disco Titanic și Uranus Park, din care s-au tradus fragmente într-un catalog elegant și deosebit de util publicului german. Un demers asemănător l-a avut și Filip Florian cu invitații săi, Adina Rosetti și Dan Coman, cărora a dorit să le evidențieze originalitatea și diversitatea stilistică. De altfel, pasajele citite din romanul Parohia (Dan Coman) se aflau la granița dintre poezie și proză, limbajul fiind în același timp tăios și adînc muzical. Moderator a fost, în toate trei situațiile, Bogdan-Alexandru Stănescu, editor, jurnalist și scriitor, atent mereu să dinamizeze și, mai ales, să insoliteze discuția.

Sîmbătă, în ziua cea mai aglomerată, Mircea Cărtărescu i-a prezentat pe Simona Sora și T.O. Bobe, punctînd excelentele lor calități de prozatori și insis­tînd asupra a două volume-reper din literatura ultimelor decenii: Hotel Universal și Cum mi-am petrecut vacanța de vară. Intenția fiecărui „selecționer“ a fost așadar să-i convingă pe editorii germani că literatura română e vie, puternică și, mai ales, surprinzătoare. Chiar dacă aceste cărți nu vor fi traduse pînă în 2018 – editorii germani își stabilesc planul editorial cu cel puțin doi ani înainte –, se poate spera că nu peste mult timp vor ajunge totuși la cititorii germani.

Standul românesc a găzduit, pe de altă parte, mai multe evenimente cu public, de la lansări pînă la discuții pe teme culturale cum a fost cea despre noua literatură pentru copii. Pentru prima dată, Editura Arthur a propus un catalog profesionist, cu fragmente traduse în engleză din cîțiva autori foarte buni (Adina Popescu, Florin Bican etc.) și cu ilustrații cît se poate de atrăgătoare. În stand, de asemenea, au fost expuse cîteva volume foarte frumoase, ilustrate de artiști foarte buni (Cristiana Radu, Walter Riess, Mircea Pop, Anca Smărăndache, Bilyana Velikova etc.). Ministerul Culturii a avut în vedere și cîteva materiale profesioniste de promovare: cataloage bine făcute, pliante cu informații despre diverse edituri, despre autorii invitați, despre varii inițiative culturale.

În 2018, România este țară invitată la Leipziger Buchmesse

Oare avem traducători? Nu destui. Cu Ernest Wichner, care are de tradus spre două mii de pagini numai în următorii doi ani, nu poți pansa o rană care, în loc să se cicatrizeze, devine tot mai evidentă și mai greu de vindecat. Cu Georg Aescht, Ferdinand Leopold, Jan Cornelius și alți cîțiva traducători, foarte puțini, care au la rîndul lor proiecte în derulare și care fac enorm pentru cultura română nu avem cum să ne prezentăm peste nici douăsprezece luni, cînd ne vom afla într un punct de vizibilitate maximă, nici măcar cu zece volume noi. Poate nici măcar cu cinci volume noi. De ce se întîmplă asta? Din multe motive, unele legate de lipsa gîndirii în perspectivă a instituțiilor noastre culturale care stau sub veșnicul blestem al mănăstirii Meșterului Manole. Nu e nimic mai ușor decît să dărîmi peste noapte tot ce-a fost înainte. Nu e nimic mai simplu decît să gîtui proiecte incredibil de bine gîndite, ca acela al „serei“ de traducători tineri de la Mogoșoaia de pe vremea singurului ICR cu adevărat profesionist, cel condus de H.-R. Patapievici, Tania Radu și Mircea Mihăieș.

Oare există edituri interesate de cărți românești? Foarte puține, multă vreme traducătorii au jucat și rolul de agent, bătînd la tot felul de uși care se deschideau rar și deosebit de greu. Editura Zolnay, austriacă, condusă de Herbert Ohrlinger, care a și participat la un eveniment la standul românesc, are cîțiva români în portofoliu (de la Mircea Cărtărescu la Liliana Corobca), însă nu poate compensa lipsa de interes a altor edituri. Meritorie este editura Pop Verlag, un proiect aproape sinucigaș al poetului Traian Pop Traian, originar din România, care a reușit să publice în ultimul deceniu o mulțime de traduceri din autori români. Anul acesta i-a prezentat pe Daniel Bănulescu, dar și pe Edith Ottschofski, născută în Banat și aflată la primul său roman.

Ar mai fi multe de spus legat de această ediție a Leipziger Buchmesse, despre spațiile excelent gîndite pentru cei mici – o hală întreagă, nr. 2, a propus numai evenimente pentru copii –, despre parcarea enormă, plină de autocare din care coborau elevii aduși să viziteze tîrgul și de la o sută de kilometri depărtare (căci nu poți avea cititori dacă nu-i modelezi, nu-i așa?), despre carnavalul permanent, un spectacol în sine, despre hala nr. 3, manga, în care toți tinerii erau costumați în cele mai bizare personaje, majoritatea inspirate din jocurile pe computer. Căci tîrgul din Leipzig își cîștigă și-n acest fel vizitatorii: dacă porți un costum nu mai trebuie să plătești taxa de intrare. E o idee, nu? 

Ioana Nicolaie este scriitoare. Cea mai recentă carte publicată este Pelinul negru, Editura Humanitas, 2017.

Foto: I. Nicolaie

999 16 coperta jpg
Reducția retoricii
În Eșarfe în cer (2012), Dumitru Crudu scrie despre moarte pornind de la o situație concretă, de fapt persistînd în situația concretă.
p 17 2 jpg
Celălalt pe care-l adoram
Cu toate acestea, Marx può aspettare rămîne un film găurit, incapabil să se închidă rotund.
999 17 PBreazu jpg
Un tunel creativ
Vocea lui Del Rey rămîne centrală și omniprezentă, la fel ca în operele precedente.
999 21 jpg
Delirul realității
Poate că o explicație ar fi că din trunchiul memorialisticii naziste a ieșit un trunchi mai mare, al memorialisticii Holocaustului.
Catre mine afiș spectacol jpg
Spectacolul „Către mine” de la Colegiul Național „Gheorghe Lazăr” închide ediția a șasea a atelierelor de scris pentru adolescenți organizate de Control N
Asociația Culturală Control N și elevii Colegiului Național „Gheorghe Lazăr” (Trupa As) vă invită la spectacolul de teatru „Către mine“.
featured image (5) jpg
Povestea ascunsă a Palatului Versailles: De la o cabană de vînătoare la un obiectiv turistic impresionant
Pornind de la o cabană de vînătoare, Palatul Versailles s-a transformat în unul dintre cele mai cunoscute obiective turistice din Franța.
poster Dry Cleaning 31 05 jpg
Curățătoria punk
Post-punkerii britanici Dry Cleaning (left-field art rockers sau spoken-word punkers, cum au fost ei descriși de presa muzicală) vor concerta în premieră la București, miercuri, 31 mai, după ora 20:00, la Control Club.
998 16 coperta 1 jpeg
Nebănuite sînt căile prozatorului – de la experimentul burlesc la policier –
Dacă şi-a propus să angajeze energii cinegetic-detectivistice, atunci Femeia de marţipan e un roman detectivistic ratat, în opinia mea.
p 17 jpg
Pîntecul lumii
Cu un ochi la spiritualitate și celălalt la cinema
998 17 audio cover jpg
Levant la Gărîna
Ibrahim Maalouf, cîndva un promițător talent în jazz, e pe cale să devină un superstar world music după nominalizarea Grammy
comunicat institutul cervantes omagiu mircea cartarescu jpg
Mircea Cărtărescu, omagiat la Institutul Cervantes din București
Cu prilejul decernării Premiului FIL pentru Literatură în Limbi Romanice, ediția 2022, în cadrul celei de-a 36-a ediții a celui mai mare tîrg de limbă spaniolă.
Apa lacului nu e niciodata dulce jpg
Apa lacului nu e niciodată dulce - fragment
Acel împreună mă înghite ca o închisoare, e un noi în care nimeni nu m-a întrebat dacă vreau să locuiesc.
2nd NEW draft poster FINAL med jpg
Ultimele zile de înscrieri la New Draft, rezidența în care îți scrii propriul scenariu de lungmetraj și lucrezi cu producătorii Ada Solomon, Tudor Giurgiu și Bianca Oana
”Prezența producătorilor Ada Solomon, Tudor Giurgiu și Bianca Oana este cadoul nostru de mijloc de drum pentru participanți.
997 16 Bilete de sinucigas jpg
Groaznica sinucidere din strada Micsandrelor
Aș fi preferat ca Bilete de sinucigaș să fi avut pur și simplu paginile albe
p 17 2 jpg
Puncte de vedere
Între David Cronenberg și Michael Mann, acest thriller turcesc sună prea adevărat
997 17 Breazu jpg
După 29 de ani
Fuse, noul album al duo-ului britanic, merită o inimioară roșie – „What is left to lose? / Nothing left to lose”.
997 21 Iamandi jpg
Evadările de la Auschwitz
Jonathan Freedland sugerează că Rudolf Vrba și Alfréd Wetzler au fost primii evrei care au reușit să evadeze de la Auschwitz.
Book cover jpg
copertă Murmur jpg
Dincolo de bine și de rău
Bun, în tot cazul, ușor melancolic, ușor retro, noul roman al lui Mircea Pricăjan e o meditație la sensurile încurcate ale istoriei.
996 17 Eroine jpg
Cîteva ipostaze feminine în teatrul recent
O mutație subtilă s-a produs în teatrul românesc în ultima vreme: perspectiva feminină este integrată tot mai des în spectacole și recunoscută subliminal ca parte din standardul scenic.
p 23 2 jpg
Daniel Spoerri – Noul Realism, EAT ART și „tablourile-capcană“
În acest an, între 19 și 28 mai, are loc la Romaero Băneasa un nou tîrg internațional de artă contemporană, MoBU.
GR Headshot   Credit Andrew Macpherson jpg
Actorul Geoffrey Rush vine la TIFF.22
Strălucire va avea o proiecție specială la TIFF, în prezența actorului.
Mostenitorii 13mai landscape 1080 jpg
“Moștenitorii României muzicale”: recital-eveniment susținut de pianistul George Todică, laureat al Concursului internațional “George Enescu”
George Todică va interpreta un program cu opusuri celebre semnate de Enescu, Ravel, Rahmaninov și Chopin.
995 16 coperta1 jpg
Kituri de supraviețuire
Toate cele trei poete înțeleg poezia ca pe o formă subtilă de diversiune.

Adevarul.ro

image
Panourile solare, un dezastru ecologic care așteaptă să se întâmple? Ce spun experții
În timp ce sunt promovate în întreaga lume ca o armă crucială de reducere a emisiilor de carbon, panourile solare pot provoca un dezastru ecologic după 25-30 de ani, cât este durata lor de viață.
image
Cauzele cutremurelor din vestul României. INFP: „Asta pune o presiune enormă”
Cutremurul din Arad s-a simțit în Ungaria, Croația și Serbia. Seismologii explică ce cauze produc cutremurele din zona de vest a țării.
image
Cum a murit de fapt regele Decebal. Principalele ipoteze privind sfârșitul regelui dac
Decebal, regele dacilor, a murit în anul 106 d Hr, în urma înfrângerii în fața legiunilor romane, după două războaie epuizante. Deși, aparent, modul în care regele dac a murit este bine cunoscut, există mai multe ipoteze privind sfârșitul acestuia.

HIstoria.ro

image
Cine au fost cele trei soții ale lui Ștefan cel Mare? Familia și copiii domnului Moldovei
Ștefan cel Mare al Moldovei a fost căsătorit de trei ori, de fiecare dată luându-și de soţie o reprezentantă a unei mari familii aristocrate, de confesiune ortodoxă. Mai întâi, Ștefan s-a căsătorit, în vara anului 1463, într-un context în care plănuia organizarea unei cruciade ortodoxe împotriva Imperiului Otoman, cu Evdochia, care descindea după tată din neamul marilor duci ai Lituaniei. Tatăl ei, Alexandru al Kievului, era văr primar cu Cazimir al IV- lea, regele Poloniei și marele duce al Lit
image
Drumul României către Tratatul de la Trianon
Nimeni nu s-ar fi putut gândi la începutul anului 1918 la o schimbare totală în doar câteva luni a condițiilor dramatice în care se găsea România.
image
Tancurile în timpul Războiului Rece
Conflictul ideologic izbucnit între Uniunea Sovietică și aliații occidentali a dus la acumularea unor cantități enorme de material militar și la dezvoltarea inevitabilă a armei tancuri.