Leipzig, un tîrg-spectacol

Publicat în Dilema Veche nr. 632 din 31 martie - 6 aprilie
Leipzig, un tîrg spectacol jpeg

Îmi amintesc de primele tîrguri de carte organizate în București, la Teatrul Național, pe la sfîrșitul anilor ’90. Trei etaje înțesate de cărți și de oameni, lansări peste lansări, primele ocazii de a cunoaște scriitori în carne și oase, dialog și polemici, uneori explozive – pentru că societatea era mai nuanțată atunci –, bîrfe și invidii într-o lume culturală mică, încă provincială (de parcă acum ar fi altfel!), terasa La motoare, fermecătoare și încinsă sub un soare de început de iunie, beri reci și „Hai că-ți păstrez un loc la masă“, dar poate că ar fi mai bine să stai lîngă cutare sau uite-l și pe…, începutul unor frumoase prietenii. Aveam 17 ani și lucram ca voluntar la revista tîrgului, realizată de cîțiva adolescenți care voiau să se facă jurnaliști. Timp de cîteva zile locuiam practic în tîrgul de carte, alergam după știri și interviuri, vînam autori, mîncam în grabă primele fast-food-uri de pe piață, pe vremea cînd abia apăruse McDonald’s, scoteam revista și în aceeași zi o și vindeam, ne „drogam“ cu cafele și țigări pentru că știam că așa fac jurnaliștii „adevărați“ și în cele din urmă adormeam epuizați pe canapelele din redacția încropită ad-hoc. Nu pot să uit entuziasmul și frenezia care ne cuprinseseră pe noi toți, copiii de atunci. Evenimentul în sine și anvergura lui, faptul că puteam întîlni și aborda atîtea personalități pe metru pătrat, ne copleșeau. Îmi amintesc și senzația de normalitate pe care o trăiam, poate prima din viața mea post-pionierească – tîrgul acela funcționa ca o entitate în sine din care făceam parte. Și tot acel amestec de cărți, lumini, culori alcătuia o diversitate, un soi de bilet spre Occidentul la care visase generația părinților noștri.

După douăzeci de ani, am simțit, într-un mod neașteptat (pentru că deja mă obișnuisem cu tîrgurile de la noi, care au intrat de ceva vreme pe un făgaș), aceeași emoție și frenezie la Tîrgul de Carte de la Leipzig – unul dintre cele mai mari și importante tîrguri de carte din Europa. Și nu în calitate de autor, ci ca simplu vizitator. Tîrgul de la Leipzig este în primul rînd un tîrg de public, unde cărțile și autorii sînt vedetele. Latura profesională, cea a întîlnirilor între editori și a schimburilor de experiență (sau a negocierilor legate de copyright) e discretă, aproape insesizabilă. Este un tîrg unde cetățenii germani vin într-un mod „educat“ și disciplinat, plătesc 18 euro (pentru o zi întreagă de tîrg) pentru a se uita la cărți (standurile editurilor nu vînd, există cîteva librării în cadrul tîrgului), a le frunzări, a se informa în legătură cu ceea ce se publică, dar în mod special, pentru a participa la lecturi publice și întîlniri cu autori.

Leipziger Buchmesse,  un „oraș“ din care nu-ți lipsește nimic

Tot orașul e plin de „reclamă“ – Leipziger Buchmesse. Primești pliante încă de cînd aterizezi pe aeroport. În fiecare stație de autobuz există cîte un banner, orașul se mîndrește cu un tîrg de carte cu totul excepțional. Hotelurile sînt rezervate cu un an înainte. Leipzig-ul se pregătește din timp pentru acest eveniment care, printre altele, îl definește. Iar tîrgul în sine profită de un spațiu expozițional pe lîngă care Romexpo al nostru, cu toate paviloanele sale, pălește.

Un tramvai plin ochi cu tineri îmbrăcați în costume de carnaval (de la personaje din Star Wars pînă la Scufițe Roșii grăsuțe, elfi blonzi și tăcuți, luptători ninja și eroi manga – cei care vin costumați la tîrg nu plătesc biletul de intrare) te duce la periferia orașului. Pe drum, mai vezi prin stații fete-pisici conversîn­du‑se, regi și împărați care, în graba de a se urca în tramvai, își pierd coroanele pe drum. Autostrada este, la rîndul ei, blocată (deși Germania se poate lăuda cu un trafic lejer): sînt autocarele cu copii, școli întregi, nu doar din Leipzig, ci și din alte orașe ale Germaniei. Leipziger Buchmesse este un must în educație și în formarea gustului pentru lectură. Am văzut clase întregi de copii și la Gaudeamus sau la Bookfest, începe timid și la noi. Pe o latură a tîrgului, am numărat zece care de televiziune care transmit de aici.

După ce cobori din tramvaiul care se golește, în primul moment nu‑ți dai seama unde e tîrgul, ești înconjurat de clădiri moderne, futuriste, care comunică între ele – tîrgul e, de fapt, peste tot. Intrarea principală te duce într-un pavilion central, cu o cupolă imensă din sticlă și cu aspect de seră. Aici, de fapt, impactul este cel mai puternic, căci după ce treci de casele de bilete, te pierzi într-un furnicar de cîteva sute de oameni. În mijloc e o scenă, un ecran de cinema, cel puțin optzeci de locuri pe scaune, toate ocupate. În jurul scenei, „comerț ambulant“ – cafea, fructe de mare, clătite. În week-end, pentru a străbate pavilionul central spre halele adiacente ai nevoie de cel puțin douăzeci de minute. Oamenii se opresc ca să caște gura la ceea ce se petrece pe scenă, se așază pe trepte, mănîncă, conversează, totul cu o lejeritate la care iei parte și nu-ți vine să te grăbești. Vocile au un ecou special, ai senzația unei navete spațiale care în curînd se va desprinde de Pămînt.

Halele se succed unele după altele, unite prin culoare tubulare cu geamuri din sticlă. N-am reușit să le parcurg pe toate, deși nu sînt foarte multe, dar sînt uriașe și ai parte de multe atracții, chiar dacă nu cunoști limba germană. Tîrgul e o îmbinare între spații de lectură, de prezentare a editurilor și cele de socializare, nu știi care este granița dintre ele. De pildă, am nimerit la o lansare de carte despre alimentația rațională, apoi am făcut un pas și m-am trezit într-un soi de bistrou unde am fost servită cu amabilitate cu o supă indiană cu lapte de cocos, legume și năut. Oamenii nu se înghesuiau în fața oalei cum se întîmplă la noi cînd „se dă ceva“, miroseau, gustau, întrebau și mergeau mai departe. Apoi am nimerit într-o bibliotecă cu cărți vechi germane și chiar m-am pierdut printre rafturi. În jurul meu erau vizitatori care se uitau la cărți, ca și mine, însă în același timp acolo era și o cafenea – alți oameni stăteau la mese, mîncau prăjituri, sorbeau din cești și citeau din cărțile pe care le luaseră de pe rafturi. Nu exista aproape nici un stand unde să nu poți asocia cartea și lectura cu o altă mică tentație – un pahar de bere, un cappuccino –, de fapt, cu un moment de relaxare. Erau standuri care mergeau chiar și mai departe și ofereau hamace pe care de regulă le luau cu asalt copiii sau mese de ping-pong. Adolescenții ședeau de-a dreptul pe jos, în cerc, mîncau noodles chinezești din caserole și inițiau propriile lor cenacluri literare. Mi-am amintit de cele cîteva terase cu mici și bere de la Romexpo, unde se refugiază cam toți autorii la final de tîrg. La noi, tîrgurile pot fi o premisă de socializare, însă nu permit și socializarea în sine, dau doar startul unor începuturi care pot avea o continuare mai departe în oraș sau nicio­dată. Un tîrg de carte nu trebuie să fie o activitate „bifată“ pentru o editură și un motiv de a reduce ca preț cărțile și a vinde. Ce am învățat, din punct de vedere „comercial“, la Leipzig: un tîrg de carte este un mod de sărbătorire a cititorului și de a-l face să se simtă bine pentru simplul fapt că este prezent acolo, preocupat de cărți, și că citește. 

M-a mai impresionat și implicarea mass-media în tîrgul de la Leipzig. Stu­dio­uri de televiziune erau peste tot și trans­­mi­teau în direct – ARD, ARTE etc. –, iar oamenii prezenți la tîrg puteau oricînd face parte din public. Este un alt mod de a interacționa cu publicul cititor, de a te împrieteni cu el și de a-i da importanță. Marile ziare germane erau și ele prezente, cu standuri și dezbateri. La noi, doar cîteva posturi de radio încearcă să „acopere“ subiectul, iar cîteva televiziuni își fac datoria și difuzează cîteva știri. Apoi, ne mai întrebăm de ce copiii noștri nu citesc. La Leipzig, într-o hală dedicată cărților pentru copii, porțile unei librării semănau cu porțile unui castel de basm. Am intrat în „castel“ și m-am trezit față în față cu cărțile cîtorva zeci de autori germani pentru copii de care nu a auzit nimeni în România. Aproape toate scoase în condiții grafice impecabile. O întreagă industrie a cărții pentru copii. Apoi m‑am uitat la ce se întîmplă la casă, unde copiii cumpărau tot Jurnalul unui puști și Narnia, traduse în germană. Dincolo de marketing, anumite preferințe rămîn universale. Copiii sînt aceiași pretutindeni, trebuie doar să știi să-i surprinzi și să-i încînți și mai ales să încerci să-i apropii de acest obiect minunat care se numește carte.  

Revenind la amintirile mele din anii ’90, mă bucur întrucîtva că mi-am regăsit entuziasmul. Publicul german are deja un respect față de carte și de autor, indiferent dacă el vine din Somalia, din Madagascar sau din România. A scris o carte, pentru ei este suficient ca să-l prețuiască și să-l asculte. E posibil ca, în timp, să se întîmple la fel și la noi. În 2018, România va fi țară invitată la Leipzig, s-a semnat deja un protocol în acest sens. Este, în primul rînd, o onoare. Însă dincolo de ea, poate să mai însemne o atenție specială acordată României și autorilor de aici, mai multe cărți traduse în limba germană, o deschidere a culturii noastre spre universalitate.

Foto: A. Popescu

p 17 2 jpg
Singurătate
Fassbinderul actorului Oliver Masucci e convingător pentru că, înainte de a ne ameți cu panseuri spirituale, se impune în calitatea sa de corp fără rușine.
951 17 Breazu jpeg
Capsule de timp
Considerate atunci prea bizare, vor fi lansate, din nou, 30 de ani mai tîrziu, devenind un fel de dioramă a felului în care a putut naviga o fabuloasă formație uitată a anilor ’80 prin soundscape-ul începutului deceniului următor.
951 21 Pavilionul SUA   Simone Leigh jpg
Laptele viselor la Veneția
Ediția din acest an nu e, din fericire, grandioasă și nici sentimentul de parc de distracție nu mai e la dispoziția ta, ca pînă acum.
TIFF anunță Sunscreen jpg
Organizatorii TIFF anunță prima ediție SUNSCREEN, un nou festival de film la Constanța
Între 8 și 11 septembrie, spectatorii din Constanța vor putea urmări pe marele ecran zeci de filme de succes și se vor bucura de întîlniri cu invitați speciali din lumea filmului.
p 16 Pdac Iamandi jpeg
Jurnalele (bombardării) Berlinului
În goana după supravieţuire nu mai e timp de reforme şi revoltă.
p 17 2 jpg
Pe holurile facultății
Dragoș Hanciu îl filmează aici pe Gheorghe Blondă (zis și „nea Jorj”), fostul responsabil cu materialul tehnic de imagine al UNATC-ului, aflat la vremea turnajului în pragul pensionării.
950 17 Audio1 jpg
Contra naturii
Nu ne-am lămurit încă dacă există un gen muzical LGBT, ori dacă ideea de gen mai are vreo noimă în general, însă sesizăm o propagare a sexualității alternative în zone muzicale conservator-tradiționaliste asociate identitar cu bigotismul, cu electoratul lui Trump, cu viața lipsită de dileme.
p 21 Portretul lui Novalis,1943 jpg
Victor Brauner, vizionar, magician și alchimist
Începînd cu anii 1939-1940, creația pictorului este influențată de literatura romantică și de ezoterism, îndreptîndu-se cu deosebire către scrierile lui Novalis în care artistul consideră a fi găsit ecoul propriei sensibilităţi.
Piața Unirii din Cluj Napoca   Foto Nicu Cherciu jpg
Spectatorii sînt așteptați la un eveniment impresionant, care ia startul în Piața Unirii din Cluj-Napoca
Pînă pe 26 iunie, cel mai mare eveniment cinematografic din România va aduce în orașul recent desemnat UNESCO City of Film peste 350 de proiecții.
p  15 The Plains jpg
21 de drame
Dacă veniți la cea de-a 21-a ediție de TIFF exclusiv pentru filme, iată 21 de titluri care s-ar putea să vă placă.
949 16 freemnas schimbare png
Noaptea alegerilor
Votul e o iluzie, nimic nu se va schimba pentru visători & imigranți.
p 17 jpg
Ciclon
Dramele sale nu „radiografiază” decît prin ricoșeu fragmentele de real care s-au nimerit în cadru, fiindcă adevăratul lor subiect, universal și incoruptibil, este pasiunea.
949 17 Breazu jpg
Perspective și traume
De la premiul acela neașteptat și pînă astăzi, Kendrick Lamar a fost mai degrabă absent.
Al Tomescu jpg
Alexandru Tomescu cîntă „Anotimpurile” lui Vivaldi
„Anotimpurile” lui Vivaldi sînt interpretate la Sala Radio de apreciatul violonist Alexandru Tomescu, în concertul ce închide stagiunea Orchestrei de Cameră Radio.
Film Food 2022 jpg
TIFF 2022: Cine de 5 stele inspirate din povești de pe marele ecran, la Film Food
Secretele celor mai apreciate bucătării ale lumii și poveștile oamenilor care îndrăznesc să testeze limitele convenționalului se întorc în secțiunea Film Food la Festivalul Internațional de Film Transilvania (17 – 26 iunie, Cluj-Napoca), dedicată cinefililor pasionați de experiențe culinare inedite.
p 23 Georges Clarin jpg
Teatrul de odinioară, scrinul femeilor
Femeile au constituit adevărate constelații de socialitate. Dacă nu dispuneau de puterea economică sau politică, ele și-au exercitat, în schimb, geniul animînd viața capitalei pe fond de „plăcere” a spiritului comun împărtășită.
948 16 sus Romila jpg
Poetul și moartea
Nu o carte despre viața lui Nichita Stănescu a scris Bogdan Crețu, ci una despre un mare poet și moartea lui apropiată.
948 16 jos SAxinte jpg
Logica vieții, nervurile poeziei
Simona Popescu nu exclude imaginația din poezia realului, a cotidianului. Ea poate avea o funcție integrativă a realității, tot așa cum visul (structura visului) potențează atributele spectrului diurn.
948 17 1 foto Albert Dobrin jpg
Palatul minții și palatul de păpuși
Rosencrantz și Guilderstern sînt „jucați” de Hamlet care, în „nebunia” lui, inventează o scenetă.
948 15 afis craiova jpg
WhatsApp Image 2022 06 03 at 19 12 39 jpg
Sala Radio 8 iunie 2022 jpg
Concert Mozart / Haydn la Sala Radio
Miercuri, 8 iunie 2022, de la ora 19:00, veți avea ocazia de a asculta la Sala Radio un concert Mozart / Haydn prezentat de Orchestra de Cameră Radio, sub bagheta dirijorului Gheorghe Costin.
EducaTIFF 2022 png
TIFF lansează opționalul de educație cinematografică pentru elevi
Programul EducaTIFF continuă să se dezvolte la cea de-a 21-a ediție a Festivalului Internațional de Film Transilvania (17 – 26 iunie).
947 16 sus BAS jpeg
Maimuțe, muzică și baseball
Cea de-a 22-a carte a scriitorului japonez este o culegere de povestiri scrise la persoana întîi, cu un narator de vîrsta a treia, ce gravitează în jurul unor teme precum nostalgia tinereții, muzica, erotismul, totul învăluit într-o folie de „unheimlich” care a devenit marca autorului nipon.

Adevarul.ro

image
Experimentul social al unui român care a vrut să afle ce cred românii când li se spune că viaţa în luxul paradisului din Bali costă mai puţin decât în Cluj
Patrik Bindea este specialist în marketing şi de câteva luni a început un experiment social. El a făcut o comparaţie „cosmetizată” a costului vieţii în paradisul din Bali, cu Bucureşti sau Cluj, iar concluziile acestul „clickbait” elaborat au fost surprinzătoare: oamenii au înghiţit „găluşca” şi au generat un trafic nebun postării.
image
Un YouTuber care a vizitat un McDonald's-ul rebrănduit din Rusia a povestit cât de multe diferenţe sunt faţă de varianta americană
Un reporter rus de la un cunoscut canal de YouTube a mers la McDonald's-ul rebranduit din Moscova, care s-a deschis pe 12 iunie, şi a spus că mirosul şi mâncarea sunt diferite.
image
Cum au vrut bulgarii să anexeze toată Dobrogea. Jafuri, crime şi bomboane otrăvite în Primul Război Mondial
După nici jumătate de veac de la ieşirea Dobrogei de sub stăpânirea otomană, provincia dintre Dunăre şi Marea Neagră a cunoscut din nou ororile ocupaţiei, de data aceasta ale bulgarilor, care au încercat să anexeze toată provincia prin jefuirea şi omorârea populaţiei.

HIstoria.ro

image
România, alianțele militare și Războaiele Balcanice
Se spune că orice conflict militar extins are parte de un preambul, iar preludiul Primului Război Mondial a fost constituit de cele două conflicte balcanice din anii 1912 și 1913.
image
„Greva regală” și răspunsul lui Ion Mihalache
În prima parte a lui octombrie 1945, Lucreţiu Pătrășcanu îl abordează pe Mihalache, propunându-i să devină prim-ministru în locul lui Petru Groza.
image
Sultanul Mahmud II – călăul ienicerilor
Sultanul otoman Mahmud II (1808-1839) a fost cel care a iniţiat seria de reforme ce urma să modernizeze îmbătrânitul Imperiu Otoman şi să îl ridice la nivelul puterilor occidentale. Urcând pe tron în contextul luptelor dintre reformatori şi conservatori, Mahmud a înţeles mai bine decât vărul său, sultanul Selim III, cum trebuie implementate reformele la nivelul întregului imperiu.