Între Heidegger şi "muzica vieţii proprii"

Publicat în Dilema Veche nr. 414 din 19 - 25 ianuarie 2012
Între Heidegger şi "muzica vieţii proprii" jpeg

Cel mai frumos lucru din corespondenţa lui Gabriel Liiceanu cu Gabriel Cercel, pe marginea căreia am început a glosa aici săptămîna trecută, este suita care începe cu „Dragă Gabi“ şi se încheie prin „cu drag, Gabi“. Cum avem de-a face cu doi Gabriel-i, nu o dată cititorul rămîne descumpănit: cine-i meşterul şi care-i ucenicul? Cine cui se adresează? Sigur, după ce treci de primele fraze, totul e limpede, însă farmecul suspansului de primă instanţă e de netăgăduit. Dat fiind că osmoza celor doi e departe de-a se petrece doar la nivel apelativ, formal – ea desfăşurîndu-se cu egală intensitate afectiv şi spiritual, didactic şi emoţional, temperamental şi stilistic – tu, care eşti martorul acestei rafinate coregrafii simbiotice, te simţi cînd stînjenit (un soi de voyeur fără voie, nevinovat, dar păcătos), cînd mîndru că eşti părtaş la o jubilaţie intelectuală de-o puritate cu totul străină prezentului (şi neantului) valah, cum s-ar repezi să spună Cioran. 

Un Cioran care, sînt sigur, citind acest volum ar exclama şi azi de uimire exact ca acum un sfert de secol, cînd l-a uluit faptul că-n România lui Ceauşescu o traducere din Heidegger apărea (nota bene: la Editura Politică!) în 40.000 de exemplare, absorbite în doar cîteva zile din librării. Asta în vreme ce oricare ediţie germană şi orice traducere europeană din opera autorului lui Sein und Zeit nu depăşeau cîteva sute (în mediul universitar) sau cel mult cîteva mii (în format de buzunar) pentru uzul „marelui public“. 

La fel acum: nimic mai paradoxal, într-o vreme grobiană şi decerebrată (cu emisiuni TV intitulate, nici mai mult, nici mai puţin decît „În puii mei“ şi cu jignitoarea preluare mediatică a vechiului colind în dezgustătorul tipar „Rom-Rom-telecom“) decît aceste scrisori trepidînd euforic printre Dasein, Wollen, Wille, Sagende, Über-lieferung ş.cl.

„Ce minunată scrisoare mi-ai scris!“ exclamă Profesorul în 17 februarie 2009. „E prima oară cînd citesc un text despre Heidegger în care cunoaşterea suverană a autorului e împletită cu distanţa necesară pentru ca o adevărată discuţie să poată avea loc. În mult-puţinul pe care l-am citit despre Sein und Zeit n-am întîlnit niciodată un punct de vedere atît de inteligent şi personal.“ La data aceea, destinatarul avea 33 de ani, iar omul care a tradus în româneşte Fiinţă şi timp e tare departe de-a fi susceptibil că urmăreşte să-şi flateze emulii. Mai mult (şi paradoxal): beneficiarul revelaţiilor este, aproape invariabil aici, maestrul, nu ucenicul! 

Născut în 1976, cercetător la Societatea Română de Fenomenologie, doctor în Heidegger (despre care a publicat volumul Cartea experienţei), Gabriel Cercel a fost, între altele, bursier DAAD şi Humboldt, a lucrat la universităţile din Freiburg, Darmstadt şi Siegen, a tradus din Gadamer, a fost co-editor la Studia Phaenomenologica şi pare un temperament cît se poate mai străin de eseistica lirică, narcisiac-digresivă, efervescentă şi spectaculoasă, care ne domină în bună măsură tradiţia spirituală. Omul e neamţ aproape ostentativ, aş zice, ca precizie normativă a rostirii, cu o siguranţă chirurgicală a verdictului, cultivînd glacial exactitatea, incizia fără fisuri subiective, directeţea ostilă arborescenţei şi formularea sintetică. Or, destinul face ca tocmai el să-şi (sur)prindă Profesorul în plin delict de egocentrare confesivă. În plină febrilitate a scrierii de sine. După jumătate de viaţă dedicată fenomenologiei, idealismului transcendental, lui Platon, Hegel, Kant, Heidegger&Co, profesorul pare că a trădat filozofia în favoarea literaturii. Nu cumva, se întreabă el (27 dec. 2008), foştii studenţi, atîta vreme educaţi tocmai de actualul atlet al egografiei în gustul epoché-ului şi-al „lucrului în sine“, se simt frustraţi, amăgiţi, deturnaţi? Ei bine, cu graţie, dar şi cu fermitate, fostul student îşi cauţionează mentorul, absolvindu-l de toată negura otrăvită cu care i-au fost potopite cele trei volume confesive. „Textul Scrisorilor cred că rămîne fundamental filozofic, în măsura în  care centralitatea vieţii este permanent relativizată de centralitatea ideilor“, afirmă Cercel. „Aşa stînd lucrurile, scrisoarea ta mi-a făcut tare bine – recunoaşte Liiceanu. Eşti pesemne singurul care a înţeles că nu de o trădare a filozofiei este vorba în scrisorile mele, ci de un alt versant al ei.“ Astfel încît tripticul Uşa interzisă, Scrisori către fiul meu, Întîlnire cu un necunoscut este catalogat de Gabriel Cercel drept o „literarische Kehre“ – sintagmă fundamentală, în chip esenţial responsabilă, aş zice, pentru viitorul scriitorului filozof Gabriel Liiceanu pe celălalt versant al vieţii sale. 

„Nimeni, cred – recunoaşte el – nu m-a trimis vreodată, aşa cum ai făcut-o tu, atît de sus şi atît de departe (...) Ai citit biata mea carte aşa cum nimeni n-a avut răgazul, disponibilitatea sau priceperea s-o facă (...) Ce bine ai înţeles că viziunea finală era o formalizare a vieţii făcută cu ajutorul unei literarische Kehre! (...) Am fost huiduit că vorbesc de duşul matinal, de folosirea unor cosmetice, de facerea pedantă a unui ceai (...) Neînţelegerea a fost totală. La fel cu capitolul despre descoperirea trupului...“ (a se vedea întregul text din 2 febr. 2009). 

Concluzia fiind că „printre cele mai înalte bucurii ale vieţii mele este că am întîlnit – cum ar fi spus Noica – nişte tineri ca voi. Că n-am putut să fiu în cele din urmă la înălţimea performanţei voastre, că am rămas pe peron făcîndu-vă semn cu mîna şi însoţindu-vă doar cu gîndul în fabuloasa voastră călătorie este, desigur, însuşi secretul acestei bucurii. Şi se mai adaugă la ea şi gîndul, care mă paşte uneori (şi, într-o măsură, mă linişteşte), că poate v-am dat un brînci înspre locul în care trebuia să ajungeţi“. 

Nu-i aici însuşi resortul iniţial, ca şi finalitatea relaţiei meşter-ucenic? Jocul dintre „a da“ şi „a primi“, fervoarea prefixului sym (ipostaziată cu ameţitoare unicitate în acea sym-filosofie caracteristică romantismului timpuriu, de la Jena), exercitată – spune Liiceanu – „în deplină spontaneitate şi în cea mai pură gratuitate e, neîndoielnic, partea cea mai frumoasă a vieţii. Tot ce-mi scrii mă justifică (...) Dacă nu l-aş fi întîlnit pe Noica, lumea ar fi rămas pentru mine conjuraţia desfiinţătorilor. Toată viaţa mea de tînăr cercetător la Institutul de Filozofie al Academiei s-a compus dintr-o suită de scenarii ale strivirii (...) Din acest preaplin dau şi eu la rîndul meu. Şi datorită lui, primesc acum de la tine“.

Sîntem „generaţia Humanitas“, exclamă Gabriel Cercel perfect justificat. Generaţia „paideii umaniste, a recuperării interbelicilor, a clasicilor şi totodată a demitizării lor post-moderne în tradiţia deconstrucţiei heideggeriene a metafizicii, a căutărilor lui Andrei Pleşu pe tărîmul unei terra mirabilis, a rafinamentului incomod şi erudit al lui Horia-Roman Patapievici, dar şi a prozei lui Cărtărescu, a redescoperirii izvoarelor propriei tradiţii şi totodată a experimentelor occidentale diverse“. 

În fine, din mulţimea punctelor de fierbinte interes ale acestui dialog epistolar, aleg unul, de la p. 115: „Demersul nostru – scrie Liiceanu în 19 ian. 2010 – ar atrage, poate, atenţia criticilor literari asupra nevoii urgente de a recupera filozofia pentru formaţia lor, ca instrument fundamental în hermeneutica literară. Confraţii lor din interbelic integraseră filozofia în instrumentarul meseriei lor. Cei din postbelic au pierdut-o oarecum firesc, în măsura în care, sub comunişti, filozofia a devenit ideologie şi s-a pierdut ca fapt de cultură“.

Ce ziceţi, vă lăsaţi ispitiţi la un dosar dilematic pe tema asta? 

Dan C. Mihăilescu este critic literar. Cea mai recentă carte publicată: Oare chiar ne-am întors de la Athos?, Humanitas, 2011.

Explorers of the Multiverse 1 jpg
„Am vrut să ștergem granița dintre real și virtual, dintre obiect și reflexie” – interviu cu membrii echipei H3, creatorii instalației „Explorers of the Multiverse”, prezentată de IQOS la Romanian Design Week
Instalația interactivă „Explorers of the Multiverse” este realizată de studioul de artă și tehnologie H3, în parteneriat cu IQOS, și propune o experiență multisenzorială imersivă, prin care vizitatorii sînt invitați la un proces de autocunoaștere.
Rețeaua Jane, r  Phyllis Nagy jpg
O poveste despre femei care au schimbat lumea deschide TIFF 2022: „Rețeaua Jane”
„Rețeaua Jane”, o poveste curajoasă despre drepturile femeilor, inspirată din realitățile Americii de la finalul anilor ’60, deschide cea de-a 21-a ediție TIFF, cu o proiecție de Gală organizată vineri, pe 17 iunie, de la ora 20:45, în Piața Unirii din Cluj-Napoca.
MRM 9iun landscape 1920x1080 png
„Moștenitorii României muzicale”. Recital susținut de pianistul Cristian Sandrin
Un eveniment la Sala Radio: Variațiunile Goldberg de Johann Sebastian Bach, interpretate de pianistul Cristian Sandrin, în cadrul proiectului „Moștenitorii României muzicale”, organizat de Radio România Muzical și Rotary Club Pipera, joi, 9 iunie, ora 19.00.
Utama, r  Alejandro Loayza Grisi jpg
12 „ficțiuni despre viață” în Competiția Oficială TIFF 2022
12 producții din toată lumea, printre care și două filme românești, intră în cursa pentru Trofeul Transilvania la cea de-a 21-a ediție a Festivalului Internațional de Film Transilvania.
QT Headshot   Photo Credit is art streiber JPG
„A fost odată la Hollywood”, debutul literar al marelui regizor Quentin Tarantino, cartea-eveniment în luna mai la Humanitas Fiction
Cartea va fi lansată miercuri, 25 mai, ora 19.00, la Librăria Humanitas de la Cișmigiu (bd. Regina Elisabeta nr.38) și sîmbătă, 4 iunie, ora 12.00, în cadrul Salonului Internațional de Carte Bookfest (Romexpo, Pavilion B2, standul Editurii Humanitas).
Clipboard01 jpg
Actrița Maia Morgenstern, Premiul de Excelență la TIFF 2022
Actrița Maia Morgenstern va fi omagiată la cea de-a 21-a ediție a Festivalului Internațional de Film Transilvania (17 – 26 iunie, Cluj-Napoca).
945 16 sus Romila jpg
Combinagii și vieți paralele
În „Șoferul din Oz” se asociază fericit umorul, ironia, tandrețea, caracterele hiperbolizate și inevitabila tentație a parabolei socio-politice cu priză imediată.
945 16 jos Iamandi jpg
Insațiabila nemulțumire a lui Stalin
Bolșevismul a fost exportabil și a produs rezultate „cvasiidentice” peste tot.
p 17 2 jpg
Dulce provincie
Găsim orășelul mic și netulburat în care toată lumea se cunoaște cu toată lumea, găsim jocul de putere aparent blajin între localnici și intrușii „de la centru”, găsim briza ușoară de nefericire care traversează, din direcții diferite.
945 17 Biro jpg
Aniversar
Gărîna. În materie de legende care eludează genurile, concertul Soft Machine s-ar putea să fie cel mai important concert al vremurilor recente pe teritoriul nostru.
TIFF 2022 Make Films Not War jpg
Îndemn la pace în campania de imagine TIFF 2022: Make Films, Not War!
Campania vizuală a celei de-a 21-a ediții a Festivalului Internațional de Film Transilvania (17 – 26 iunie, Cluj-Napoca) transmite un mesaj lipsit de orice urmă de echivoc: Make Films, Not War!
Afis Sala Radio 20 mai 2022 jpg
Violonistul Gabriel Croitoru interpretează unul dintre cele mai frumoase concerte de vioară compuse vreodată
Bruch se temea de succesul a ceea ce avea curînd să devină unul dintre cele mai des cîntate concerte de vioară compuse vreodată: Concertul nr. 1 în sol minor pentru vioară și orchestră.
Festivalul Filmului Francez ne invită să privim mai departe! jpeg
Festivalul Filmului Francez ne invită să privim mai departe!
Între 1 și 12 iunie 2022, la București şi în alte zece oraşe din ţară – Cluj-Napoca, Iași, Timișoara, Brăila, Brașov, Constanța, Sfîntu Gheorghe, Sibiu, Suceava şi Tîrgu Mureș – cinefilii sînt invitați la întîlnirea anuală cu cele mai recente și remarcabile filme franceze.
Koba înainte de moarte jpeg
Koba înainte de moarte
Romanul poate fi citit chiar așa: stalinismul explicat copiilor de 10 ani.
Metonimiile biograficului jpeg
Metonimiile biograficului
Poezia Laurei Francisca Pavel pare un construct format din prefabricate dispuse într-un flux bine controlat. Important, textele nu sună deloc fals, nimic nu pare artificial, nelalocul lui.
Poate fi România „acasă” pentru migranți? jpeg
Poate fi România „acasă” pentru migranți?
Corpurile sînt grele, teama, deznădejdea, dar și mîngîierea însoțesc un drum care pornește dintr-un acasă spre nu se știe unde.
Victor Brauner, Pablo Picasso și „artele primare“ jpeg
Victor Brauner, Pablo Picasso și „artele primare“
„L-am văzut pe Picasso asamblînd obiecte aparent neînsemnate și aceste obiecte, odată așezate de către el într-o anumită ordine, capătă viață.”
Vocea: ţipete sau şoapte jpeg
Rîs și surîs
Degradarea rîsului se produce atunci cînd spectacolele îl cultivă sistematic.
Viață de cuplu jpeg
Viață de cuplu
Filmului îi reușesc mult mai bine scenele de criză, cele în care intensitatea e dată pe minus, iar cadrul se lasă măturat de un crivăț emoțional.
Hardcore jpeg
Hardcore
Melanjul acela brizant de muzică și politică este transplantat de cei doi Vylani și pe cel mai nou album al lor.
„Culturi cinematografice contemporane”, dezbatere organizată de Editura UNATC PRESS jpeg
„Culturi cinematografice contemporane”, dezbatere organizată de Editura UNATC PRESS
Vineri, 6 mai, începînd cu ora 16:00, la sediul instituției din strada Matei Voievod 75-77
Artă împotriva războiului – expoziția „Stop the War (in Ukraine)” jpeg
Artă împotriva războiului – expoziția „Stop the War (in Ukraine)”
Între 29 aprilie și 28 mai, în Piața Regelui Mihai din București, va putea fi vizitată expoziția Stop the War (in Ukraine), prin care opt artiști români și o serie de artiști ucraineni continuă să ia atitudine împotriva războiului din Ucraina și să militeze pentru pace, folosindu-se de arta lor pentru a mișca, a motiva și a împinge la acțiune.
Căsătoria lui Teofil jpeg
Căsătoria lui Teofil
La fel ca Irina, Maria și Teofana înaintea ei, Teodora s-a văzut transformată din „nimeni” în cel mai de seamă personaj feminin din imperiu.
O cineastă de redescoperit jpeg
O cineastă de redescoperit
Filmele Lanei Gogoberidze par să articuleze o preocupare pentru mutațiile istorice, pe care le altoiește cu o privire feminină, mereu dispusă la autoreflexivitate subtilă.

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.