Interferenţe şi intemperii – străinii printre noi

Publicat în Dilema Veche nr. 669 din 15-21 decembrie 2016
Interferenţe şi intemperii – străinii printre noi jpeg

Festivalul Interferenţe (ediţia a cincea, Cluj-Napoca, 24 noiembrie – 4 decembrie). 

Înscrisă sub tema străinului şi a Odiseii sale – subiect vast, adus la incandescenţă de actualitatea fierbinte a migranţilor –, această ediţie a Festivalului Interferenţe a propus, timp de 11 zile, 22 de spectacole din 14 ţări în 13 limbi diferite, în marginea cărora au avut loc lansări de carte, discuţii și concerte. O temă veche de cînd lumea, de la textele antice la ultimele ştiri, căci pribegia s-a născut demult, în Europa şi în lume, în marginea războaielor şi a crizelor economice. Era vorba de străini printre noi, dar şi în noi înşine, idee pe care o disecă, în editorialul său, directorul Festivalului, regizorul Gábor Tompa.

Sfîrşit de partidă de Samuel Beckett, pus în scenă de Gábor Tompa la Teatrul Naţional Tîrgu Mureş – Compania „Tompa Miklós“, de care m-am despărţit nu demult la FNT şi l-am regăsit la acest festival, e unul dintre spectacolele care te marchează multă vreme, la marginea dintre fiinţă şi nefiinţă… Fuchsiada, instalaţia după textele lui Urmuz, semnată de Helmut Stürmer, care a beneficiat de privirea complice a „asistentului“ de regie Silviu Purcărete şi de costumele absolut delirante şi inspirate ale Corinei Grămo-ştea-nu, a fost şi ea un moment excepţional pe puntea între aceste festivaluri, de la Bucureşti la Cluj. Fuchs, născut din urechea bunicii sale, căci mama sa nu avea ureche muzicală, a beneficiat de muzica lui Vasile Şirli, unul dintre cei mai inspiraţi compozitori români de muzică de teatru. Am preluat însă festivalul din mers şi am venit odată cu Rinocerii lui Eugène Ionesco, jucat de o trupă bilingvă, Teatrul Naţional din Luxemburg, în regia lui Franck Hoffmann. Formula de debut era interesantă, menită să trezească interesul unui public, bun cunoscător, sper, al textului ionescian, la el acasă. Doi actori, în mijlocul sălii, încep să se certe, cînd în germană, cînd în franceză, discuţia cuprinde sala, alţi actori se ridică şi intervin în discuţie. Este primul act al piesei, Bérenger şi Jean se înfruntă amical, apoi se ceartă vorbind despre posibilitatea apariţiei în oraş a unui rinocer. Spectacolul demarează viu, surprinde şi traversează sala, cortegiul funerar al pisicii călcate de rinoceri aduce delirul colectiv la punctul culminant. Spectacolul se mută apoi pe scenă şi se joacă doar aici, actorii sînt convingători (Bérenger – Wolfram Koch, uman prin defectele sale, şi Samuel Finzi – Jean, agresiv şi irascibil), soluţiile nu mai surprind. La final, Bérenger se regăseşte singur, decis să nu cedeze. De data aceasta, privirea se întoarce clar către sală, rinocerii se ascund printre noi… cercul s-a închis.

p14 2 foto m marin jpg jpeg

În adîncuri, de Maxim Gorki, pus în scenă de Yuri Kordonsky cu trupa Teatrului Maghiar din Cluj, a mobilizat toate speranţele. Un decor impresionant (Dragoş Buhagiar), o schelărie din lemn inversează deja spaţiul, nu mai sîntem în adîncul unei pivniţe, al unui azil de noapte pentru sărăntoci şi declasaţi, ci dimpotrivă, cocoţaţi sub acoperişuri. Ca şi cum toată această lume mizerabilă, ce colcăie de patimi şi de vicii, ar spera cu disperare să se înalţe… Jos sau sus, sîntem mereu la limite, în margine. Spectacolul e jucat în formulă studio, restrîns, şi cere deci o apropiere de public, deşi gradenele nu elimină cel de al patrulea perete, regula de aur a teatrului naturalist. Căci stilul de joc şi desenul spectacolului sînt violent naturaliste, clocotul vieţii, devenit teatru, se situează undeva pe muchia de cuţit a artei naturaliste. Şi rareori entre-deux – vezi soba unde arde un bec cu hîrtie roşie ca semn al focului şi unde Vaska îşi aruncă furtişagurile. Am văzut mai demult un Azil de noapte, montat de Pintilie la Paris. Cu mult înainte de criza refugiaţilor ce străbate Europa astăzi, Pintilie distribuise actori străini, toţi cu accente de tăiat cu cuţitul. Aici se situa deja problema marginalilor, sau a celor veniţi de pretutindeni, a celor de jos… Paradoxul este că Pintilie era considerat în Franţa mediatorul ideal pentru a traduce spiritul rus al unor autori, Gorki sau Cehov, apropiindu-i de spiritul european. Cam acelaşi gen de încredere i se oferă şi lui Kordonsky în România, faţă de spiritul rus al unei opere. Spectacolul său e un excelent produs stanislavskian, agravat de lecţia de la Actor’s Studio, şi care a beneficiat de o trupă de actori formidabili, capabili să i poarte spectacolul pînă la incandescenţă, dar e sufocat de preaplin, de prea „urlat“. Deşi sînt semne ce traversează spectacolul şi care merg mai departe de vîltoarea trăiristă indusă de regizor. Mă gîndesc la gestul lui Luca, jucat de Zsolt Bogdán, calm şi de o mare densitate, ce prevesteşte dintr-un gest scurt, suspendat în aer, gestul actorului, Áron Dimény, şi el extrem de discret, de nefericit, ce se spînzură în final punînd capăt utopiilor… Şi Andriy Zholdak lucrează în exces şi merge pînă la capăt cu provocarea. Dar aici ne situăm pe alt plan. Dacă veţi căuta în Electra, montată la Teatrul Naţional din Macedonia, după texte de Eschil, Sofocle şi Euripide, mitul antic intact, veţi fi dezamăgiţi. Zholdak spunea undeva într-un interviu că procedează cu actorii săi ca un şaman. Şi, într-adevăr, actorii săi par posedaţi, spectacolul e extraordinar de puternic, de posesiv. Un scurt moment cu un cuplu, Euripide, soţ şi soţie (?!), care rezumă rapid în faţa microfonului tema Atrizilor şi şirul lor de crime şi care apoi sînt exterminaţi sălbatic de un grup de adolescenţi, în sunet asurzitor de rock punk, stil Portocala mecanică. Cadrul se lărgeşte, un soi de sală de palat, o bucătărie cu cîteva frigidere, o cameră a copiilor la etaj şi două ecrane suspendate. În fundul sălii, în spatele regizorului, ce urmăreşte spectacolul ca un şef de orchestră, doi cameramani filmează scena şi imaginile – prim-planuri sau detalii – sînt proiectate pe ecran. Chiar dacă jocul actorilor (Electra, extraordinară Daria Rizova) pare sub semnul excesului, controlul e precis, căci fiecare gest e calculat faţă de acest dialog permanent cu camera de luat vederi. Se joacă paroxistic, dar păstrînd spaţii de tăcere, de mişcări lente, care dau o altă dimensiune timpului… Cruzimea se pare că a devenit singura lege, se asasinează în numele dreptăţii sau al religiei. Un Iisus, coborît de pe cruce, o acompaniază pe Electra în durere şi răzbunare. Clitemnestra a ucis copilăria şi, pînă la urmă, este ucisă de Electra, fetiţa de altădată, cu două gloanţe în cap, după care fetiţa pleacă ţopăind inocentă. Un spectacol excesiv, provocator, dacă vă e teamă de metafore ce revin ca nişte pumni în gură sau ca o mitralieră dezlănţuită. Inutil să vă obosiţi peste trei ore de spectacol. Ieşi ameţit, dar, din nefericire, acesta este zgomotul lumii ce bate la porţile noastre.

Declan Donnellan a venit cu Măsură pentru măsură, de Shakespeare, montat la Teatrul „Puşkin“ din Moscova. Lectura e simplă, dincolo de orice speculaţie subtilă, e doar un spectacol politic despre abuzul de putere, despre manipulare. Cu cîteva cîrlige, dar şi cu scheme extrem de clare. În cele trei cuburi ce se rotesc în faţa noastră apar cei trei stîlpi ai societăţii, unde nici Ducele, nici Angelo nu sînt inocenţi: Poliţia, Biserica şi Bordelul. Poporul – mizerabili de tot soiul se rotesc năuci în jurul Puterii. Am văzut acum cîțiva ani, la Craiova, un alt spectacol Măsură pentru măsură, de la Teatrul Vahtangov din Moscova, în regia lui Yuri Butusov. Acelaşi actor juca cele două personaje: în alb, Ducele cel bun, şi în negru, costum modern, cravată, Angelo – tiranul puritan. Dar amîndoi o rîvneau pe frumoasa Isabella, şi totul se sfîrşea de fiecare dată cu o tentativă de viol şi rîsul isteric al victimei. Ideea era clară: tiranul şi ducele permisiv nu sînt decît cele două feţe ale Puterii. Nici la Donnellan cei doi reprezentanţi ai Puterii nu sînt deosebiţi, iar triumful adevărului nu schimbă nimic.

Un spectacol de studio, cu un text minimalist de Saviana Stănescu, jucat de un tînăr colectiv american, JUST Toys Productions, pus în scenă de Gábor Tompa, ca un exerciţiu de stil agreabil şi convingător, a fost Toys: A Dark Fairy Tale. Textul vorbeşte, în cîteva secvenţe scurte, despre terorism, identitate şi chiar visul american, accesibil, dar la fel de consistent ca o păpuşă gonflabilă sau un balon de săpun.

Notele mele se opresc aici, nici celebrul Teatru Sfumato din Sofia, cu un Vis despre Gogol, nici Omul cel bun din Seciuan, pus în scenă de Andrei Şerban, şi multe altele nu mai au loc în carnetul meu de cronicar grăbit. Am plecat cu părere de rău, ştiind însă că Interferenţele lansate la Cluj, în prag de iarnă, vor radia lumina mai departe. 

Mirella Patureau este critic de teatru şi traducătoare, cercetătoare la Atelier de Recherche sur l’Intermédialité et les Arts du Spectacle, CNRS, Paris.

Foto: M. Marin

comunism jpg
Istoria comunismului: lecturi esențiale pentru a înțelege un fenomen global
Comunismul a fost un fenomen global care a influențat profund secolul XX, iar studiul său continuă să fie de mare interes pentru istorici, politologi și publicul larg.
comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.

Adevarul.ro

image
Cea mai terifiantă armă a dacilor. A băgat spaima în romani și i-a forțat să-și modifice echipamentul militar
Cea mai de temut armă folosită de războinici daci a fost, fără îndoială, falx-ul, spun specialiștii. Era vorba despre o armă cu o lamă curbă care putea ajunge și la un metru lungime, mânuită de luptători profesioniști de elită. Falx-ul în mâinile potrivite făcea ravagii în rândurile inamicului.
image
Alimentația uimitoare a celor mai de temut războinici ai antichității. Alimentul minune consumat de spartani, gladiatori, celți și daci
Printre cei mai renumiți dar și de temut luptători ai antichității erau în mare parte vegetarieni, sau cel mult lacto-vegetarieni, cu un consum ocazional de carne. Cel puțin asta arată noile cercetări, mai ales pe rămășițele gladiatorilor din arenele romane.
image
Explicațiile unui psiholog privind riscurile dormitului în paturi separate în cuplu
Somnul alături de persoana iubită poate aduce o multitudine de beneficii, în timp ce dormitul în paturi separate poate duce la o distanțare în relația de cuplu atrage atenția psihologul Iulia Barca.

HIstoria.ro

image
Jurnalul lui Mihail Bulgakov, confiscat de NKVD
Manuscrisele nu ard!, proclamă solemn domnul Woland în Maestrul şi Margareta al lui Bulgakov.
image
Atacul de noapte din iunie 1462: Geniul militar al voievodului Vlad Țepeș
Expediția din 1462 a fost un prilej potrivit ca Vlad Țepeș să-și demonstreze priceperea în mânuirea armelor și-n conducerea trupelor.
image
Cea mai mare operațiune amfibie din epoca modernă, în „Historia” de iunie
6 iunie 1944. Ziua Z. Nicio altă operaţiune militară din istoria celui de
Al Doilea Război Mondial nu a beneficiat de un nivel atât de ridicat de securitate operaţională, implicând ample acţiuni de inducere în eroare a inamicului, precum Operaţiunea Overlord (Suveranul).