Trăiască regele!

Publicat în Dilema Veche nr. 365 din 10 - 16 februarie 2011
Trăiască regele! jpeg

● Discursul regelui / The King’s Speech (Marea Britanie-SUA, 2010), de Tom Hooper. 

Discursul regelui poate fi văzut ca un fel de prequel la Regina (2006). În amîndouă, instituţia monarhică din Marea Britanie ne e prezentată într-un moment de criză, cînd e silită să se adapteze la una dintre revoluţiile mediatice ale secolului XX: în The Queen, actuala regină Elisabeta trebuie să recunoască supremaţia culturii tabloido-televizuale care a transformat-o pe prinţesa Diana într-o icoană, în timp ce, în The King’s Speech, George al VI-lea (tatăl Elisabetei) trebuie să-şi învingă bîlbîiala şi să înveţe să folosească radioul – o tehnologie care, după cum se plînge la un moment dat propriul său tată, George al V-lea, „ne-a transformat în actori“. În ambele filme, monarhia e salvată de un plebeu – Tony Blair în The Queen, iar aici, terapeutul lui George al VI-lea, un australian (jucat de Geoffrey Rush) care-l diagnostichează imediat cu boala numită băţ-în-cur şi îl tratează adresîndu-i-se pe numele mic şi învăţîndu-l să înjure. În ambele filme, atitudinea faţă de monarhie e un amestec ultrapopulist de ireverenţă, milă superioară (gen şi-ei-sînt-ai-noştri-aşa-constipaţi-şi-retrograzi-cum-sînt) şi mîndrie patriotică, la care în The Queen (de departe filmul mai inteligent) se mai adaugă şi o anumită doză de reală acuitate critică, pe cînd în The King’s Speech nu se mai adaugă nimic. În cazul noului film, ireverenţa e complet superficială – simplă băşcălie, care, departe de a încuraja examinarea critică a instituţiei monarhice (că de încurajarea vreunei revoluţii e şi absurd să vorbim), încurajează complacerea. Demnitatea funcţiei monarhice e persiflată (vezi secvenţa în care, înainte de a se adresa naţiunii cu ocazia intrării în război împotriva lui Hitler, regele repetă împreună cu terapeutul, care-l învaţă să înlocuiască, în gînd, cuvintele în care se poticneşte, cu cuvinte obscene) numai pentru a fi repusă în drepturi cu surle şi trîmbiţe (vezi, desigur, secvenţa discursului propriu-zis).  

În termenii lui conformişti, gen hai-să-gîdilăm-poporul-pe-burtă, filmul nu e rău făcut. Relaţia dintre pacient şi terapeut urmează cu stricteţe traseul binecunoscut marelui public din filme precum The Karate Kid, de la reacţia iniţială de revoltă a discipolului sau, în cazul de faţă, a pacientului, pînă la dezvăluirea unui secret dramatic din trecutul antrenorului sau, în cazul de faţă, al terapeutului; fiecare dintre fazele astea vine exact la minutul la care ar trebui să vină – formula merge ceas. Colin Firth, un virtuoz al constipaţiei emoţionale made in the UK, joacă impresionant atît bîlbîiala cît şi celelalte infirmităţi psihologice ale regelui (pentru care filmul incriminează tipul de educaţie de care au parte prinţii). În rolul consoartei lui, Helena Bonham Carter nu prea are de jucat altceva decît devotamentul şi îngrijorarea; o singură dată face ceva mai picant – zice o răutate despre doamna Wallis Simpson, americanca divorţată pentru care fratele mai mare al soţului ei, Edward al VIII-lea, a renunţat la tron. Filmul nu prea speculează acest episod plin de culoare – la rîndul lui, Edward (Guy Pearce) are o singură replică mai picantă, atunci cînd îşi exprimă nonşalant convingerea că bolşevicii nu reprezintă o problemă serioasă, „o să-i rezolve Herr Hitler“. Aceasta e singura aluzie la simpatia notorie a lui Edward pentru „H.H.“. Cît despre simpatia bizară de care s-a bucurat Edward însuşi din partea lui Winston Churchill (prezentat aici ca un susţinător tacit al mai vrednicului său frate), sau despre atitudinea împăciuitoristă menţinută pînă tîrziu de George însuşi în problema „H.H.“ (atitudine examinată, cu documentele pe masă, de Christopher Hitchens, într-un recent articol din Slate), filmul nu suflă nici o vorbă. Critica sa la adresa monarhului şi a celorlalte figuri din jurul lui se reduce, după cum spuneam, la un pic de hi-hi-hi pe seama cutumelor anacronice care le guvernează existenţa şi la un pic de vai-vai-vai pe seama disfuncţiilor emoţionale cauzate de respectarea acestor cutume. (Iar la nivel stilistic, ea se reduce la folosirea, pentru efecte caricaturale, a unor obiective cu unghi foarte larg, care îndepărtează şi mai mult planul îndepărtat al imaginii – astfel încît o încăpere oricum spaţioasă devine imensă – şi care deformează actorii din planul apropiat.) Cu alte cuvinte, locuri comune. În rest, trăiască regele! În film, lui George îi lipseşte doar vocea (şi implicit, încrederea în sine); tăria fibrei lui morale (şi, implicit, a „fibrei naţionale“ englezeşti) nu prezintă, de la un capăt la altul al filmului, nici cea mai vagă umbră a celei mai uşoare fisuri. Englezilor, filmul le propune wishful thinking în loc de autocunoaştere, iar anglofililor din restul lumii le oferă delicii pseudorafinate. Chiar şi la standardele Academiei Americane de Film, nominalizarea lui la douăsprezece Oscaruri (cu patru mai multe decît The Social Network, care nu numai că e mult mai dens şi mai ambiguu, dar e şi mult mai sclipitor din punct de vedere verbal) e un caz regretabil de impostură.

TIFF anunță Sunscreen jpg
Organizatorii TIFF anunță prima ediție SUNSCREEN, un nou festival de film la Constanța
Între 8 și 11 septembrie, spectatorii din Constanța vor putea urmări pe marele ecran zeci de filme de succes și se vor bucura de întîlniri cu invitați speciali din lumea filmului.
p 16 Pdac Iamandi jpeg
Jurnalele (bombardării) Berlinului
În goana după supravieţuire nu mai e timp de reforme şi revoltă.
p 17 2 jpg
Pe holurile facultății
Dragoș Hanciu îl filmează aici pe Gheorghe Blondă (zis și „nea Jorj”), fostul responsabil cu materialul tehnic de imagine al UNATC-ului, aflat la vremea turnajului în pragul pensionării.
950 17 Audio1 jpg
Contra naturii
Nu ne-am lămurit încă dacă există un gen muzical LGBT, ori dacă ideea de gen mai are vreo noimă în general, însă sesizăm o propagare a sexualității alternative în zone muzicale conservator-tradiționaliste asociate identitar cu bigotismul, cu electoratul lui Trump, cu viața lipsită de dileme.
p 21 Portretul lui Novalis,1943 jpg
Victor Brauner, vizionar, magician și alchimist
Începînd cu anii 1939-1940, creația pictorului este influențată de literatura romantică și de ezoterism, îndreptîndu-se cu deosebire către scrierile lui Novalis în care artistul consideră a fi găsit ecoul propriei sensibilităţi.
Piața Unirii din Cluj Napoca   Foto Nicu Cherciu jpg
Spectatorii sînt așteptați la un eveniment impresionant, care ia startul în Piața Unirii din Cluj-Napoca
Pînă pe 26 iunie, cel mai mare eveniment cinematografic din România va aduce în orașul recent desemnat UNESCO City of Film peste 350 de proiecții.
p  15 The Plains jpg
21 de drame
Dacă veniți la cea de-a 21-a ediție de TIFF exclusiv pentru filme, iată 21 de titluri care s-ar putea să vă placă.
949 16 freemnas schimbare png
Noaptea alegerilor
Votul e o iluzie, nimic nu se va schimba pentru visători & imigranți.
p 17 jpg
Ciclon
Dramele sale nu „radiografiază” decît prin ricoșeu fragmentele de real care s-au nimerit în cadru, fiindcă adevăratul lor subiect, universal și incoruptibil, este pasiunea.
949 17 Breazu jpg
Perspective și traume
De la premiul acela neașteptat și pînă astăzi, Kendrick Lamar a fost mai degrabă absent.
Al Tomescu jpg
Alexandru Tomescu cîntă „Anotimpurile” lui Vivaldi
„Anotimpurile” lui Vivaldi sînt interpretate la Sala Radio de apreciatul violonist Alexandru Tomescu, în concertul ce închide stagiunea Orchestrei de Cameră Radio.
Film Food 2022 jpg
TIFF 2022: Cine de 5 stele inspirate din povești de pe marele ecran, la Film Food
Secretele celor mai apreciate bucătării ale lumii și poveștile oamenilor care îndrăznesc să testeze limitele convenționalului se întorc în secțiunea Film Food la Festivalul Internațional de Film Transilvania (17 – 26 iunie, Cluj-Napoca), dedicată cinefililor pasionați de experiențe culinare inedite.
p 23 Georges Clarin jpg
Teatrul de odinioară, scrinul femeilor
Femeile au constituit adevărate constelații de socialitate. Dacă nu dispuneau de puterea economică sau politică, ele și-au exercitat, în schimb, geniul animînd viața capitalei pe fond de „plăcere” a spiritului comun împărtășită.
948 16 sus Romila jpg
Poetul și moartea
Nu o carte despre viața lui Nichita Stănescu a scris Bogdan Crețu, ci una despre un mare poet și moartea lui apropiată.
948 16 jos SAxinte jpg
Logica vieții, nervurile poeziei
Simona Popescu nu exclude imaginația din poezia realului, a cotidianului. Ea poate avea o funcție integrativă a realității, tot așa cum visul (structura visului) potențează atributele spectrului diurn.
948 17 1 foto Albert Dobrin jpg
Palatul minții și palatul de păpuși
Rosencrantz și Guilderstern sînt „jucați” de Hamlet care, în „nebunia” lui, inventează o scenetă.
948 15 afis craiova jpg
WhatsApp Image 2022 06 03 at 19 12 39 jpg
Sala Radio 8 iunie 2022 jpg
Concert Mozart / Haydn la Sala Radio
Miercuri, 8 iunie 2022, de la ora 19:00, veți avea ocazia de a asculta la Sala Radio un concert Mozart / Haydn prezentat de Orchestra de Cameră Radio, sub bagheta dirijorului Gheorghe Costin.
EducaTIFF 2022 png
TIFF lansează opționalul de educație cinematografică pentru elevi
Programul EducaTIFF continuă să se dezvolte la cea de-a 21-a ediție a Festivalului Internațional de Film Transilvania (17 – 26 iunie).
947 16 sus BAS jpeg
Maimuțe, muzică și baseball
Cea de-a 22-a carte a scriitorului japonez este o culegere de povestiri scrise la persoana întîi, cu un narator de vîrsta a treia, ce gravitează în jurul unor teme precum nostalgia tinereții, muzica, erotismul, totul învăluit într-o folie de „unheimlich” care a devenit marca autorului nipon.
947 16 jos coperta jpg
Secretul corespondenței
O cu totul altă carte față de aceea, știută tuturor, din 1978, este actuala ediție, definitivă, a „Romanului epistolar” dintre I. Negoițescu și Radu Stanca.
p 17 2 jpg
Nu te supăra, frate
„Frère et sœur” rămîne ilustrativ pentru un cinema anchilozat, cu trăiri rezonabile – însăși lipsa de măsură a pasiunilor sfîrșește prin a fi „rezonabilă”, necesară – și morală burgheză.
947 17 ABiro cover2 jpg
Eroi
Grimus ies din pandemie cu un album în limba maternă ce le oferă mai mult spațiu de manevră pentru poezie.

HIstoria.ro

image
Nașterea Partidului Țărănesc, în tranșeele de la Mărășești
În Primul Război Mondial, Mihalache se înscrie voluntar ca ofiţer în rezervă și se remarcă prin curaj și prin vitejie peste tot, dar mai cu seamă la Mărășești. Regele Ferdinand însuși îi prinde în piept ordinul „Mihai Viteazul“ pentru faptele sale de eroism.
image
Dacă am fi luptat și vărsat sânge în 1940 pentru Basarabia, poate că...
Istoria nu se scrie cu autoprotectoarele „dacă...” și „poate că...”. Nimeni nu poate dovedi, chiar cu documente istorice atent selectate, că „dacă...” (sunteţi liberi să completaţi Dumneavoastră aici), soarta României ar fi fost alta, mai bună sau mai rea. Cert este că ultimatumurile sovietice din 26-27 iunie 1940 și deciziile conducătorilor români luate atunci au avut efecte puternice imediate, dar și pe termen lung.
image
Cine a fost Mary Grant, englezoaica devenită simbol al Revoluției de la 1848 din Țara Românească
„România revoluționară”, creația pictorului Constantin Daniel Rosenthal, este unul dintre cele mai reprezentative tablouri ale românilor, simbol al Revoluției de la 1848. Românca surprinsă în tabloul care a făcut istorie a fost, de fapt, la origini, o englezoaică pe nume Mary Grant.