„TIFF a ajuns ca o maşinărie din Transformers“ - interviu cu Mihai CHIRILOV

Publicat în Dilema Veche nr. 640 din 26 mai - 2 iunie 2016
„TIFF a ajuns ca o maşinărie din Transformers“   interviu cu Mihai CHIRILOV jpeg

În perioada 27 mai – 5 iunie 2016 va avea loc cea de-a 15-a ediție a Festivalului de Film Transilvania. Am vorbit cu Mihai Chirilov, directorul artistic al festivalului, despre începuturi, transformări, bilanțuri, prezent și viitor. Nu ne-am lăsat copleșiți de nostalgii, anul acesta ne așteaptă o ediție grandioasă.

În 2002, organizați la Cluj prima ediție a TIFF-ului. În pozele de acum 15 ani aveți un tricou roz cu Björk și părul blond. Tudor Giurgiu, deși poartă costum la prima gală, pare un puști urcat pe scenă. Cît de mult simțiți că v-ați schimbat? Cît de mult a făcut-o TIFF-ul în timpul ăsta?

Ah, acel tricou! Încă îl mai am, să știi. La ediția a 10-a am vrut să-l reactivez preț de-un comeback șic la gala de deschidere, dar n-a fost chip să trag de el ca să mă mai încapă. Dacă va exista vreodată un Muzeu al TIFF-ului, tricoul ăsta cu siguranță se va număra printre exponate. Îl donez de pe-acum. Lăsînd gluma la o parte, nu, nu cred că ne-am schimbat fundamental, nici eu, nici Tudor. Cel puțin nu în spirit – iar ăsta e lucrul care contează cel mai mult. Pentru că din această ciocnire de personalități cum nu se poate mai distincte s-a născut spiritul TIFF-ului. Altminteri, sigur, da, am îmbătrînit, kile în plus, păr în minus, dar am cîștigat în profesionalism, experiență, tot tacîmul. Festivalul însuși a crescut, de la două spații de proiecție și 50 de filme în 2002, la 20 de spații și 250 de filme în 2016, s-a profesionalizat și s‑a instituționalizat – dar a făcut-o organic, atent calibrat de la o ediție la alta, nelipsit de peripeții. A supraviețuit unei ediții în duplex (cea din 2007, cînd cu simultanul Cluj – Sibiu prilejuit de Sibiu – Capitala Europeană a Culturii), care ar fi putut să ne doboare – noroc cu revigorantul concert Fanfara Ciocîrlia din Piața Mică, de la final; a scăpat teafăr de furia activiștilor Roșia Montană și a revoluționarei Vanessa Redgrave, în celebrul scandal al „mămăligii cu cianură“; s‑a clătinat, dar a ținut capul sus în anul în care criza financiară a lovit loco; și, nu în ultimul rînd, a înregistrat anul trecut cel mai spectaculos salt în popularitate, de pînă acum. Dintr-o mașinuță pentru copii, TIFF-ul a ajuns ca o mașinărie din Transformers. Aproape că riscăm să ne înghită și pe noi.

Care a(u) fost cîștigătorul/cîștigătorii care v-a(u) fost cel/cei mai drag(i)?

Occidentul lui Cristian Mungiu mi-e foarte drag – de fapt, tot ce s-a întîmplat cu filmul ăsta are un loc special în memoria mea afectivă: vizionarea timpurie a unei copii de lucru la care Mungiu ne-a invitat pe mine și pe Leo, plus discuția de după; decizia de a inaugura cu el prima ediție de TIFF; vestea selecționării filmului la Cannes; deschiderea propriu-zisă de la Cluj; dubla victorie de la gala de închidere: Trofeul Transilvania pentru Cel mai bun film și Premiul publicului. Nu știu cum mai e pentru Mungiu, dar pentru mine, prima ediție de TIFF și, de altfel, geneza festivalului rămîn indestructibil legate de filmul său de debut. L-am adorat pe Dagur Kari, islandezul care, în 2003, i-a cucerit pe toți cu filmul său de debut Noi albinosul – Dagur a fost și este unul dintre cei mai devotați ambasadori ai TIFF-ului, un cineast special, care aleargă pe un culoar numai al lui. I-am arătat toate filmele la TIFF, inclusiv adorabilul Munte de virginitate de la ediția anterioară. Grație lui Dagur, Clujului i s-a deschis apetitul pentru filmul islandez. Grație lui Sebastián Lelio și lui Matias Bize, Clujului i s-a deschis apetitul și pentru filmul chilian. Sebastian a cîștigat Trofeul Transilvania pentru La sagrada familia în 2007, a revenit la Cluj ca membru al juriului, și mai apoi, cu Gloria, un favorit al publicului la TIFF. Recent, m-a uns la inimă victoria lui Stockholm. I‑am numit aici doar pe cîștigătorii marelui premiu. Dacă ar fi să aleg doar unul din premianții la alte categorii, am mai spus-o și o repet: m‑am bucurat enorm cînd Ozana Oancea a cîștigat pentru interpretarea din Felicia, înainte de toate. Grație și forță, vulnerabilitate și emoție – plus un splendid pardesiu Desigual făcut parcă pentru ea.

Directoratul artistic al festivalului a devenit în timp un job? Cum vă raportați la perioada din an în care intrați în tunelul filmelor? Și apoi în malaxorul pregătirilor?

A fost dintotdeauna un job și încerc să‑l fac cît pot de bine – chiar dacă azi filmele sînt din ce în ce mai multe, iar timpul ca să treci prin toate e același. Am însă o echipă foarte sudată de colaboratori care văd cot la cot cu mine filmele înscrise, plus o serie de curatori independenți care gestionează cu drepturi depline diverse secțiuni paralele din festival. Intrarea în tunelul filmelor e întotdeauna grea și, odată ce te-ai afundat în el, ești ca-n mină. Sapi, sapi și iară sapi, te umpli de praf și te îngropi în moloz pînă cînd ai norocul să dai peste pietricica prețioasă. Dar și cînd o găsești… Senzația e atît de satisfăcătoare, încît îți dă elan să cobori din nou în șut.

Dacă v-ar fi spus cineva la început că mașinăria TIFF va deveni atît de complexă, ce i-ați fi răspuns?

La început, aproape nimeni n-a crezut că vom duce prima ediție la bun sfîrșit. Totul era atît de nou și de greu, încît nu ne gîndeam decît la soluții de moment și impact imediat – chiar dacă azi, cînd mă uit la pozele de la prima ediție, părem toți atît de degajați. 

Mi se pare foarte important că și dvs., și Tudor Giurgiu ați plecat la drum împreună și, cum nu se întîmplă prea des pe la noi, ați și rămas în această formulă. Cum funcționați în echipă?

Ar trebui să ne filmeze cineva, mai ales în momentele noastre tensionate. Văzute din exterior, se pare că ar fi de un comic nebun. Cred că funcționăm atît de uns pentru că, pe de o parte, ne cunoaștem foarte bine calitățile și defectele, și pentru că, pe de altă parte, ne completăm reciproc, fiind atît de diferiți. Inevitabil și, cum nu se poate mai benefic, am ajuns ca în 15 ani de lucru împreună să „împrumutăm“ unul de la altul. Inclusiv vestimentar: Tudor s-a modernizat, în vreme ce eu m-am clasicizat și i-am cedat culorile tari în haine. Și ar mai fi și editorialele noastre din catalogul acestei ediții: zici că eu l-am scris pe al lui, și viceversa.

Să lăsăm amintirile și să revenim la ediția de anul acesta. Cît de grandioasă va fi ea?

Ca număr de filme și de invitați – cea mai mare de pînă acum. Fără proiecție la piscină, dar cu o megadesfășurare de forțe la Castelul Bánffy, unde vine Orchestra maghiară să acompanieze un horror suedez, și cu un show intimist la Biserica Sfînta Treime, cu Patimile Ioanei d’Arc comentate muzical de un organist al Operei din Paris. Plus o mie și una de alte tentații, printre care cea mai mare e proiecția aniversară din Piața Unirii cu Taxi Driver, la 40 de ani de la premieră, în copie restaurată digital la calitate 4K. Ceva mai grandios de atît nu există.

Secțiuni tematice, competiția clasică, o grămadă de evenimente, aveți cîteva sfaturi înainte de maratonul care ne așteaptă la Cluj?

Doar cîteva delicatese: Lost in Munich din secțiunea de filme cu animale. Retrospectivele Sion Sono și Chantal Ackerman. Documentarul-șoc despre Helmut Berger. Și, că vorbim de maraton: maratonul de cinci ore cu serialul israelian The Accursed.

TIFF-ul vine imediat după Cannes. A fost agitație mare, s-a vorbit despre filmele românești și despre covorul roșu. În același timp, regizorii români au spus, de‑a lungul vremii, că publicul de festival, de la Cluj, e pentru ei publicul ideal de acasă. Ce filme românești vor avea proiecții la TIFF?

Cred că toată lumea moare de nerăbdare să vadă, în premieră pe țară, filmele românești de la Cannes: Cîini și Sierranevada. Imediat după premiera de pe Croazetă, Bogdan Mirică vine la TIFF, unde acum cîțiva ani a cîștigat premiul pentru cel mai bun scurtmetraj, cu Bora-Bora. Cîini este și policier rural, și thriller existențial, și antiwestern balcanic – un cocteil Molotov de genuri, original și imprevizibil, care explodează nonșalant în grădina Noului Val. Probabil cel mai bun debut românesc de la A fost sau n‑a fost? încoace. În impresionantul Sierranevada, Puiu convoacă o reuniune de familie la un parastas într-un apartament, coregrafiind briliant o duzină și ceva de personaje într-un labirint de sentimente și resentimente, și reușește imposibilul: acela de a-și spune povestea din perspectiva celui dispărut. Robert Altman ar fi mîndru de rezultat. Eu, unul, sînt. Lor li se alătură alte nouă lungmetraje, dintre care șase în premieră mondială. Nu ratați Discordia clujeanului Ion Indolean, dacă vreți să vedeți cum ar fi arătat Funny Games dacă l-ar fi regizat Porumboiu.

15 lucruri despre TIFF (trecut, prezent și viitor).

Nopțile albe de la birou cu Anca – și cu Pet Shop Boys –, scriind catalogul primei ediții. Leșinurile la Audiția lui Takashi Miike. Moartea domnului Lăzărescu la Cinema Republica, plin ochi. Prima ediție de TIFF fără Leo (2011). Retrospectiva integrală Lucian Pintilie și venirea maestrului la Cluj. Box-set-ul DVD cu opera lui – probabil cel mai ambițios lucru pe care l‑am făcut vreodată. Remember-ul ABBA:
The Movie. Petrecerile HBO din fiecare an. Nopțile de dans de la Diesel. Integrala Kubrick și 2001: Odiseea spațială în Piața Unirii. California Dreamin’ (nesfîrșit) la Cluj și la Sibiu, în 2007. Fanfara Ciocîrlia la Teatrul Național. Cotidianul AperiTIFF. BBQ-ul de la Arkhai Sculpture Park, Vlaha. Filmul sovietic al anilor ’70-’80, în viitor la TIFF.

a consemnat Ana Maria SANDU

Foto: 1 - prima ediţie TIFF, 2 - Mihai Chirilov

p 8 2 foto C  Hord jpg
George Banu
De aceea, textele lui George Banu nu doar informează, ci formează. Cititorul îi va rămîne mereu dator, iar Dilema veche îi va rămîne mereu recunoscătoare.
981 16 coperta1 jpg
Retrospectiva anului poetic 2022
În concluzie, aș adăuga că e îmbucurătoare această diversitate de tonuri și de voci din poezia românească de azi.
p 17 2 jpg
Lup singuratic
The Card Counter, cel mai recent film al lui Paul Schrader, demonstrează cît de ușor am ajuns să folosim termenul de „bressonian” pentru a descrie în viteză orice film care promite interpretări minimaliste și o anume reticență pentru spectacol.
981 17 Breazu jpeg
No fun
Aici e Iggy dorindu-și și nereușind să-l imite pe un alt Iggy, cel dintr-o altă eră.
981 21 Iamandi jpg
Revoluția română, între previzibil și spontan
Pe această pantă a căzut comunismul, și cu toate că pare a se sfîrși brusc în 1989, parcurgerea ei a durat aproximativ douăzeci de ani.
MRM 7ian12feb vertical jpg
„Moștenitorii României muzicale”: Violin in love cu Valentin Șerban și Daria Tudor
Pentru îndrăgostiții de muzică, un recital-eveniment la Sala Radio susținut de violonistul Valentin Șerban, cîștigătorul Concursului Enescu – ediția 2020/2021, și pianista Daria Tudor: „Violin in love”.
AFIS 27 ian 2023 Sala Radio jpg
Soprana Valentina Naforniță - invitată specială la Sala Radio
Soprana VALENTINA NAFORNIȚĂ, aplaudată pe scena marilor teatre lirice ale lumii – de la Staatsoper (Viena), Opéra national de Paris, Opéra de Lausanne, Théatre des Champs-Elysées (Paris) sau Teatro alla Scala (Milano) - este invitată specială pe scena Sălii Radio.
George Banu jpeg
George Banu (1943 – 2023)
Pentru mai mult de un deceniu, George Banu a fost unul dintre cei mai valoroși colaboratori permanenți ai revistei noastre.
lanscape Sala Radio Tetrismatic png
Muzica creată ca niște piese de tetris: „TETRISMATIC”, un concert ca o aventură sonoră și vizuală
Joi, 26 ianuarie 2023, de la 19:00, Sala Radio va fi scena evenimentului „TETRISMATIC - Enjoying the Game of an Unexpected Journey”, în care saxofonistul CĂTĂLIN MILEA și invitații săi vor susține o „călătorie muzicală ca un joc”
Idei pentru weekendul prelungit  Sursa imagine Opera Comica pentru Copii jpeg
Reprezentații suplimentare programate pentru musicalul ,,Sunetul Muzicii”
La cererea publicului, pe 21 și 22 ianuarie 2023 au fost programate două reprezentații suplimentare ale musicalului „Sunetul Muzicii”, în regia lui Răzvan Mazilu.
p  16 Benjamin Labatut WC jpg
Spre abis
Pe scurt, Labatut ne oferă o ficționalizare a formulării Principiului Incertitudinii și a Interpretării Copenhaga.
980 17 DN83 foto Denisa Neatu jpg
Două povești (nu doar) de dragoste
Ceea ce funcționează aici însă este dinamica coregrafică și ideea individului ca rezultantă a mediului și a istoriei.
Joaquín Sorolla, Odalisca, ulei pe pânză, 1884 (afis) jpg
Art Safari va fi deschis tot anul: 3 ediții în 2023 - Primul sezon începe în 10 februarie și aduce mult-așteptata expoziție retrospectivă a unui mare modernist român – Ion Thedorescu-Sion, Impresionism spaniol, Prix Marcel Duchamp și Young Blood-ul d
Primul sezon celebrează 140 de ani de la nașterea lui Ion Theodorescu-Sion (1882-1939), maeștrii picturii spaniole, de la Academism la Impresionism, printre care celebrul „Maestru al luminii” - Joaquin Sorolla.
p 15, Munch, Tipatul jpg
Coșmar, Țipăt și Mozart
Füssli nu pictează o scenă erotică, ci o experiență mnemonică sau onirică. Fără cenzură, dăruire completă. Aceasta-i sursa coșmarului.
979 COPERTA 16 sus BAS png
Modificare și aliniere
Romanul este atît un traseu spre adevăr, cît și o continuă negare a acestuia.
979 COPERTA 16 jos Marius jpg
Obsesie, pasiune, durere
Sacrificiul şi durerea, dragostea şi moartea sînt, astfel, modelele simbolice pe care ţesătura scrisului Zeruyei Shalev le întinde peste această poveste despre iluzie, împlinire şi eliberare.
p 17 jpg
Două debuturi importante disponibile online
Două dintre cele mai importante filme lansate în 2022, EO și Crimes of the Future, aparțin unor octogenari. Lucru care m-a inspirat să profit de un foarte util program curatoriat de platforma MUBI.
979 17 Biro coperta1 jpg
Filiera basarabeană
Nu cred că am dus vreodată lipsă de dive în cultura noastră pop – înainte de ’90, Angela Similea ori Corina Chiriac dominau preferințele și colecțiile de discuri Electrecord, dominație de gen ce s-a păstrat și în anii ’90
979 22 coperta1 jpeg
Rushdie neînțelesul
El însă a ajuns în această situație pentru că nu a avut cum să fie altfel decît el însuși.
p 23 Fiinta retractata si refractata, spionata de constiinta sa, 1951 jpg
Victor Brauner – Retractarea sau „retragerea în sine“
Prin reinstaurarea imaginilor mitice, căderea este „răul eliberator“ care conduce la obţinerea elixirului vieţii (Gershom Scholem, La Kabbale et sa symbolique, Payot, Paris, 2003).
Afis Lettre jpg
De Ziua Culturii Naționale, dezbatere despre viitorul presei culturale tipărite, organizată de ICR prin Centrul Național al Cărții
Cu prilejul Zilei Culturii Naționale, duminică, 15 ianuarie 2023, de la ora 16.00, la Seneca Anticafe (str. Arhitect Ion Mincu 1), va avea loc o întîlnire cu tema Presa culturală: schițe pentru un viitor posibil
Afis 13 ian 2023 Sala Radio jpg
Concert de Ziua Culturii Naționale la Sala Radio
Vineri, 13 ianuarie 2023 (de la 19.00), primul concert al noului an pe scena Sălii Radio va fi prezentat cu ocazia Zilei Culturii Naționale și se va desfășura sub bagheta lui ADRIAN MORAR, dirijor al Operei Naționale Române Cluj-Napoca.
MRM ian15 2023 portrait jpg
„Moștenitorii României muzicale”: turneu susținut de pianista Kira Frolu
Câștigătoarea bursei “Moștenitorii României muzicale” – ediția 2022, va susține o serie de recitaluri-eveniment ce vor avea loc la Brașov, București și Timișoara
p 16 Dan Barbilian adevarul ro jpg
Viața sau opera
„Personal, mă consider un reprezentant al Programului de la Erlangen, al acelei mișcări de idei care, în ceea ce privește întinderea consecințelor și răsturnarea punctelor de vedere, poate fi asemuită Discursului Metodei sau Reformei înseși.

Adevarul.ro

image
Tatăl care și-a violat fiul cu retard mental: „Trebuie să aibă și el viaţă sexuală. Nu poate rămâne virgin”
Motivarea hotărârii prin care bărbatul din Zlatna a fost condamnat la 12 ani de închisoare pentru două infracţiuni de viol, victima fiind fiul său cu retard mental, arată o situație cutremurătoare
image
image
Când au elevii vacanță în februarie, în funcție de județ. Harta cu toate informațiile
La decizia inspectoratelor şcolare judeţene şi al municipiului Bucureşti, următoarea vacanţă a elevilor, de o săptămână, va fi programată undeva în perioada 6 - 26 februarie, dar nu pentru toată lumea la fel.

HIstoria.ro

image
„Orașul de aur”, de sub nisipurile Egiptului
Pe lista descoperirilor recente și considerate fascinante se înscrie și dezvăluirea unui oraș de aur, din Luxor, Egipt.
image
Din culisele Operațiunii Marte
În istoria războiului sovieto-german, nume ca „Moscova”, „Stalingrad”, „Kursk”, „Belarus” sau „Berlin” evocă mari victorii sovietice.
image
Ce mai mare soprană a nostră, Hariclea Darclée, cea care a salvat opera La Tosca / VIDEO
E duminică, 14 ianuarie 1900, iar pe scena Teatrului Constanzi din Roma are loc o premieră memorabilă:„Tosca”, opera în trei acte a lui Giacomo Puccini. E prima reprezentaţie a poveştii dramatice care va cuceri lumea, iar soprana româncă Hariclea Darclée o interpretează pe Floria Tosca.