TIFF 2012 şi patru ochi

Ana Maria SANDU şi Luiza VASILIU
Publicat în Dilema Veche nr. 435 din 14-20 iunie 2012
TIFF 2012 şi patru ochi jpeg

Ana Maria SANDU

A mai trecut un festival

Anul ăsta la Cluj, la o masă de la terasa Kaja Tanya, am avut revelaţia că o să îmbătrînim numărîndu-ne ediţiile de TIFF şi filmele/momentele memorabile ale fiecărui an. Am constatat cu stupoare că ne recuperăm mai greu după petreceri, dar sîntem la fel de entuziaşti, şi senzaţia asta e salvatoare şi funcţionează ca un anticearcăn performant. Am recomandat tuturor cunoscuţilor cîteva documentare. Pentru Whores’ Glory am primit sms-uri de mulţumire. Am avut mînă bună şi am văzut marele cîştigător, filmul norvegian care a plecat acasă cu trofeul Transilvania: Oslo, 31 august. Emoţionant, impecabil filmat şi dozat. Şi un actor care te convinge pînă la capăt că viaţa poate fi o fundătură tristă din care scapă cine poate. Filmul s-ar fi putut numi foarte bine şi o sinucidere anunţată şi, deşi ştii că asta se va întîmpla, speri într-un tîmpit şi nefiresc happy-end. Personajul e un fost dependent de droguri, un tînăr care promitea mult, dar care se pierde. După zece luni de recuperare, e curat şi de-o luciditate dezarmantă. Duce cu el o tristeţe clinică, poetică, şi o înfrîngere care îl mănîncă pînă la os.

Cinicul Michael, sufocantul Play, caligraficul Bestiar, absurd-vitalul La răscruce, „filmele“ lui Mircea Cantor, puternice şi neliniştitoare, proiectate pentru prima dată pe un ecran mare, de cinematograf, lansarea AperiTIFF-ului special, publicaţia anuală, în limba engleză, despre filmul românesc, şi poza de grup în care şi eu, şi Luiza ne uităm în direcţia greşită, la un alt fotograf – pe toate le-am luat cu mine acasă.

Sunetele obsedante de Salvări şi maşini de Poliţie mi s-au părut anul ăsta un agasant fond sonor, îngheţata şi sandviciurile de la non-stop-ul Kiosc m-au salvat între filme. Casa TIFF a fost o premieră şi o descoperire. A devenit imediat punctul central de întîlnire, loc de stat la taclale sau de ascultat trupe, pe înserat. Aici i-am auzit pe psihedelicii nordici, Nils Petter Molvaer Trio, care cîntă un fusion de jazz şi muzică electronică.

Clujul mi se pare de la an la an mai trendy. Mă emoţionează serile în care văd Piaţa Unirii transformată într-un imens cinematograf. Încă mă mai fascinează curţile umbroase, acel oraş secret, ferit de ochii grăbiţi ai trecătorilor. Să te reîntîlneşti cu oameni dragi şi să cunoşti alţii – pe acelaşi fundal al discuţiilor despre filme, ce-ai mai văzut, ce ai ratat, neapărat să mergi la… – încă înseamnă pentru mine un timp preţios, cumva suspendat.

În cele zece zile de festival e exact ca-n poveşti: chiar se poate întîmpla orice. Încă mă mai gîndesc dacă cei doi tipi care jucau şah în Parcul Central pe la 2 jumătate noaptea erau dintr-un film văzut recent sau am trecut pe lîngă ei în realitate. Iar scena în care un grup de amici se întorc de la o petrecere şi, în drumul lor, se opresc la un teren şi li se alătură băieţilor care jucau baschet mi se pare un final bun pentru un film de festival.

Credeţi că-i păsa cuiva că scena asta se întîmpla la 3 noaptea?

****


Luiza VASILIU

TIFF – reguli de întrebuinţare

Merg la TIFF din 2005, ceea ce, pentru legătura dintre un om şi un festival de film, înseamnă destul de mult. Mi-am împărţit sesiunile de vară între TIFF şi BCU, am suspinat de peste Ocean cînd s-a întîmplat să nu pot merge, am trecut de la 7 filme pe zi (recordul meu absolut) la 3-4 (oarecum mai rezonabil), am apărut în primul an într-un AperiTIFF dansînd la o petrecere (sub poză scria: „aşa s-a distrat lumea ieri în Diesel“) – acum am făcut interviu cu Radu Jude pentru AperiTIFF-ul în engleză, aş putea să merg cu ochii închişi de la Cinema Arta la Cinema Victoria la Cinema Republica, am şi eu adunate acasă, ca tipul din promo-ul festivalului, badge-urile din toţi anii de TIFF. Inevitabil, orice poveste despre TIFF e una personală. Asta ar fi prima regulă. Mai urmează şi altele.

1. La TIFF, eşti Magellan-ul continentului cinematografic: poţi să descoperi, alături de vreo alţi 40 de norocoşi, comori care n-o să intre niciodată în cinema-urile de la noi (şi care, în paranteză fie spus, nici nu pot fi găsite pe torrenţi). Miercuri pe la prînz, mergi să vezi Chapiteau Show, un rusesc de trei ore jumate despre care nu ştii nimic în afara faptului că are trei ore jumate. Şi începe. Şi nu mai ştii dacă să rîzi sau să spui oau sau să le faci pe amîndouă în acelaşi timp. Chapiteau Show e un fenomen, genul de film care-apare o dată la cîţiva ani, o epopee sărită de pe fix despre comunicare, însingurare, prietenie, autenticitate. De fapt, e un film despre tot, făcut cu o bucurie care te-mbolnăveşte pur şi simplu. Ai vrea să-l iei acasă şi să mai vezi cîte puţin din el în fiecare zi, dar nu poţi, aşa că îţi înnebuneşti prietenii cu fraza „Trebuie ne-a-pă-rat să te duci la filmul ăsta!“ şi te mulţumeşti cu gîndul că ai văzut cu ochii larg deschişi o cometă care n-o să treacă prea curînd prin faţa balconului tău de-acasă.

(Chapiteau Show a luat Premiul Publicului şi Premiul Juriului)

2. La TIFF, dai peste cunoştinţe vechi. Şi nu mă refer aici doar la oameni. De pildă, în 2008 vezi Milky Way, filmul de debut, experimental şi poetic, al unui regizor maghiar. Afli apoi că Benedek Fliegauf e născut în aceeaşi zi cu tine şi mai e, pe deasupra, un chipeş cu barbă (sînteţi, deci, suflete pereche). Benedek face Just the Wind, cu care cîştigă în 2012 Ursul de Argint la Berlin. Şi te duci la TIFF ca să-l vezi, cu impresia că mergi în vizită la nişte prieteni din copilărie. Doar că Just the Wind nu e deloc experimental şi n-are nimic de-a face cu Milky Way, în afara unei nelinişti care te urmăreşte tot filmul, în timp ce tu priveşti o zi (ultima) din viaţa unei familii de romi din Ungaria. Ieşi de-acolo cu un nod în gît, ai vrea să-i scrii un mail lui Benedek, dar nu-i ştii adresa.

3. La TIFF, poţi să mergi liniştit pe mîna prietenilor. Cînd ai de ales între 200 şi ceva de filme, ai mare noroc că Ana îţi spune să nu ratezi Whores’ Glory. Şi mergi pînă la mall ca să-l vezi (deşi în general eviţi sălile care nu-s Arta, Republica, Victoria). Whore’s Glory e un documentar despre prostituatele din Thailanda, Bangladesh şi Mexic, dar, de fapt, e un film despre tristeţea fundamentală care se-ascunde în inima lucrurilor, despre resursele de inumanitate ale umanităţii, despre disperare şi lipsă de speranţă. Bonus: cea mai frumoasă coloană sonoră de la TIFF-ul de anul ăsta, PJ Harvey, CocoRosie şi „Where We Meet“, o piesă de tăiat în carne vie, cîntată de Maike Rosa Vogel şi Konstantin Gropper, tipul de la Get Well Soon. Chiar asta-ţi trebuie după ce ieşi de la Whores’ Glory, să te-faci-bine-repede, să-ţi treacă.

Iar seara, după ce ziua de filme s-a terminat, te întîlneşti cu prietenii şi faci topuri. Top 3 Bunuel, Top 5 TIFF 2012, Top 5 TIFF all time (Whisky e pe primul loc la majoritatea), Top 3 cele mai slabe Scorsese-uri; de mult n-ai mai vorbit atît de mult despre filme şi asta-ţi dă impresia că deasupra Clujului s-a aşezat un glob de sticlă care te protejează de veşti proaste, joburi, bătăi de cap. La TIFF, respiri în sfîrşit.

4. La TIFF, se întîmplă lucruri. Într-o dimineaţă, vezi un doberman magnific intrînd în holul hotelului, iar la prînz, în portughezul Sînge din sîngele meu, apare un doberman (o fi de la orele nedormite, dar ţi se pare că e acelaşi din hotel). Apoi în Tabu, e o sculptură în formă de girafă grandeur nature, într-un parc, iar a doua zi, Dana vede o doamnă ghid turistic care ţine sub braţ o girafă de pluş, în timp ce explică ceva despre ruinele romane. La TIFF, chiar dacă nu se întîmplă lucruri, ai impresia că se întîmplă şi că sînt luate dintr-un film finlandez. (Aş mai avea şi alte exemple de lucruri, dar le trec sub tăcere. Protecţia anonimatului etc.)

5. La TIFF, e imposibil să nu-ţi pară rău. Că ai venit prea tîrziu şi n-ai prins Întîrzierea, că ai plecat prea devreme şi n-ai prins Donoma, că n-ai apucat să mai vezi Chapiteau Show a doua oară, că nu te-ai dus la Adrian Titieni să-i mulţumeşti că te-a picat la admiterea la actorie, acum o mie de ani.

6. La TIFF, contează cu ce începi (900 de zile, asediul Leningradului, mîncat oameni şi pisici, un whisky după, deşi era după-amiază) şi cu ce termini (This is Not a Film, al iranianului Jafar Panahi, condamnat la 6 ani de închisoare şi la 20 de ani de interdicţie de a mai realiza filme – ţi se umplu ochii de lacrimi cînd vezi un regizor în arest la domiciliu, care îşi povesteşte filmul pe care n-a mai apucat să-l facă, trasînd linii pe covorul din sufragerie).

7. În una din primele zile, cineva a întrebat la Info Point-ul din Piaţa Unirii: „Nu vă supăraţi, domnul Corneliu Porumboiu cînd vine?“.

Închei cu parafraza amicului Filip după o replică din Loneliest Planet: „Films are good. Good films are better“. Numai la TIFF. 

comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.
p 17 jpg
Impresii hibernale
Astea fiind spuse, Prin ierburi uscate nu e deloc lipsit de har – ba chiar, dat fiind efortul de a-l dibui chiar în miezul trivialității, filmul e o reușită atemporală, care s-ar putea să îmbătrînească frumos.

Adevarul.ro

image
Semnul că ai putea fi alcoolic funcțional care te dă de gol în cârciumă: „Vei găsi inevitabil o scuză”
Un expert în dependență a dezvăluit care este semnul că cineva ar putea fi un alcoolic funcțional și poate fi observat cu ușurință.
image
Medicamentul foarte ieftin care poate să provoace o scădere în greutate de 14 kilograme într-o lună. Avertismentul specialiștilor
Un nou „medicament-minune” pare să fi intrat în atenția oamenilor care vor să slăbească. Este vorba de un produs de mai puțin cinci euro care ar putea provoace o scădere în greutate de aproape 14 kilograme într-o lună.
image
Nou cutremur în industria IT. Gameloft a concediat toți angajații din Cluj-Napoca
Gameloft, unul dintre cei mai mari producători de jocuri video din lume, a anunțat că renunță la filiala din Cluj. Criza internațională din domeniul IT se simte din ce în ce mai mult și în România. în contextul în care lunile trecute, NTT Data a fost nevoită să recurgă la concedieri.

HIstoria.ro

image
Amânarea unui sfârșit inevitabil
„Născut prin violenţă, fascismul italian era destinat să piară prin violenţă, luându-și căpetenia cu sine“, spune istoricul Maurizio Serra, autorul volumului Misterul Mussolini: omul, provocările, eşecul, o biografie a dictatorului italian salutată de critici și intrată în topul celor mai bune cărţi
image
Căsătoria lui Caragiale cu gentila domnişoară Alexandrina Burelly
Ajuns director la Teatrul Naţional, funcţie care nu l-a bucurat atât de tare precum credea, Ion Luca Caragiale a avut în schimb o mare şi frumoasă împlinire: a cunoscut-o pe viitoarea doamnă Caragiale.
image
Bătălia de pe frontul invizibil al celui de-al Doilea Război Mondial
La izbucnirea războiului, în 1939, în Marea Britanie exista pericolul formării unei puternice coloane a cincea. Agenții Serviciului britanic de securitate (MI-5) au reușit să neutralizeze rețele importante de simpatizați pro-germani din Regatul Unit.