TIFF 2012 şi patru ochi

Ana Maria SANDU şi Luiza VASILIU
Publicat în Dilema Veche nr. 435 din 14-20 iunie 2012
TIFF 2012 şi patru ochi jpeg

Ana Maria SANDU

A mai trecut un festival

Anul ăsta la Cluj, la o masă de la terasa Kaja Tanya, am avut revelaţia că o să îmbătrînim numărîndu-ne ediţiile de TIFF şi filmele/momentele memorabile ale fiecărui an. Am constatat cu stupoare că ne recuperăm mai greu după petreceri, dar sîntem la fel de entuziaşti, şi senzaţia asta e salvatoare şi funcţionează ca un anticearcăn performant. Am recomandat tuturor cunoscuţilor cîteva documentare. Pentru Whores’ Glory am primit sms-uri de mulţumire. Am avut mînă bună şi am văzut marele cîştigător, filmul norvegian care a plecat acasă cu trofeul Transilvania: Oslo, 31 august. Emoţionant, impecabil filmat şi dozat. Şi un actor care te convinge pînă la capăt că viaţa poate fi o fundătură tristă din care scapă cine poate. Filmul s-ar fi putut numi foarte bine şi o sinucidere anunţată şi, deşi ştii că asta se va întîmpla, speri într-un tîmpit şi nefiresc happy-end. Personajul e un fost dependent de droguri, un tînăr care promitea mult, dar care se pierde. După zece luni de recuperare, e curat şi de-o luciditate dezarmantă. Duce cu el o tristeţe clinică, poetică, şi o înfrîngere care îl mănîncă pînă la os.

Cinicul Michael, sufocantul Play, caligraficul Bestiar, absurd-vitalul La răscruce, „filmele“ lui Mircea Cantor, puternice şi neliniştitoare, proiectate pentru prima dată pe un ecran mare, de cinematograf, lansarea AperiTIFF-ului special, publicaţia anuală, în limba engleză, despre filmul românesc, şi poza de grup în care şi eu, şi Luiza ne uităm în direcţia greşită, la un alt fotograf – pe toate le-am luat cu mine acasă.

Sunetele obsedante de Salvări şi maşini de Poliţie mi s-au părut anul ăsta un agasant fond sonor, îngheţata şi sandviciurile de la non-stop-ul Kiosc m-au salvat între filme. Casa TIFF a fost o premieră şi o descoperire. A devenit imediat punctul central de întîlnire, loc de stat la taclale sau de ascultat trupe, pe înserat. Aici i-am auzit pe psihedelicii nordici, Nils Petter Molvaer Trio, care cîntă un fusion de jazz şi muzică electronică.

Clujul mi se pare de la an la an mai trendy. Mă emoţionează serile în care văd Piaţa Unirii transformată într-un imens cinematograf. Încă mă mai fascinează curţile umbroase, acel oraş secret, ferit de ochii grăbiţi ai trecătorilor. Să te reîntîlneşti cu oameni dragi şi să cunoşti alţii – pe acelaşi fundal al discuţiilor despre filme, ce-ai mai văzut, ce ai ratat, neapărat să mergi la… – încă înseamnă pentru mine un timp preţios, cumva suspendat.

În cele zece zile de festival e exact ca-n poveşti: chiar se poate întîmpla orice. Încă mă mai gîndesc dacă cei doi tipi care jucau şah în Parcul Central pe la 2 jumătate noaptea erau dintr-un film văzut recent sau am trecut pe lîngă ei în realitate. Iar scena în care un grup de amici se întorc de la o petrecere şi, în drumul lor, se opresc la un teren şi li se alătură băieţilor care jucau baschet mi se pare un final bun pentru un film de festival.

Credeţi că-i păsa cuiva că scena asta se întîmpla la 3 noaptea?

****


Luiza VASILIU

TIFF – reguli de întrebuinţare

Merg la TIFF din 2005, ceea ce, pentru legătura dintre un om şi un festival de film, înseamnă destul de mult. Mi-am împărţit sesiunile de vară între TIFF şi BCU, am suspinat de peste Ocean cînd s-a întîmplat să nu pot merge, am trecut de la 7 filme pe zi (recordul meu absolut) la 3-4 (oarecum mai rezonabil), am apărut în primul an într-un AperiTIFF dansînd la o petrecere (sub poză scria: „aşa s-a distrat lumea ieri în Diesel“) – acum am făcut interviu cu Radu Jude pentru AperiTIFF-ul în engleză, aş putea să merg cu ochii închişi de la Cinema Arta la Cinema Victoria la Cinema Republica, am şi eu adunate acasă, ca tipul din promo-ul festivalului, badge-urile din toţi anii de TIFF. Inevitabil, orice poveste despre TIFF e una personală. Asta ar fi prima regulă. Mai urmează şi altele.

1. La TIFF, eşti Magellan-ul continentului cinematografic: poţi să descoperi, alături de vreo alţi 40 de norocoşi, comori care n-o să intre niciodată în cinema-urile de la noi (şi care, în paranteză fie spus, nici nu pot fi găsite pe torrenţi). Miercuri pe la prînz, mergi să vezi Chapiteau Show, un rusesc de trei ore jumate despre care nu ştii nimic în afara faptului că are trei ore jumate. Şi începe. Şi nu mai ştii dacă să rîzi sau să spui oau sau să le faci pe amîndouă în acelaşi timp. Chapiteau Show e un fenomen, genul de film care-apare o dată la cîţiva ani, o epopee sărită de pe fix despre comunicare, însingurare, prietenie, autenticitate. De fapt, e un film despre tot, făcut cu o bucurie care te-mbolnăveşte pur şi simplu. Ai vrea să-l iei acasă şi să mai vezi cîte puţin din el în fiecare zi, dar nu poţi, aşa că îţi înnebuneşti prietenii cu fraza „Trebuie ne-a-pă-rat să te duci la filmul ăsta!“ şi te mulţumeşti cu gîndul că ai văzut cu ochii larg deschişi o cometă care n-o să treacă prea curînd prin faţa balconului tău de-acasă.

(Chapiteau Show a luat Premiul Publicului şi Premiul Juriului)

2. La TIFF, dai peste cunoştinţe vechi. Şi nu mă refer aici doar la oameni. De pildă, în 2008 vezi Milky Way, filmul de debut, experimental şi poetic, al unui regizor maghiar. Afli apoi că Benedek Fliegauf e născut în aceeaşi zi cu tine şi mai e, pe deasupra, un chipeş cu barbă (sînteţi, deci, suflete pereche). Benedek face Just the Wind, cu care cîştigă în 2012 Ursul de Argint la Berlin. Şi te duci la TIFF ca să-l vezi, cu impresia că mergi în vizită la nişte prieteni din copilărie. Doar că Just the Wind nu e deloc experimental şi n-are nimic de-a face cu Milky Way, în afara unei nelinişti care te urmăreşte tot filmul, în timp ce tu priveşti o zi (ultima) din viaţa unei familii de romi din Ungaria. Ieşi de-acolo cu un nod în gît, ai vrea să-i scrii un mail lui Benedek, dar nu-i ştii adresa.

3. La TIFF, poţi să mergi liniştit pe mîna prietenilor. Cînd ai de ales între 200 şi ceva de filme, ai mare noroc că Ana îţi spune să nu ratezi Whores’ Glory. Şi mergi pînă la mall ca să-l vezi (deşi în general eviţi sălile care nu-s Arta, Republica, Victoria). Whore’s Glory e un documentar despre prostituatele din Thailanda, Bangladesh şi Mexic, dar, de fapt, e un film despre tristeţea fundamentală care se-ascunde în inima lucrurilor, despre resursele de inumanitate ale umanităţii, despre disperare şi lipsă de speranţă. Bonus: cea mai frumoasă coloană sonoră de la TIFF-ul de anul ăsta, PJ Harvey, CocoRosie şi „Where We Meet“, o piesă de tăiat în carne vie, cîntată de Maike Rosa Vogel şi Konstantin Gropper, tipul de la Get Well Soon. Chiar asta-ţi trebuie după ce ieşi de la Whores’ Glory, să te-faci-bine-repede, să-ţi treacă.

Iar seara, după ce ziua de filme s-a terminat, te întîlneşti cu prietenii şi faci topuri. Top 3 Bunuel, Top 5 TIFF 2012, Top 5 TIFF all time (Whisky e pe primul loc la majoritatea), Top 3 cele mai slabe Scorsese-uri; de mult n-ai mai vorbit atît de mult despre filme şi asta-ţi dă impresia că deasupra Clujului s-a aşezat un glob de sticlă care te protejează de veşti proaste, joburi, bătăi de cap. La TIFF, respiri în sfîrşit.

4. La TIFF, se întîmplă lucruri. Într-o dimineaţă, vezi un doberman magnific intrînd în holul hotelului, iar la prînz, în portughezul Sînge din sîngele meu, apare un doberman (o fi de la orele nedormite, dar ţi se pare că e acelaşi din hotel). Apoi în Tabu, e o sculptură în formă de girafă grandeur nature, într-un parc, iar a doua zi, Dana vede o doamnă ghid turistic care ţine sub braţ o girafă de pluş, în timp ce explică ceva despre ruinele romane. La TIFF, chiar dacă nu se întîmplă lucruri, ai impresia că se întîmplă şi că sînt luate dintr-un film finlandez. (Aş mai avea şi alte exemple de lucruri, dar le trec sub tăcere. Protecţia anonimatului etc.)

5. La TIFF, e imposibil să nu-ţi pară rău. Că ai venit prea tîrziu şi n-ai prins Întîrzierea, că ai plecat prea devreme şi n-ai prins Donoma, că n-ai apucat să mai vezi Chapiteau Show a doua oară, că nu te-ai dus la Adrian Titieni să-i mulţumeşti că te-a picat la admiterea la actorie, acum o mie de ani.

6. La TIFF, contează cu ce începi (900 de zile, asediul Leningradului, mîncat oameni şi pisici, un whisky după, deşi era după-amiază) şi cu ce termini (This is Not a Film, al iranianului Jafar Panahi, condamnat la 6 ani de închisoare şi la 20 de ani de interdicţie de a mai realiza filme – ţi se umplu ochii de lacrimi cînd vezi un regizor în arest la domiciliu, care îşi povesteşte filmul pe care n-a mai apucat să-l facă, trasînd linii pe covorul din sufragerie).

7. În una din primele zile, cineva a întrebat la Info Point-ul din Piaţa Unirii: „Nu vă supăraţi, domnul Corneliu Porumboiu cînd vine?“.

Închei cu parafraza amicului Filip după o replică din Loneliest Planet: „Films are good. Good films are better“. Numai la TIFF. 

964 16 coperta jpg
Febra etică
Ca o concluzie, atît Mariana Marin, cît și Mariana Codruț practică o literatură în răspăr cu poetica dominantă a generației ’80, dar nu într-un mod manifest, ostentativ.
964 17 Va urma  Pe planeta Oglinda foto Marius Sumlea 1 jpg
La 146 km de război. Teatru la Piatra Neamț
Ce regăsesc la fiecare ediție a Festivalului de Teatru de la Piatra Neamț este un efort de adecvare la problematicile momentului, la crizele lumii și la ideile ce se dezbat, un efort care face festivalul viu, vibrant, departe de formatul obosit de „vitrină” teatrală.
964 23 png
Lucrările maeștrilor peisagiști britanici (și nu numai) la București
Pavilioanele Art Safari sînt deschise publicului pînă la 11 decembrie și, cu siguranță, promit o experiență vizuală memorabilă.
afis conferintele dilema iasi 6-8 octombrie 2022
Conferințele Dilema veche la Iași. Despre Război și pace 6-8 octombrie 2022, Sala Henri Coandă a Palatului Culturii
Între 6 și 8 octombrie, de joi pînă sîmbătă, Conferințele Dilema veche ajung pentru prima dată la Iași. E o ediție la care conferențiarii invitați vor aborda o temă foarte actuală: „Război și pace”.
963 16 Pdac Romila jpg
Hibridizări
Aplicate preponderent pe Craii de Curtea-Veche, „investigațiile” lui Ion Vianu sfîrșesc prin a da un portret de adîncime al lui Mateiu Caragiale.
p 17 2 jpg
Melancolie pariziană
Ambreiajul ficțiunilor lui Hers este doliul: moartea unui apropiat (în magnificul Ce sentiment de l’été și Amanda), ruptura amoroasă și adolescența (care tot un fel de doliu – al absenței grijilor – se cheamă că e) în Les Passagers de la nuit.
963 17 Breazu jpg
Vremea schimbării
Dezbrăcat de pompa, efervescența și galvanitatea primelor opere discografice ale The Mars Volta, noul album poate fi o ecuație cu prea multe necunoscute pentru vechii fani, dar are caracter și culoare.
Ultimul interviu jpg
Ultimul interviu (roman) - Eshkol Nevo
„Eshkol Nevo scrie cu talent, cu umor și cu inteligență… Prietenie, invidie, iubire, nefericire, puterea de a merge mai departe – nimic nu-i scapă.“
962 16 coperta BAS1 jpg
De la mistic la psihedelic
Viciu ascuns pastișează delicios genul noir, oferind un personaj central care rulează printre tripuri și realități halucinante, în încercarea de a dezlega enigma dispariției amantului căsătorit al unei foste iubite.
p 17 jpg
Frustrare
Om cîine arată din capul locului ca un film ajuns într-o gară din care trenul (succesului de public, al aprecierii critice, dar mai ales al originalității pur și simplu) a plecat de mult.
962 17 Biro cover01 jpg
Estetici synth
Am crescut cu minciuna persistentă că ultimele inovații muzicale s-ar fi realizat în anii ’70.
p 21 coperta jpg
O poveste din Nord, cu voluptate și multă tristețe...
Publicat în cursul acestei veri la Editura Polirom, ultimul roman tradus al lui Stefánsson este, cu siguranță, o piesă importantă în portofoliul colecției de literatură străină al Poliromului.
p 23 jpg
O arhitectură de excepție și o propunere: expoziția permanentă ”Brâncuși în lume”
Cu cîteva zile înainte de inaugurarea acestui Centru, programată pentru 15 septembrie 2022, am organizat o discuție care a pornit de la arhitectura edificiului și a ajuns, firesc cumva, la modul în care, pe de o parte, cultura română de azi îl metabolizează pe Brâncuși.
The John Madejski Garden at the V&A (c) Victoria and Albert Museum, London (1) jpg
Opere de artă rare din patrimoniul Marii Britanii vor fi expuse în această toamnă în București, la Art Safari
81 de opere extrem de valoroase semnate de John Constable (1776-1837), dar și de Rembrandt, Albrecht Dürer, Claude Lorrain și alte nume mari din colecția muzeului londonez sînt împrumutate către Art Safari
p 17 1 jpg jpg
Scandalizare
Ce s-ar fi schimbat în Balaur dacă relația fizică de intimitate ar fi avut loc nu între elev (Sergiu Smerea) și profesoara de religie, ci între elev și profesoara de limba engleză, de pildă? Nu prea multe.
961 17 Breazu jpg
Prezentul ca o buclă temporară într-un cîntec pop retro
Reset, albumul creat de Panda Bear și Sonic Boom, a fost lansat pe 12 august de casa de discuri britanică Domino.
copertă Pozitia a unsprezecea și domnișoarele lui Fontaine jpg
Cătălin Mihuleac - Poziția a unsprezecea și domnișoarele lui Fontaine
Care va să zică, pentru a pluti ca o lebădă în apele noilor timpuri, omul înțelept are nevoie de un patriotism bicefal, care să se adreseze atât României, cât și Uniunii Sovietice!
960 15 Banu jpg
Cu sau fără de cale
Colecționarul se încrede în ce e unitar, amatorul în ce e disparat. Primul în calea bine trasată, pe care celălalt o refuză, preferînd să avanseze imprevizibil. Două posturi contrarii.
960 17 afis jpg
Un spectacol ubicuu
Actorii sînt ghizi printre povești în care protagoniști sînt șapte adolescenți care participă virtual la spectacol.
p 21 Amintire de calatorie, 1957 jpg
Victor Brauner, Robert Rius și „arta universală“
Poetul Robert Rius, pe care Victor Brauner îl vizitează la Perpignan în anul 1940, este unul dintre cei pasionați de scrierile misticului catalan Ramon Llull, al cărui nume figurează în lista „străbunilor suprarealismului“ redactată de Breton odată cu publicarea primului manifest suprarealist
Cj fb post 2000x1500 info afis jpg
Conferințele Dilema veche la UBB. Despre Bogați și săraci 14-16 septembrie, Sala Jean Monet a Facultății de Studii Europene
O ediție specială a Conferințelor ”Dilema veche” în care am invitat cele mai competente voci din disciplinele care, în opinia noastră, sînt obligatoriu de convocat dacă vrem să înțelegem cu adevărat chestiunea complicată și nevindecabilă a rupturii dintre bogați și săraci.
959 16jos Iamandi jpeg
România și meritocrația
Cum s-a raportat spațiul românesc la toate aceste sinuozități? Normal, lui Wooldridge nu i-a trecut prin cap o asemenea întrebare, dar cred că un răspuns destul de potrivit ar fi „cu multă detașare”.
p 17 jpg
Canadian Beauty
Dintre subgenurile născute în epoca post-#metoo și influențate decisiv de aceasta, satira corozivă, cu trăsături îngroșate pînă la caricatură, are astăzi vînt din pupă.
959 17 Biro jpg
Reformări
Tears for Fears, celebri pentru răsunătorul succes „Shout” al epocii Thatcher, dar și pentru chica optzecistă pe care o promovau la vremea respectivă, ar părea că se relansează a doua oară după 18 ani de absență, însă reformarea propriu-zisă a avut loc cu ocazia albumului precedent, din 2004.

Adevarul.ro

Vladimir Putin si Viktor Orban FOTO AFP
Ungaria vrea să elimine importurile de gaze ruseşti până în 2050
Ungaria are ca obiectiv eliminarea importurilor de gaze ruseşti până în 2050, a declarat marţi ministrul ungar al Inovaţiei şi Tehnologiei, Laszlo Palkovics, transmite Reuters.
Laurențiu Reghecampf și Anamaria Prodan
Bătaia Anamaria Prodan-Laurențiu Reghecampf: a venit decizia. N-au voie nici să se sune
Laurenţiu Reghecampf şi Anamaria Prodan au cerut ordin de restricţie unul împotriva celuilalt după scandalul de vineri, 23 septembrie, care s-a lăsat cu răni grave în cazul amândurora. Judecătoria Buftea a judecat cererile formulate de cei doi soţi, și a fost formulată sentinţa.
Becuri
Programul Rabla pentru becuri ar putea fi lansat cel târziu la sfârşitul lunii octombrie
Ministrul Mediului, Tanczos Barna, a anunţat că programul Rabla pentru becuri ar putea fi lansat cel mai târziu la sfârşitul lunii octombrie.

HIstoria.ro

image
Au purtat voievozii români coroane?
De la Nicolae Alexandru și Alexandru cel Bun până la Mihai Viteazul și Constantin Brâncoveanu, coroana a fost mereu prezentă în portretele votive ale domnitorilor din Țara Românească și Moldova. Cu toate acestea, misterul care înconjoară coroanele medievale românești nu a fost (încă) elucidat...
image
Polonia cere Germaniei despăgubiri de război de 1,3 trilioane de dolari. Ce speră Polonia să obțină?
Ministrul de Externe al Poloniei, Zbigniew Rau, a trimis o notă diplomatică la Berlin prin care Varșovia cere Germaniei despăgubiri de război în valoare de 1,3 trilioane de dolari. Germania consideră în mod oficial că această chestiune este închisă.
image
La sfatul lui Bismark, Carol I se apropie de Rusia și enervează Franța
Opțiunea românilor pentru un domnitor dintr-o dinastie străină la 1866, avea în vedere salvarea existenței statului, afirmarea lui în rândul țărilor europene și, în perspectivă, obținerea independenței. Aceste obiective au fost mereu în atenția diplomației românești și a principelui Carol.