Singurătăți paralele

Publicat în Dilema Veche nr. 875 din 14 - 20 ianuarie 2021
Singurătăți paralele jpeg

 Rizi / Zile (Taiwan, 2020), de Tsai Ming-liang.

2020 fiind ce a fost, țeava care ne iriga cinefilia cu filme noi s-a cam înfundat, și poate tocmai de aceea merită să cernem grîul de neghină și să vedem cu ce rămînem după acest an atipic, chiar dacă vorbim despre producții încă greu de văzut. Impresia mea, altfel spus, e că mai bine ne asumăm că vorbim despre lucruri nu întotdeauna accesibile imediat, dar demne de reținut atunci cînd tragem linie, decît despre propuneri care se bulucesc chiar acum pe micile noastre ecrane, doar-doar se vor strecura mai repede prin mintea noastră, fără să lase vreo urmă. Dintre filmele lansate anul trecut pe care am reușit să le văd, Rizi al maestrului taiwanez Tsai Ming-liang simt că mă va acompania o vreme. S-ar putea ca ceea ce face Tsai – unul dintre primii oameni care, acum vreo trei decenii, ne-au arătat că nu-i nevoie să burdușim cadrele unui film cu tot felul de acțiuni și triggers ale atenției pentru a duce o poveste pînă la finish – să fi devenit deja un loc comun al pieței de festivaluri; dar delicatețea rafinată pe care a ajuns s-o pună în slujba artei sale pare în continuare inimitabilă.

Cu Rizi, lucrurile stau în aparență cît se poate de simplu: doi bărbați aparținînd unor medii sociale diferite – unul, mai în vîrstă, locuiește undeva la țară, într-o casă frumoasă și liniștită; celălalt, mai tînăr, e un imigrant ilegal din Laos, care doarme pe o saltea așezată direct pe gresie, într-o cămăruță întunecoasă – au parte de o întîlnire succintă în mijlocul unui Bangkok prins în agitația de zi cu zi, care se preocupă prea puțin de aceste două drame individuale. Întîlnirea nu promite mare transfer sufletesc de la unul la celălalt: primul suferă de dureri în zona umerilor – amintind de personajul năuc din Rîul (1997) – și decide într-o seară să cheme în camera sa de hotel un soi de gigolo – tipul mai tînăr, amintind de Nu vreau să dorm singur (2006) –, pentru o sesiune de masaj. E momentul în care Tsai, cu sobrietatea și discreția care îi sînt caracteristice, picură în fine o țîră de căldură între acești doi oameni pe care orice altceva îi separă: sesiunea de masaj, tratată în cadre lungi, respectuoase cu durata reală a acțiunii, învăluie totul într-un flux invizibil de tandrețe, grijă, blîndețe. Iar cînd tînărul primește cadou de la clientul său o cutiuță muzicală – e partitura din Limelight, filmul de bătrînețe al lui Chaplin, în care execută o reverență și iese din scenă –, la manetuța căreia învîrte iar și iar și iar, în liniște deplină, știm că probabil ne aflăm în compania celei mai emoționante secvențe a anului. Ca și cum personajele lui Tsai n-ar fi doar niște plăsmuiri ale minții, ci două corpuri cerești care se atrag o clipă, apoi își reiau traiectoriile separate, în noapte.

Tot filmul rulează cu acest pas de o lentoare extremă. În primul său cadru, bogatul (Lee Kang-sheng, alter ego-ul cineastului) privește pe geam minute în șir, fără să arboreze vreo expresie specială, în timp ce afară mătură o vijelie, iar frunzele înnebunite ale copacilor se suprapun peste chipul său placid. Într-o altă secvență – alcătuită din trei cadre foarte lungi –, tînărul (jucat de debutantul Anong Houngheuangsy) pregătește o supă într-un ceaun pe cărbuni: îl vedem cum ațîță focul, cum spală frunzele de salată creață și peștele, cum mărunțește cîteva legume, intrînd și ieșind din cadrul fix fără grabă. Cu Tsai, tot mai puțin dispus să facă concesii progresiei narative fără opreliști (a și amenințat că se lasă de film acum ceva ani), știm că trebuie să dispunem de tot timpul, altfel nu merită. E și un risc de manierism în toată această poveste, pe care o cunosc prea bine toți cineaștii care descoperă o formulă de succes, apoi sfîrșesc prin a se complace în ea. Dar aici cred că e ceva mai mult de atît: ca un sentiment de abandon total în fața unei metropole prea mari pentru ca existențele luate la bucată să mai conteze – priviți cadrele fabuloase, filmate din mînă, în care Lee Kang-sheng se avîntă în oraș, croindu-și cu greu loc printre oameni, zgomotele supărătoare ale furnicarului luînd cu asalt imaginea într-un mod aproape tangibil –, contracarat însă, tot mai apăsat, de simpla posibilitate a unui contact uman, fie el și pur conjunctural. Tsai nu cade în teorii ieftine de self-help, ci doar ne amintește cît de ușor poate fi să faci lumină în viața celuilalt.

Îmi place mult cadrul în care Lee Kang-sheng se odihnește pe un fotoliu din camera de hotel, cu gîtul imobilizat. Totul e în nemișcare, de pe fereastră năvălește o lumină de apus, în tonuri de ambră și cobalt. Iar pe acoperișul unui zgîrie-nori din apropiere vedem silueta abia ghicibilă a unui elicopter, care se pregătește să aterizeze. În tot acest joc subtil între afară și înăuntru stă meșteșugul spartan al lui Tsai, rezumabil în trei rînduri, simplu ca bună ziua, și totuși atît de grăitor. Cînd am văzut Vive l’amour, filmul său din 1994 care l-a făcut cunoscut în lumea cinefilă, am înțeles că trăim cu toții vremuri în care ne orbesc firmele luminoase de pe blocuri, ne asurzesc ambuteiajele și ne năucește Internetul, cu iluzia lui de conexiune permanentă. Și mai ales că, veritabil Antonioni al Extremului-Orient, Tsai a prins toate astea un pic înaintea noastră. Iar filmele lui rezumă poate cel mai bine condiția noastră melancolică, singuratică, mereu în expectativă, de oameni de la sfîrșitul istoriei.

Rizi a avut premiera la Festivalul de la Berlin și s-a putut urmări pe ARTE Franța.

Victor Morozov este critic de film.

comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.
p 17 jpg
Impresii hibernale
Astea fiind spuse, Prin ierburi uscate nu e deloc lipsit de har – ba chiar, dat fiind efortul de a-l dibui chiar în miezul trivialității, filmul e o reușită atemporală, care s-ar putea să îmbătrînească frumos.

Adevarul.ro

image
Hailie Jade Scott, fiica lui Eminem, s-a căsătorit. Cum a arătat marele eveniment: „M-am trezit soție” FOTO
Fiica cunoscutului rapper Eminem, Hailie Jade Scott, și-a pus pirostriile. Tânăra de 28 de ani s-a căsătorit cu Evan McClintock sâmbătă, 18 mai, în orașul Battle Creek, Michigan.
image
Fiica Lisei Marie Presley se opune licitației Graceland, proprietatea emblematică a legendarului Elvis Presley
Nepoata lui Elvis Presley, actrița Riley Keough, încearcă să împiedice vânzarea Graceland, reședința regretatului cântăreț din Memphis, Tennessee, relatează BBC.
image
Vești bune pentru șoferii de camion: soluții pentru traficul intens din vama Giurgiu-Ruse
Șoferii de TIR ar putea scăpa de cozile interminabile din punctul de trecere al frontierei Giurgiu-Ruse. Autoritățile române și bulgare vor să redeschidă conexiunea de feribot pe ruta Giurgiu-Ruse pentru a reduce traficul intens și blocajele de pe podul peste Dunăre.

HIstoria.ro

image
Războiul aerian împotriva Germaniei
Pe la mijlocul anului 1943, soarta războiului s-a întors în favoarea Aliaților atât în Europa, cât și în Pacific. Informațiile ULTRA au jucat un rol extrem de important în războiul aerian deasupra Germaniei.
image
Unde e corectitudinea presei românești din anii celui de-al Doilea Război Mondial?!
Februarie 1941. România generalului Antonescu aparține Axei. Germania, noul nostru partener strategic, e în război cu Anglia. Presa vremii respective urmărește îndeaproape mersul Războiului.