Sfîntul satului

Publicat în Dilema Veche nr. 799 din 13-19 iunie 2019
Sfîntul satului jpeg

● Lazzaro felice / Fericit ca Lazăr (Italia-Elveția-Franța-Germania), de Alice Rohrwacher. 

Deși n-ai zice după nume, Alice Rohrwacher (n. 1982) e una dintre figurile esențiale ale cinema-ului italian al ultimilor ani. Spre deosebire de alte regizoare, nici ele lipsite de talent (e cazul Miei Hansen-Løve, de pildă), Rohrwacher a avut norocul să intre foarte rapid în mainstream-ul circuitului festivalier: al doilea său film, Le Meraviglie (2014), a cîștigat în acel an Marele Premiu la Cannes. I-a urmat acest Lazzaro felice (tradus la noi Fericit ca Lazăr), care este cu siguranță cel mai „plin“ film al ei – și pastorală despre viața la sat în plină arșiță, și film militant, și (după cum o indica deja titlul precedentului) film „cu minuni“.

Cei care au văzut Le Meraviglie vor recunoaște punctul de plecare similar al lui Lazzaro: viniete din rutina unor muncitori la o fermă, aflați de data aceasta sub controlul unui patron care se ține numai de nedreptăți. Rohrwacher picură informațiile cu zgîrcenie, însă devine destul de repede clar că ceva nu e-n regulă în acel loc: oamenii muncesc mult și nu văd nici un ban, locuiesc în camere suprapopulate, captivi la cheremul unei marchize care își duce traiul boem într-un conăcel decrepit. Pînă la urmă, escrocheria iese la lumină și ai fi tentat să crezi că în acel punct se încheie și un mod anacronic de funcționare a societății: gata cu prăpastia între sclavii moderni și nobilimea decadentă care profită de pe urma lor. Al doilea segment al filmului, situat la ani buni după primul, vine însă pentru a demonstra contrariul: patronul din trecut s-a adaptat cu brio la noile vremuri: acum angajează la negru, pe lefuri ridicole; asta în timp ce sclavii de la fermă au ajuns pungași mărunți care trăiesc înghesuiți într-un ghetou la periferia orașului.

Rezumat, Lazzaro e un film despre eșecul oamenilor chinuiți de a se adapta la un capitalism în care totul se cumpără pe nimic, iar visurile se năruie de pe-o zi pe alta. În același timp, Lazzaro e și o mostră de maturitate și echilibru regizoral. Pe de-o parte, filmul vădește setea de poveste a lui Rohrwacher, care, în ce o privește, poate duce oriunde – la fel ca în Le Meraviglie, unde activitatea zilnică a unor apicultori mergea în paralel cu derularea, pe un platou improvizat, a unei emisiuni de un kitsch infinit, moderată (inspirație fabuloasă) de către Monica Bellucci. Rohrwacher se plasează în siajul neorealiștilor italieni: pornește cu-adevărat de la firul ierbii, iar filmele sale sînt, întîi de toate, o colecție de gesturi ale unor oameni aflați la lucru: de la apicultori la culegători, interesul aproape antropologic al cineastei pentru concretețea vieții și pentru maniera în care se cîștigă un trai constituie un aport prețios pe piața festivalurilor de azi. Dar ar fi greșit să-i catalogăm filmele drept naturaliste, din moment ce, de-a lungul plot-urilor, senzația că asistăm la o felie de realitate brută persistă doar pentru a fi mai bine înșelată, ca să spun așa. Cînd explicit – prin aluzia biblică și învierea din morți a personajului în genul lui Bruno Dumont –, cînd surprinzător – atunci cînd orga din biserică tace odată cu apariția lui Lazzaro –, Rohrwacher caută și găsește mereu breșe în real: e ceea ce ne face să privim totul cu ochi noi – satul apare aureolat în lumina nostalgiei, orașul e amenințător prin familiaritatea urîțeniei pe care o degajă.

Aș zice însă că, pentru Lazzaro, asul din mîneca lui Rohrwacher constă în tînărul protagonist cu același nume (Adriano Tardiolo), care se dovedește o rampă de lansare excelentă pentru a schimba accentele filmului: un studiu despre viața unor lucrători în zonă rurală devine subit prilej de aliere cu marginalii societății, cu desconsiderații și exploatații ei. În comunitatea sa închisă, Lazzaro înseamnă două brațe care pot căra fără să pună întrebări; e motivul pentru care, paradoxal, devine un soi de exploatat al exploataților. Rohrwacher speculează excelent: pe de-o parte, arată cum bunătatea ajunge tot mai des să treacă drept prostie – Lazzaro avînd statutul unui prost al satului –, pentru ca apoi să-și deturneze concluziile, conferindu-i tînărului o aură de halucinat, de sfînt rătăcit printre oameni. Pe de altă parte – aidoma domnului Verdoux al lui Chaplin –, arată cum lucrurile nu numai că nu se îmbunătățesc odată cu trecerea timpului, ba din contra: într-un gest radical și disperat, Lazzaro încearcă să lupte contra injustiției sociale, dar este pus la pămînt și lovit din cauza armei sale „periculoase“, o praștie pe care o construise cu un prieten.

Lazzaro nu e singurul inocent cu alură de idiot care a fost prezent la Cannes anul trecut: în Diamantino, debutul senzațional al duo-ului Gabriel Abrantes & Daniel Schmidt, un fotbalist naiv și bun la suflet era la rîndul său confruntat cu tarele lumii de azi, de la xenofobie la naționalism. E o impresie de saturație, o reacție față de nedreptățile tot mai grave comise de societatea de azi, care pare că uită complet – atunci cînd nu-și bate joc de-a dreptul – de cei fără apărare. Lazzaro constituie un mod deosebit de fertil de a apuca taurul de coarne: nici prin alegoria care se eschivează din fața realității (așa cum a fost cazul lui Dogman al italianului Matteo Garrone), nici prin tot soiul de „filme sociale“ care se complac într-o umilire a protagoniștilor, participînd neputincioase la mizeria pe care își propun, teoretic, să o combată (așa cum a fost cazul filmului Ayka de Serghei Dvorțevoi). Reușita lui Rohrwacher ține de ludismul îndrăzneț cu care își conturează povestea și de entuziasmul creator cu care militează – punînd laolaltă idei dintr-o parte și dintr-alta – pentru o lume mai bună.

Lazzaro felice va rula în cinematografe în cadrul Festivalului Filmului European, în perioada 11-23 iunie.

Victor Morozov este critic de film.

comunism jpg
Istoria comunismului: lecturi esențiale pentru a înțelege un fenomen global
Comunismul a fost un fenomen global care a influențat profund secolul XX, iar studiul său continuă să fie de mare interes pentru istorici, politologi și publicul larg.
comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.

Adevarul.ro

image
Rezultatul protestelor împotriva turiștilor: stațiunile spaniole se golesc
Spaniolii furioși din cauza turismului în masă au primit exact ceea ce au cerut, deoarece Magaluf , unul dintre cele mai importante locuri de vacanță din Mallorca, este pe jumătate gol. De fapt, arată ca un oraş fantomă.
image
Alimentele pe care experții în siguranță alimentară nu le-ar mânca niciodată de la bufetul de mic dejun al unui hotel
Cu toţii suntem de acord că, în vacanţă, unul dintre avantajele de a sta la un hotel este bufetul de mic dejun inclus în pachetul achiziţionat. În acelaşi timp, ultimul lucru pe care ni-l dorim este să rămânem în cameră din cauza vreunei boli digestive.
image
Caravană electorală, atacată cu bâtele într-o comună din județul Buzău VIDEO
Lupta politică se duce și cu ciomagul, pe alocuri. O demonstrează filmarea realizată de membrii unei caravane electorale din comuna buzoiană Calvini, în care se vede cum sunt alergați și amenințați cu bâtele de un grup de săteni.

HIstoria.ro

image
Cine au fost „indezirabilii”?
Fondul „Bruxelles” al Arhivei Ministerului Afacerilor Externe păstrează în dosarele secțiunii consulare a Legației României la Bruxelles câteva istorii ale unor personaje de rang secund, aventurieri, delincvenți, propagandiști – așa-numiții „indezirabili”.
image
Atacul lui Cuza asupra masoneriei bucureștene
Modernizarea țării, pe care toți românii o doreau, dar care avea reprezentări diferite de la un grup social la altul, a generat tensiuni în tânărul stat. Programul de reforme al lui Cuza a început să fie contestat.
image
Răpirea lui Mussolini
În vara anului 1943, dictatorul italian Benito Mussolini (mai cunoscut și sub apelativul  pe care acesta și l-a ales – „Il Duce” – „Conducătorul”), aflat la putere de peste 20 de ani, se confrunta cu serioase probleme.