Reygadas, Farhadi și Noé

Ionuț MAREȘ
Publicat în Dilema Veche nr. 768 din 8-15 noiembrie 2018
Reygadas, Farhadi și Noé jpeg

După Festivalul Les Films de Cannes à Bucarest 

„Dacă nu au întrebări imediat, lasă-i. Dă-le timp. Nu-i problemă dacă trece şi un minut de tăcere. Tăcerea este bună.“ Cam asta mi-a spus regizorul mexican Carlos Reygadas chiar înainte de a urca împreună, într-o duminică seară, pe scena de la Cinema PRO din Bucureşti, pentru masterclass-ul în limba engleză pe care l-a susţinut – şi pe care am avut onoarea să îl moderez – după proiecţia de aproape trei ore a celui mai nou film al său, impunătorul Nuestro tiempo (2018).

Inclus în acest an în competiţia de la Veneţia (deşi multă lume se aştepta să fie la Cannes, festivalul care l-a consacrat pe marele cineast), filmul a putut fi văzut în premieră în România la Les Films de Cannes à Bucarest (13-22 octombrie), evenimentul iniţiat şi organizat de nouă ani de Cristian Mungiu. Reygadas a fost invitat special al festivalului, care i a dedicat o retrospectivă completă (cinci titluri). El a venit în România împreună cu soţia sa, Natalia López, care este monteuză şi alături de care joacă în noul film, dar şi cu cei doi copii ai lor, Rut şi Eleazar, distribuiţi de asemenea în Post Tenebras Lux (2012) şi Nuestro tiempo.

I-am ascultat indicaţia regizorală şi, la momentul potrivit, am lăsat publicului timp să îşi formuleze întrebările. Rey­gadas a avut dreptate: chiar şi după momente de tăcere, întrebările au venit şi au fost dintre cele mai percutante. Era de aşteptat, de altfel, pentru că sutele de persoane care au asistat la masterclass nu puteau fi, în marea majoritate, decît oameni din lumea filmului sau cinefili exersaţi, aşa cum cer operele sale deloc uşoare sau comode.

Reygadas a părut să se simtă în largul său, cu atît mai mult cu cît s-a bucurat că a putut urca pe scenă cu două beri mici – pe una mi a oferit-o mie. Am descoperit un om relaxat, fără fasoane (lucru vizibil şi din felul de a se îmbrăca: blugi, tricouri şi cămăşi lejere), volubil, curios şi atent la tot ce e în jur. Şi cu un discurs extrem de coerent şi de substanţial despre cinema, aproape filozofic şi teoretic, bazat pe ideea esenţială că filmul trebuie să surprindă viaţa, prezenţa unui moment, ceea ce scapă controlului chiar şi al regizorului (inevitabil, în timp ce zicea asta, mi-au trecut prin minte vorbele asemănătoare, despre „inefabil“, pe care le tot spune şi Cristi Puiu).

O adevărată lecţie de teorie despre cinema – reflex probabil şi al faptului că a ajuns să facă film fără a urma studii de specialitate, ci prin vizionări şi lectură, după ce a renunţat la cariera de diplomat absolvent de Drept – a ţinut să spună şi cu o seară înainte, la sesiunea de întrebări şi răspunsuri de după proiecţia de la Cinema Union a primului său lung­metraj, Japón (2002).

Ajunsesem la vizionare, pentru Q&A, chiar în timpul genericului de final, venind repede cu întreaga familie Reygadas cu o mașină a festivalului de la un restaurant de lux din zona de nord a orașului, unde au fost prezenți toți invitații speciali din străinătate.

Pe drum, Reygadas m-a întrebat unde a avut loc Revoluția. În dreptul Ministerului de Interne, i-am indicat balconul discursului și acoperișul de unde a plecat Ceaușescu. Știa cîteva lucruri despre evenimentul istoric, dar nu înțelegea de ce fostul dictator nu a fugit direct în străinătate dacă tot a apucat să se urce în elicopter. Pînă să formulez o explicație, am ajuns la Cinema Union și am început sesiunea de întrebări și răspunsuri.

Dar am descoperit și un om direct, impulsiv, tranșant – adică exact ca admirabilele sale filme, care nu fac nici o concesie gustului popular și se situează la antipodul cinema-ului mainstream, pe care, de altfel, Reygadas îl repudiază în interviuri și discursuri.

În timpul masterclass-ului, nu a ezitat să sugereze că orice director de imagine care ar ieși de sub indicațiile sale stricte ar fi imediat dat afară. Iar la un moment dat, pentru a preveni o nouă întrebare a mea, a cerut să lăsăm publicul să își exprime curiozitățile. Înainte de proiecția Nuestro tiempo, după calupul de reclame, a urmat un filmuleț polonez de mai multe minute dintr-o campanie civică a Uniunii Europene. Stilul ultraconvențional al filmării, montajului și jocului actoricesc, pe care l-a considerat stupid, l-a făcut să iasă din sală, revenind numai la finalul clipului, pentru a urca pe scenă pentru scurta introducere la noul său lungmetraj, care mi se pare una din cele mai bune opere cinematografice ale anului.

Un regizor calm și cerebral

Al doilea invitat special al ediției din acest an a Les Films de Cannes à Bucarest, prezent tot în primul week-end de festival, a fost marele regizor iranian Asghar Farhadi, care a cîștigat de-a lungul carierei un Urs de Aur și două Oscaruri (pentru A Separation și The Salesman) și a fost cu ultimele sale trei filme – pe care le consider mai puțin ofertante decît cele din prima parte a carierei – în competiția de la Cannes. La București i s au proiectat Everybody Knows, film realizat în Spania, cu Javier Bardem, Penélope Cruz și Ricardo Darin în distribuție, și care a deschis festivalul de pe Croazetă în acest an, și cele două capodopere indiscutabile ale sale: About Elly (2009) și A Separation (2011).

În calitate de jurnalist și de critic, pe deasupra și admirator al filmografiei sale, nu puteam să refuz invitația de a modera Q&A-ul de după proiecția de deschidere cu Everybody Knows, dar mai ales masterclass-ul de a doua zi de la Cinematograful „Elvire Popesco“ al Institului Francez, după A Separation. Și, dacă inițial am crezut că voi avea emoții în fața unuia dintre cei mai apreciați cineaști ai lumii, pe care nici nu îmi imaginam acum cîțiva ani că voi ajunge să îl cunosc vreodată, ele au dispărut la prima întîlnire, în special datorită prezenței sale afabile.

Cu felul său calm de a fi (în discuțiile din afara Q&A-urilor și a masterclass-ului, care s-au desfășurat în limba farsi și cu traducere în română, el a vorbit în engleză), Asghar Farhadi mi-a lăsat impresia unui om foarte cerebral și calculat, reținut, deloc expansiv, cu idei foarte limpezi și profunde. Fix cum sînt și filmele sale cele mai bune – structuri narative și dispozitive regizorale impecabile, intense, fără fisură, care seduc și captivează și care, în ciuda logicii lor extrem de controlate, lasă să pătrundă atîta viață cît este nevoie pentru a declanșa un asalt emoțional asupra privitorului.

Obișnuit cu traducerile, iranianul a ținut un masterclass substanțial, în care, în fraze scurte, de o concizie și de o claritate remarcabile, a răspuns unor întrebări despre cum își scrie scenariile, cum lucrează cu actorii și cu restul echipei și cum este pe platou și despre cîteva din mărcile stilului său, încheind cu o elegantă explicație despre cum funcționează cenzura în Iran.

Un mare autor de cinema, un foarte bun vorbitor și un om plăcut – amuzat, de pildă, în timpul unei plimbări pe jos în prima seară prin centrul Bucureștiului, de la Cinema PRO la Teatrul Apollo 111, de amintirea că acum mulți ani a văzut la cinematograf în Iran niște filme românești polițiste, fără a mai ști titlurile sau regizorul (am dedus că era Sergiu Nicolaescu).

Cînd petrecerea o ia razna

Un al treilea invitat de marcă, al cărui nou film a umplut pînă la refuz sala de la Cinema PRO, a fost Gaspar Noé, prezent, cred, pentru a treia oară la Les ­Films de Cannes à Bucarest (precedentele vizite au fost cu Enter the Void, în 2009, și ­Love, în 2015). Cineastul franco-argentinian a prezentat acum Climax, o nebunie inclusă în acest an în secțiunea „Quinzaine des réalisateurs“ de la Cannes. Un „musical body horror“ cu o trupă de ­„street dance“. Un film al cărui scop principal pare să fie captarea energiei unor corpuri tinere care pierd treptat controlul, de la dans, băutură şi un drog psihedelic misterios, în timpul unei repetiții.

La introducerea de dinaintea proiecției, dar mai ales la Q&A ul în limba engleză de la final, Gaspar Noé, în acord cu stilul său degajat și nonconformist, a răspuns întrebărilor scurt, imprevizibil și fără explicații pretențioase, în rîsetele complice și aplauzele publicului. A început prin a spune că și-ar fi dorit ca sunetul muzicii, deja tare, să fi fost și mai puternic, dar că sala de proiecție nu permitea asta. Iar tentativele mele sau ale unor spectatori de a găsi, prin întrebări, sensuri mai profunde ale filmului au fost respinse prin răspunsul său că ceea ce se vede în film este ceea ce se întîmplă de obicei la petreceri – lucrurile o iau razna. Asta e tot. 

Ionuț Mareș este critic de film.

TIFF anunță Sunscreen jpg
Organizatorii TIFF anunță prima ediție SUNSCREEN, un nou festival de film la Constanța
Între 8 și 11 septembrie, spectatorii din Constanța vor putea urmări pe marele ecran zeci de filme de succes și se vor bucura de întîlniri cu invitați speciali din lumea filmului.
p 16 Pdac Iamandi jpeg
Jurnalele (bombardării) Berlinului
În goana după supravieţuire nu mai e timp de reforme şi revoltă.
p 17 2 jpg
Pe holurile facultății
Dragoș Hanciu îl filmează aici pe Gheorghe Blondă (zis și „nea Jorj”), fostul responsabil cu materialul tehnic de imagine al UNATC-ului, aflat la vremea turnajului în pragul pensionării.
950 17 Audio1 jpg
Contra naturii
Nu ne-am lămurit încă dacă există un gen muzical LGBT, ori dacă ideea de gen mai are vreo noimă în general, însă sesizăm o propagare a sexualității alternative în zone muzicale conservator-tradiționaliste asociate identitar cu bigotismul, cu electoratul lui Trump, cu viața lipsită de dileme.
p 21 Portretul lui Novalis,1943 jpg
Victor Brauner, vizionar, magician și alchimist
Începînd cu anii 1939-1940, creația pictorului este influențată de literatura romantică și de ezoterism, îndreptîndu-se cu deosebire către scrierile lui Novalis în care artistul consideră a fi găsit ecoul propriei sensibilităţi.
Piața Unirii din Cluj Napoca   Foto Nicu Cherciu jpg
Spectatorii sînt așteptați la un eveniment impresionant, care ia startul în Piața Unirii din Cluj-Napoca
Pînă pe 26 iunie, cel mai mare eveniment cinematografic din România va aduce în orașul recent desemnat UNESCO City of Film peste 350 de proiecții.
p  15 The Plains jpg
21 de drame
Dacă veniți la cea de-a 21-a ediție de TIFF exclusiv pentru filme, iată 21 de titluri care s-ar putea să vă placă.
949 16 freemnas schimbare png
Noaptea alegerilor
Votul e o iluzie, nimic nu se va schimba pentru visători & imigranți.
p 17 jpg
Ciclon
Dramele sale nu „radiografiază” decît prin ricoșeu fragmentele de real care s-au nimerit în cadru, fiindcă adevăratul lor subiect, universal și incoruptibil, este pasiunea.
949 17 Breazu jpg
Perspective și traume
De la premiul acela neașteptat și pînă astăzi, Kendrick Lamar a fost mai degrabă absent.
Al Tomescu jpg
Alexandru Tomescu cîntă „Anotimpurile” lui Vivaldi
„Anotimpurile” lui Vivaldi sînt interpretate la Sala Radio de apreciatul violonist Alexandru Tomescu, în concertul ce închide stagiunea Orchestrei de Cameră Radio.
Film Food 2022 jpg
TIFF 2022: Cine de 5 stele inspirate din povești de pe marele ecran, la Film Food
Secretele celor mai apreciate bucătării ale lumii și poveștile oamenilor care îndrăznesc să testeze limitele convenționalului se întorc în secțiunea Film Food la Festivalul Internațional de Film Transilvania (17 – 26 iunie, Cluj-Napoca), dedicată cinefililor pasionați de experiențe culinare inedite.
p 23 Georges Clarin jpg
Teatrul de odinioară, scrinul femeilor
Femeile au constituit adevărate constelații de socialitate. Dacă nu dispuneau de puterea economică sau politică, ele și-au exercitat, în schimb, geniul animînd viața capitalei pe fond de „plăcere” a spiritului comun împărtășită.
948 16 sus Romila jpg
Poetul și moartea
Nu o carte despre viața lui Nichita Stănescu a scris Bogdan Crețu, ci una despre un mare poet și moartea lui apropiată.
948 16 jos SAxinte jpg
Logica vieții, nervurile poeziei
Simona Popescu nu exclude imaginația din poezia realului, a cotidianului. Ea poate avea o funcție integrativă a realității, tot așa cum visul (structura visului) potențează atributele spectrului diurn.
948 17 1 foto Albert Dobrin jpg
Palatul minții și palatul de păpuși
Rosencrantz și Guilderstern sînt „jucați” de Hamlet care, în „nebunia” lui, inventează o scenetă.
948 15 afis craiova jpg
WhatsApp Image 2022 06 03 at 19 12 39 jpg
Sala Radio 8 iunie 2022 jpg
Concert Mozart / Haydn la Sala Radio
Miercuri, 8 iunie 2022, de la ora 19:00, veți avea ocazia de a asculta la Sala Radio un concert Mozart / Haydn prezentat de Orchestra de Cameră Radio, sub bagheta dirijorului Gheorghe Costin.
EducaTIFF 2022 png
TIFF lansează opționalul de educație cinematografică pentru elevi
Programul EducaTIFF continuă să se dezvolte la cea de-a 21-a ediție a Festivalului Internațional de Film Transilvania (17 – 26 iunie).
947 16 sus BAS jpeg
Maimuțe, muzică și baseball
Cea de-a 22-a carte a scriitorului japonez este o culegere de povestiri scrise la persoana întîi, cu un narator de vîrsta a treia, ce gravitează în jurul unor teme precum nostalgia tinereții, muzica, erotismul, totul învăluit într-o folie de „unheimlich” care a devenit marca autorului nipon.
947 16 jos coperta jpg
Secretul corespondenței
O cu totul altă carte față de aceea, știută tuturor, din 1978, este actuala ediție, definitivă, a „Romanului epistolar” dintre I. Negoițescu și Radu Stanca.
p 17 2 jpg
Nu te supăra, frate
„Frère et sœur” rămîne ilustrativ pentru un cinema anchilozat, cu trăiri rezonabile – însăși lipsa de măsură a pasiunilor sfîrșește prin a fi „rezonabilă”, necesară – și morală burgheză.
947 17 ABiro cover2 jpg
Eroi
Grimus ies din pandemie cu un album în limba maternă ce le oferă mai mult spațiu de manevră pentru poezie.

Adevarul.ro

image
Reacţii după şedinţa foto a lui Brad Pitt pentru GQ Magazine: „Arată ca un cadavru”
Desemnat în anii '90 cel mai sexy bărbat în viaţă de revista People, actorul Brad Pitt şi-a şocat fanii cu cea mai recentă şedinţă foto realizată pentru revista GQ, mai mulţi internauţi comentând că arată ca un cadavru.
image
Lacul căutat de zeci de mii de turişti pentru tratamente s-a colorat în roz. Explicaţiile cercetătorilor VIDEO
Pe lângă culoare, lacul emană şi un miros neplăcut. În fiecare an, aici vin zeci de mii de turişti la tratament. Specialiştii vin cu explicaţii.
image
CTP ne trezeşte la realitate: „Popovici? Dar de ce să mă simt mândru?“
Cristian Tudor Popescu a comentat, în stilul său caracteristic, performanţa lui David Popovici la Mondialele de nataţie, unde sportivul de 17 ani a cucerit două medalii de aur.

HIstoria.ro

image
100 de ani de show-uri culinare
În primăvara lui 1924 se auzea la radio primul show culinar, a cărui gazdă era Betty Crocker, devenită o emblemă a emisiunilor de acest gen și un idol al gospodinelor de peste Ocean. Puțină lume știa că Betty nu exista cu adevărat, ci era doar o plăsmuire a minților creatoare ale postului de radio.
image
„Uvertura” războiului austro-turc din 1715-1718
Războiul turco-venețiano-austriac dintre anii 1714-1718, cunoscut și drept Războiul Austro-Turc din 1715-1718, sau „Războiul lui Eugeniu de Savoia”, este primul din seria războaielor ruso-austro-turce din secolul XVIII.
image
Capitularea lui Osman Pașa
La 4/16 decembrie 1877, Carol îi scria Elisabetei că otomanii încercaseră pe data de 28 să iasă din Plevna luptând și construind un pod peste râul Vid, în zonă desfășurându-se bătălii cumplite. Carol s-a îndreptat imediat în acea direcție, în timp ce împăratul se dusese în centrul dispozitivului.