Reverie mexicană

Publicat în Dilema Veche nr. 775 din 27 decembrie 2018 – 9 ianuarie 2019
Reverie mexicană jpeg

● Roma (Mexic-Statele Unite, 2018), de Alfonso Cuarón. 

Din cîte am observat, Roma, filmul care marchează revenirea mexicanului Alfonso Cuarón înspre plaiurile natale, s a clasat pe primele locuri în mai toate topurile de final de an ale criticilor anglo-saxoni. E drept că, oricît de rare, astfel de consensuri critice trebuie tratate cu circumspecție. Să nu se înțeleagă că Roma mi se pare un film supraestimat – nu cred că e, la fel cum nu cred nici că ar fi o capodoperă absolută. Cred însă că e un caz de manual, reușit aproape ireproșabil, cu privire la ceea ce poate face un regizor de talent atunci cînd are un buget considerabil pe mîini și cînd e lăsat să-și ducă ideile pînă la capăt.

Jean-Luc Godard spunea, într-un interviu din anii ’60, că există filme care sînt mai bune pentru că au fost făcute cu mulți bani și filme mai bune pentru că au fost făcute cu puțini bani – important e ca regizorii să-și știe calapodul financiar potrivit. Pare un truism, dar nu e neapărat evident că, de pildă, unui film precum The Woman Who Left al filipinezului Lav Diaz nu i-ar fi putut reuși atmosfera epurată și stranie în absența unor constrîngeri materiale (un buget de aproximativ 100.000 de dolari), la fel cum Roma ar fi fost un film complet diferit – și, cred eu, nu la fel de percutant – fără cele 15 milioane de dolari din buget. Am dat exemplul lui Lav Diaz fiindcă există asemănări între filmul său și cel regizat de Cuarón, asemănări care nu se limitează la faptul că ambele filme au luat, la distanță de doi ani, Leul de Aur la Veneția: sînt două povești spuse dintr-o perspectivă feminină, care investighează perioade tumultuoase ale trecutului (anii ’90 în Filipine, respectiv începutul anilor ’70 în Mexic), traduse vizual printr-o imagine alb-negru calofilă.

Asemănările stilistice se opresc însă aici. Lav Diaz e un cineast interesat să provoace veritabile experiențe cinematografice: filme foarte lungi în care, după orice standard, se întîmplă destul de puține lucruri. Dimpotrivă, filmul lui Cuarón, deși privilegiază la rîndul său un tempo molcom, e plin de incidente mai mari sau mai mici, iar subiectul său – cronica vieții unei familii burgheze timp de un an – nu este niciodată ocultat. Protagonista e bona tînără a familiei, care asistă – oarecum din exterior – la dramele domestice din casă (tatăl are o amantă, mama bea cam mult), pe măsură ce își clădește cum poate propria viață. Sigur, perspectiva aparține celui „de jos“, care suportă nervii și defulările de zi cu zi ale patronilor – dar Cuarón nu e interesat de astfel de considerații, căci, grație delicateții mizanscenei, filmul său pare să plutească dincolo de materialitatea lucrurilor, într-o lume feerică de basm.

Roma e un film deopotrivă intimist și maximalist, iar reușita lui Cuarón ține de felul admirabil în care a învestit tensiunea dintre aceste două concepții opuse asupra cinema-ului – ca mijloc de introspecție și ca fereastră către spectacolul lumii. Pe cît de tandru-empatice sînt cadrele în care camera baleiază, prin nenumărate mișcări lente de travelling, încăperile casei-teren-de-joacă pentru o ceată de copii, pe atît de fascinante sînt cele în care aceeași cameră coboară în stradă. Ajung, în sfîrșit, la ideea enunțată de Godard de la care am pornit: Roma s-ar fi putut lipsi la o adică de toate evenimentele accesorii puse în scenă (o mașină care nu mai pornește, o fanfară aflată „întîmplător“ în zonă), dar adevărul e că aceste adaosuri auxiliare creează o textură vizuală de un dichis rar în­tîlnit. E suficient să vezi planul-secvență în care bona aleargă împreună cu o prietenă de-a lungul unei străzi: dată fiind minuția cu care Cuarón umple fundalul cu vînzători ambulanți, simpli trecători și mașini de epocă care țîșnesc de pe străduțe, filmul capătă un dinamism hipnotizant. Iar țesătura sonoră e la fel de bogată – un amestec stufos de sunete ambientale, șlefuit cu o atenție aproape maniacală.

La fel ca în cazul lui Carlos Reygadas, casa din Roma pare o insulă privilegiată, adăpostind atît fluxul de inocență al copilăriei, cît și nevrozele părinților. Este, în schimb, un spațiu mai puțin racordat la ordinea largă a cosmosului, căci problemele burghezilor – într-un Mexic citadin care cunoaște violența revoltelor politice – sînt de ordin prozaic: aleea din fața casei să fie măturată, bona să poată ajunge la spital la timp pentru o naștere. Asta nu înseamnă că filmul se împotmolește în naturalism, căci Cuarón pare sensibil mai ales la magia interferențelor dintre aceste universuri contradictorii, pîndind în fiecare scenă epifaniile: la un moment dat, în timpul unui cutremur, un nou-născut rămîne neatins de dărîmături, gîngurind liniștit în incubator.

Mă declar însă uimit în fața unui teoretician precum Dina Iordanova, care pretinde că nu găsește mare diferență între a vedea Roma pe ecran mare și a-l vedea acasă (așa cum obligă Netflix). Mi se pare, dimpotrivă, că filmul – prin insistența acestor cadre seducătoare filmate în Scope – se cere văzut la cinema. Faptul că așa ceva e imposibil nu face decît să sublinieze supremația statornică a Netflix – aici totuși doar distribuitor, nu și producător al filmului. Prin opțiunea de a nu difuza în săli această reverie alcătuită din compoziții vizuale dense, ai crede că Alfonso Cuarón a încercat să se apropie nu doar de viața, ci și de filmele anului 1970. Deep End, Zabriskie Point, Roma. Toate se petrec în același an, nici unul nu se (mai) vede la cinema.

Roma rulează pe Netflix începînd cu 14 decembrie.

p 8 2 foto C  Hord jpg
George Banu
De aceea, textele lui George Banu nu doar informează, ci formează. Cititorul îi va rămîne mereu dator, iar Dilema veche îi va rămîne mereu recunoscătoare.
981 16 coperta1 jpg
Retrospectiva anului poetic 2022
În concluzie, aș adăuga că e îmbucurătoare această diversitate de tonuri și de voci din poezia românească de azi.
p 17 2 jpg
Lup singuratic
The Card Counter, cel mai recent film al lui Paul Schrader, demonstrează cît de ușor am ajuns să folosim termenul de „bressonian” pentru a descrie în viteză orice film care promite interpretări minimaliste și o anume reticență pentru spectacol.
981 17 Breazu jpeg
No fun
Aici e Iggy dorindu-și și nereușind să-l imite pe un alt Iggy, cel dintr-o altă eră.
981 21 Iamandi jpg
Revoluția română, între previzibil și spontan
Pe această pantă a căzut comunismul, și cu toate că pare a se sfîrși brusc în 1989, parcurgerea ei a durat aproximativ douăzeci de ani.
MRM 7ian12feb vertical jpg
„Moștenitorii României muzicale”: Violin in love cu Valentin Șerban și Daria Tudor
Pentru îndrăgostiții de muzică, un recital-eveniment la Sala Radio susținut de violonistul Valentin Șerban, cîștigătorul Concursului Enescu – ediția 2020/2021, și pianista Daria Tudor: „Violin in love”.
AFIS 27 ian 2023 Sala Radio jpg
Soprana Valentina Naforniță - invitată specială la Sala Radio
Soprana VALENTINA NAFORNIȚĂ, aplaudată pe scena marilor teatre lirice ale lumii – de la Staatsoper (Viena), Opéra national de Paris, Opéra de Lausanne, Théatre des Champs-Elysées (Paris) sau Teatro alla Scala (Milano) - este invitată specială pe scena Sălii Radio.
George Banu jpeg
George Banu (1943 – 2023)
Pentru mai mult de un deceniu, George Banu a fost unul dintre cei mai valoroși colaboratori permanenți ai revistei noastre.
lanscape Sala Radio Tetrismatic png
Muzica creată ca niște piese de tetris: „TETRISMATIC”, un concert ca o aventură sonoră și vizuală
Joi, 26 ianuarie 2023, de la 19:00, Sala Radio va fi scena evenimentului „TETRISMATIC - Enjoying the Game of an Unexpected Journey”, în care saxofonistul CĂTĂLIN MILEA și invitații săi vor susține o „călătorie muzicală ca un joc”
Idei pentru weekendul prelungit  Sursa imagine Opera Comica pentru Copii jpeg
Reprezentații suplimentare programate pentru musicalul ,,Sunetul Muzicii”
La cererea publicului, pe 21 și 22 ianuarie 2023 au fost programate două reprezentații suplimentare ale musicalului „Sunetul Muzicii”, în regia lui Răzvan Mazilu.
p  16 Benjamin Labatut WC jpg
Spre abis
Pe scurt, Labatut ne oferă o ficționalizare a formulării Principiului Incertitudinii și a Interpretării Copenhaga.
980 17 DN83 foto Denisa Neatu jpg
Două povești (nu doar) de dragoste
Ceea ce funcționează aici însă este dinamica coregrafică și ideea individului ca rezultantă a mediului și a istoriei.
Joaquín Sorolla, Odalisca, ulei pe pânză, 1884 (afis) jpg
Art Safari va fi deschis tot anul: 3 ediții în 2023 - Primul sezon începe în 10 februarie și aduce mult-așteptata expoziție retrospectivă a unui mare modernist român – Ion Thedorescu-Sion, Impresionism spaniol, Prix Marcel Duchamp și Young Blood-ul d
Primul sezon celebrează 140 de ani de la nașterea lui Ion Theodorescu-Sion (1882-1939), maeștrii picturii spaniole, de la Academism la Impresionism, printre care celebrul „Maestru al luminii” - Joaquin Sorolla.
p 15, Munch, Tipatul jpg
Coșmar, Țipăt și Mozart
Füssli nu pictează o scenă erotică, ci o experiență mnemonică sau onirică. Fără cenzură, dăruire completă. Aceasta-i sursa coșmarului.
979 COPERTA 16 sus BAS png
Modificare și aliniere
Romanul este atît un traseu spre adevăr, cît și o continuă negare a acestuia.
979 COPERTA 16 jos Marius jpg
Obsesie, pasiune, durere
Sacrificiul şi durerea, dragostea şi moartea sînt, astfel, modelele simbolice pe care ţesătura scrisului Zeruyei Shalev le întinde peste această poveste despre iluzie, împlinire şi eliberare.
p 17 jpg
Două debuturi importante disponibile online
Două dintre cele mai importante filme lansate în 2022, EO și Crimes of the Future, aparțin unor octogenari. Lucru care m-a inspirat să profit de un foarte util program curatoriat de platforma MUBI.
979 17 Biro coperta1 jpg
Filiera basarabeană
Nu cred că am dus vreodată lipsă de dive în cultura noastră pop – înainte de ’90, Angela Similea ori Corina Chiriac dominau preferințele și colecțiile de discuri Electrecord, dominație de gen ce s-a păstrat și în anii ’90
979 22 coperta1 jpeg
Rushdie neînțelesul
El însă a ajuns în această situație pentru că nu a avut cum să fie altfel decît el însuși.
p 23 Fiinta retractata si refractata, spionata de constiinta sa, 1951 jpg
Victor Brauner – Retractarea sau „retragerea în sine“
Prin reinstaurarea imaginilor mitice, căderea este „răul eliberator“ care conduce la obţinerea elixirului vieţii (Gershom Scholem, La Kabbale et sa symbolique, Payot, Paris, 2003).
Afis Lettre jpg
De Ziua Culturii Naționale, dezbatere despre viitorul presei culturale tipărite, organizată de ICR prin Centrul Național al Cărții
Cu prilejul Zilei Culturii Naționale, duminică, 15 ianuarie 2023, de la ora 16.00, la Seneca Anticafe (str. Arhitect Ion Mincu 1), va avea loc o întîlnire cu tema Presa culturală: schițe pentru un viitor posibil
Afis 13 ian 2023 Sala Radio jpg
Concert de Ziua Culturii Naționale la Sala Radio
Vineri, 13 ianuarie 2023 (de la 19.00), primul concert al noului an pe scena Sălii Radio va fi prezentat cu ocazia Zilei Culturii Naționale și se va desfășura sub bagheta lui ADRIAN MORAR, dirijor al Operei Naționale Române Cluj-Napoca.
MRM ian15 2023 portrait jpg
„Moștenitorii României muzicale”: turneu susținut de pianista Kira Frolu
Câștigătoarea bursei “Moștenitorii României muzicale” – ediția 2022, va susține o serie de recitaluri-eveniment ce vor avea loc la Brașov, București și Timișoara
p 16 Dan Barbilian adevarul ro jpg
Viața sau opera
„Personal, mă consider un reprezentant al Programului de la Erlangen, al acelei mișcări de idei care, în ceea ce privește întinderea consecințelor și răsturnarea punctelor de vedere, poate fi asemuită Discursului Metodei sau Reformei înseși.

Adevarul.ro

image
Tatăl care și-a violat fiul cu retard mental: „Trebuie să aibă și el viaţă sexuală. Nu poate rămâne virgin”
Motivarea hotărârii prin care bărbatul din Zlatna a fost condamnat la 12 ani de închisoare pentru două infracţiuni de viol, victima fiind fiul său cu retard mental, arată o situație cutremurătoare
image
image
Când au elevii vacanță în februarie, în funcție de județ. Harta cu toate informațiile
La decizia inspectoratelor şcolare judeţene şi al municipiului Bucureşti, următoarea vacanţă a elevilor, de o săptămână, va fi programată undeva în perioada 6 - 26 februarie, dar nu pentru toată lumea la fel.

HIstoria.ro

image
„Orașul de aur”, de sub nisipurile Egiptului
Pe lista descoperirilor recente și considerate fascinante se înscrie și dezvăluirea unui oraș de aur, din Luxor, Egipt.
image
Din culisele Operațiunii Marte
În istoria războiului sovieto-german, nume ca „Moscova”, „Stalingrad”, „Kursk”, „Belarus” sau „Berlin” evocă mari victorii sovietice.
image
Ce mai mare soprană a nostră, Hariclea Darclée, cea care a salvat opera La Tosca / VIDEO
E duminică, 14 ianuarie 1900, iar pe scena Teatrului Constanzi din Roma are loc o premieră memorabilă:„Tosca”, opera în trei acte a lui Giacomo Puccini. E prima reprezentaţie a poveştii dramatice care va cuceri lumea, iar soprana româncă Hariclea Darclée o interpretează pe Floria Tosca.