Politică şi pop

Publicat în Dilema Veche nr. 492 din 18-24 iulie 2013
Politică şi pop jpeg

● Nu / No (Chile, 2012), de Pablo Larraín.

Distins anul trecut, la Cannes, cu premiul secţiunii „Quinzaine des réalisateurs“ şi nominalizat la Oscarul pentru „Cel mai bun film străin“, Nu (No) al lui Pablo Larraín este o cronică ficţionalizată a referendumului convocat în 1988, în urma presiunilor internaţionale, de către dictatorul chilian Augusto Pinochet, pe tema prelungirii mandatului său, cronică focalizată pe orchestrarea şi desfăşurarea celor două campanii de propagandă televizuală – cea pentru „Da“ şi cea pentru „Nu“. (Televiziunea naţională le-a alocat amîndurora, timp de o lună, cîte 15 minute pe seară din programul ei – program care, fireşte că, în restul zilei, servea interesele regimului Pinochet.) Raportată la subiect – reinstaurarea democraţiei, într-o ţară care a trăit 15 ani sub dictatură militară –, relatarea nu e una tocmai triumfalistă.

Succesul taberei „Nu“ e atribuit – cel puţin într-o anumită măsură (nespecificată) – strategiei ei de a goli ideea de democraţie de o bună parte din substanţa acesteia, folosind aceeaşi retorică publicitară ca în cazul unui gadget electrocasnic sau al unei mărci de suc, pentru a le-o vinde unor votanţi trataţi nu atît ca nişte cetăţeni maturi, cît ca nişte consumatori. Larraín încorporează în film o parte din spoturile care chiar s-au folosit în campanie, restul lui No fiind filmat cu echipament standard de televiziune din anii ’80. În pofida suportului comun, estetica lui Larraín se delimitează de estetica spoturilor prin parti-pris-ul ei anti-glossy: imaginile lui cu rezoluţie nu prea bună, ocazional supraexpuse şi frugal mizanscenate, tăieturile de montaj care obişnuiesc să sară peste ax sau să mute două personaje din restaurant în parc, în timp ce conversaţia lor continuă fără vreo întrerupere aparentă – toate astea pun „limbajul“ mieros-clişeistic al spoturilor într-un cadru care stimulează studierea lui. (Totodată, decizia de a filma pe casete U-matic facilitează ocazionala integrare a actorilor în secvenţe – cu demonstraţii şi lupte de stradă – provenite din arhive de televiziune.) Pînă la recrutarea în tabăra „Nu“ a tînărului publicitar (Gael García Bernal) care se evidenţiază ca erou al filmului, campania anti-Pinochet se anunţă pios-didactică, plină de apeluri la memorie şi la sentimentul ultragiului, în stilul vechii stîngi. În locul acestei retorici prăfuite, tînărul publicitar propune glumiţe, refrene catchy (de pildă, un grup de cîntăreţe dîndu-i cu tifla dictatorului, dar fără să-i spună pe nume, ca unui macho care s-a dovedit a nu fi bun de nimic) şi we-are-the-world-ism decerebrat. Prin contrast, campania „Da“ – care marşa pe paranoia anticomunistă şi pe spectacularitate fascistoidă – e cea care ajunge să pară greoaie şi vetustă. (N-o ajută nici lipsa de charismă a generalului şi a celorlalţi purtători de uniformă din clica sa.) Duelul se mai încinge, însă, atunci cînd tabăra „Da“ începe să-şi adapteze din mers campania, pentru a riposta opoziţiei. (Noul ei coordonator e un coleg – de fapt, şef – de-al tînărului publicitar din tabăra adversă.) Dar tot campania „Nu“ rămîne cea cu mai mult vino-ncoace – în spoturile ei joacă şi staruri hollywoodiene (Jane Fonda, Christopher Reeve)!

Prezentarea acestei bătălii între discursuri propagandistice adaptate la formatele moderne ale entertainment-ului de televiziune (clipul, scheciul, reclama) e captivantă, instructivă şi complet nesentimentală. Tînărul publicitar dă oareşce semne că ar dezvolta o oarecare conştiinţă politică (după ce simte dictatura pe pielea sa şi a familiei sale), dar, pe toată durata campaniei, continuă să colaboreze cu şeful-colegul-inamicul său, la strategia de lansare a unei noi telenovele, strategie pe care, imediat după referendum, are oportunismul de a le-o prezenta comanditarilor ca pe o afirmare a noului spirit care galvanizează societatea chiliană. Deci, ce anume s-a afirmat la referendum? Puterea valorilor democratice ale cetăţenilor? Sau puterea pop-ului asupra lor? Larraín nu e cineastul care să sentimentalizeze pop-ul: plasat în perioada cea mai neagră a regimului Pinochet, filmul său din 2008, Tony Manero, era un studiu de patologie individuală, dar cu forţă de iradiere alegorică, despre un marginal care, deşi deloc interesat de politică, reproducea, în felul lui, brutalitatea regimului, în timp ce-şi urmărea obsesia pentru personajul lui John Travolta din filmul hollywoodian Febra de sîmbătă seara. Tot un fel de gargui apolitic era şi protagonistul lui Larraín din Post Mortem (2010) – un dactilograf pe care violenta instalare a lui Pinochet la putere, în 1973, îl găsea foarte aproape de epicentrul evenimentelor (locul lui de muncă fiind morga din Santiago), dar cu toată atenţia concentrată, în mod sinistru, asupra unei (aproape la fel de grotesc-lunatice) ex-dansatoare de cabaret. Venind după aceste două cripto-comedii sobru-groteşti (şi destul de diferite una de alta din punct de vedere stilistic: Tony Manero e cinema pseudo-direct de tip dardennian, în timp ce Post Mortem e slapstick tacticos şi poker-faced), docudrama No se prezintă ceva mai ortodox, dar, de fapt, e încă şi mai consistent-provocatoare.

comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.
p 17 jpg
Impresii hibernale
Astea fiind spuse, Prin ierburi uscate nu e deloc lipsit de har – ba chiar, dat fiind efortul de a-l dibui chiar în miezul trivialității, filmul e o reușită atemporală, care s-ar putea să îmbătrînească frumos.

Adevarul.ro

image
Uimirea unui german care a vizitat Bucureștiul: „Nu-mi vine să cred cât e de subestimat!”. Ce spune despre micii din Obor VIDEO
Thomas Wiede, un turist german pasionat de călătorii, a petrecut în această primăvară un weekend la București. Iar impresiile sale la superlativ despre capitala României au fost împărtășite și pe canalul său de YouTube, care are peste 11.000 de abonați.
image
De ce vor tot mai mulți români să revină acasă, după mulți ani de Germania. „Aici nici nu am unde să cheltuiesc banii”
O conațională care locuiește în Germania a transmis un mesaj devenit viral pe Tik Tok pentru românii care muncesc în străinătate. Românca îi sfătuiește să ia spontan hotărârea de a reveni în România, dacă în țară se simt cel mai bine, pentru că altfel se vor amăgi singuri la nesfârșit.
image
Rețeta lui Ceaușescu pentru a pune mâna pe putere în România. Cum a reușit un copil sărac să ajungă stăpânul țării
Nicolae Ceaușescu a fost modelul perfect de politruc oportunist. Așa cum arată biografia fostului dictator acesta și-a făcut culoar către putere prin șiretenie, exploatând momentele prielnice, făcându-și loc cu coatele atunci când a fost nevoie.

HIstoria.ro

image
Răpirea lui Mussolini
În vara anului 1943, dictatorul italian Benito Mussolini (mai cunoscut și sub apelativul  pe care acesta și l-a ales – „Il Duce” – „Conducătorul”), aflat la putere de peste 20 de ani, se confrunta cu serioase probleme.
image
Cadoul de nuntă primit de Zoia Ceaușescu de la părinți
Fabricat în Franța, la o comandă specială a familiei Ceaușescu în anul 1983, automobilul Fuego GTS a fost facturat de către Renault (Service des Ventas Speciales Exportation) pe numele Ceaușescu Elena Zoia, unul dintre copiii familiei prezidențiale, care l-a primit cadou de nuntă de la părinți.
image
O tentativă de sinucidere în închisoarea Pitești: Povestea dramatică a lui Nicolae Eșianu
Nicolae Eșianu s-a născut la Cluj în 1923. Tatăl, director la Banca Ardeleană, iar mama, profesoară. Școala primară o face la Sibiu și apoi Liceul Militar la Târgu Mureș. În 1942 își dă bacalaureatul la Liceul Gheorghe Lazăr din Sibiu.