Orfeu sau filmul-alfabet. Infidelitatea oglinzii

Publicat în Dilema Veche nr. 879 din 11 - 17 februarie 2021
Orfeu sau filmul alfabet  Infidelitatea oglinzii jpeg

● Orfeu/Orphée (Franța, 1950), de Jean Cocteau.

În viziunea lui Jean Cocteau, Orfeu este un celebru poet parizian care pătrunde în lumea de apoi căutînd Moartea, de care devine fascinat. Filmul abundă în referințe mitologice și reflecții ludice despre condiția artistului modern, dar și despre efemeritatea condiției umane. O capodoperă, însă ce ne-ar mai putea spune, în anul de grație 2021, Orfeul vechi de peste o jumătate de secol? De ce am dori să îl descoperim/redescoperim? Iată cîteva pretexte.

Este echivalentul în film al unui alt fel de limbaj pe care René Magritte l-a dat picturii secolului 20. Magritte credea că pictura trebuie să fie poezie, iar poezia trebuie obligatoriu să evoce misterul. La Cocteau, filmul e poezie în mișcare și idee în imagini. De altfel, pentru el poezia era „baza oricărei arte, o religie fără speranță“.

Magritte a creat acele tablouri-alfabeteîn care insera cuvinte scrise caligrafic și cultiva absurdul și paradoxul (Ceci n’est pas une pipe). Așa cum în tablourile belgianului relațiile dintre obiecte și stări glisează (norii ocupă locul unui iris uman, merele plutesc, statuile grecești au pete de sânge pe chip), Jean Cocteau creează aici un film-alfabet în care mari teme filosofice (viață, moarte, timp, destin, iubire, creație) devin interșanjabile, cuvintele fiind doar o convenție (altă nostalgie dragă suprarealiștilor via dadaism). Fiindcă Cocteau a eliberat mitul de canoanele sale antice și l-a inserat în mijloc de secol 20, astfel că jazz-ul, cafenelele, motocicletele, anarhia și designul fac parte fără stridențe din textura filmului. Fără ca mitul să își piardă cîtuși de puțin alura sacră.

Pentru măiestria de regizor a lui Jean Cocteau, de la rigoarea cu care echilibrează în cadru unghiuri imposibile și linii de fugă eratice la simțul ritmului interior al scenelor, felul cum parcă pictează pe pînza ecranului chipurile actorilor sau fluiditatea armonioasă cu care unește lumi altminteri ireconciliabile după logica uman, Orfeu este unul dintre exemplele cele mai clare că filmul poate fi el însuși un vehicul poetic privilegiat. Pentru lejeritatea cu care mari actori de scenă, ca Jean Marais sau Maria Casares, glisează prin cadru nerenunțînd nici o clipă la greutatea teatrală a posturii sau la artificialul jocului (și în mod paradoxal tocmai asta îi face mai umani). Desigur, a contat și bagheta magică a lui Cocteau, grație căreia protagoniștii par să sfideze legea gravitației.

Pentru că niciodată Moartea (Prințesa morții) nu a fost așa tainică, visătoare, tandră și vulnerabilă, pe marele ecran, ca sub chipul Mariei Casares. Dacă la Bergman, în A șaptea pecete, Moartea nu cîștigă jocul cu cavalerul Antonius în condiții de egalitate, aici Orfeu și Prințesa Morții (sau unul dintre chipurile ei, cum ni se spune în film) intră într-un straniu joc al seducției. Ca orice inițiere, ea este bazată pe sacrificiu, aici lupta cu timpul (căci adevărata moarte a unui poet nu poate fi decît uitarea). Ai putea avea chiar revelația perfecțiunii versului „nu credeam să învăț a muri vreodată“. Este firul de legătură între insolentul manifest suprarealist Le sang d’un Poète și mai echilibratul, dar sepulcralul Testamentul lui Orfeu. O triadă orfică ce ne face intimă propria mitologie a lui Cocteau.

Pentru plăcerea de a te lăsa captivat de trucurile vizuale ale lui Cocteau, un clin d’œil mai filosofic și mai sofisticat spre primul magician din istoria cinema-ului, Georges Méliès. În materie de efecte speciale, Orfeu reprezintă un film etalon prin folosirea ingenioasă a mișcării inverse și a retroproiecțiilor. A fost o sursă de inspirație pentru David Lynch și iconicul Twin Peaks. Dar a inspirat și Labirintul lui Pan al lui Guillermo de Toro. A fost adorat și de cineaștii Noului Val, Godard, Rivette și Truffaut i-au recunoscut moștenirea, în special inventivitatea cinematică.

Fiindcă ai putea gîndi, precum Alice în Țara Oglinzilor, „nu e imposibil. E neposibil”. Ai nevoie doar de o pereche de mănuși ca să pătrunzi în oglindă. Poate merită să reflectezi un pic: cine ești dacă oglinda care te reflectă ar face asta o secundă în plus față de durata exactă a reflectării?

Pentru uimirea de a afla că dincolo cuvintele nu au sens. Pentru că ar fi putut fi unul dintre visele lui Luis Buñuel sau un preambul la Alphaville. Pentru că îți readuce în minte straniul mesaj profetic al lui Cocteau din 1962, adresat celor din anii 2000: „Sper că nu veți deveni roboți”. Pentru plăcerea de „a visa același vis”, precum personajele de pe ecran. Și, în sfîrșit, pentru că „visătorul trebuie să își accepte visele”.

Orfeu/Orphée este disponibil pe MUBI.

Andreea Vlad este critic de film.

AV jpg
Oameni și poze
Autoarea abordează voci narative surprinzătoare, de la intelectuali și corporatiști la gospodine cu blog de gătit, de la soții ratate bovaric la scriitori călătorind bezmetici pe șosele între lansări de carte.
p 17 2 jpg
La mîna copiilor
Garrel a furat meserie de la înaintașii lui (Chaplin, bunăoară) și a înțeles că hazul ar putea să ne ducă ceva mai aproape de adevărul negru, învăluindu-ne ca o protecție și-apoi abandonîndu-ne în ghearele sale.
957 17 Biro1 jpg
Afrobeat & folktronica
Vara aceasta festivalurile de jazz cu tradiție din zona Clujului (Jazz in the Park, Smida Jazz) plusează cu programe mai spectaculoase și expansive.
957 23 InterviuTOMAGRAPH2 jpg
Despre obiecte, umbre și imagini – interviu cu artistul vizual Ana TOMA
„Recitesc cartea de cîte ori e nevoie pînă se conturează o imagine mentală care să surprindă atmosfera volumului în ansamblu.”
956 15 Banu1 jpg
Ultima dată
Festivalurile sînt alcooluri tari. Intense, contagioase, dar și periculoase.
956 17 foto1 Ciprian Zinca jpg
„Proud Ladies”. O istorie dansată a rock-ului feminin
Rock, dans contemporan și o tușă feministă – așa s-ar putea descrie spectacolul lui Jean-Claude Gallotta.
p 21 jpg jpg
Victor Brauner – „Număr” sau „Domnul 45”
În opera brauneriană, simbioza semn-număr-cuvînt devine o constantă în elaborarea imaginilor.
955 16 sus Pdac BAS jpg
Fuga din Paradis
„Paradis” aduce la viață o lume extrem de complexă, parte a unui continent aflat pe punctul de a trece prin schimbări care se fac abia simțite, dar care urmează să-l zguduie și să-l scufunde în mîlul istoriei secolului trecut.
955 16 jos Pdac Iamandi jpeg
Der Histria-Mann
Arheologul este curatorul prin excelență al mărturiilor de altă epocă. Iar un elocvent exemplu în acest sens este cartea de amintiri recent apărută a lui Petre Alexandrescu.
p 17 jpg
La răscruce de vremuri
Frammartino lucrează greu („Il buco” este doar al treilea lungmetraj al său în mai bine de cincisprezece ani), dar cu o statornicie a crezului artistic care nu e străină nici de rezultate strălucite, nici de orbiri și manierisme.
955 17 Biro1 jpg
Post-metal feminist
Mișcarea #MeToo a avut interesante efecte colaterale, unul dintre acestea e valul de trupe dark-rock invocînd condiția magic-răzbunătoare a femeii.
33956276618 6e5b1b5348 k jpg
La plecarea lui Andrei Șora
Erai ceea ce mi s-a părut a fi primul om cu adevărat liber pe care l-am cunoscut.
Volodimir Zelenski coperta1 jpg
Un portret al lui Volodimir Zelenski – cea mai actuală biografie a liderului ucrainean apare în română
Un fragment, în exclusivitate, din prima biografie tradusă în limba română a liderului ucrainean
Valul negru1 jpg
Carte nouă la Humanitas: „Valul negru” de Kim Ghattas
„Kim Ghattas povestește ultimii 40 de ani de istorie ai Orientului Mijlociu folosind suspansul, documentele, observația directă, investigația jurnalistică.”
954 16 Cop1 jpg
Rememorări ficționale
Asistăm în acești ani la resuscitarea, redefinirea unui gen literar controversat, considerat îndeobște minor. Vorbim despre biografia romanțată.
p 17 2 jpg
Despre filmele cîștigătoare la Veneția și Berlin
„Evenimentul” este un film realist, și tocmai această opțiune a tonalității îl recomandă drept un vehicul de nădejde pentru o narațiune cu concluzie clară, dar care nu poate pretinde spre mai mult.
WhatsApp Image 2022 07 14 at 08 31 41 jpeg
Filmul documentar „Regele Mihai: Drumul către casă” va fi prezentat la secțiunea „History and Cinema” din cadrul BIFF
Ediția a XVIII-a se va desfășura în perioada 29 septembrie – 9 octombrie 2022, sub Înaltul Patronaj al Alteței sale Regale Principele Radu.
POSTER MR Op4 jpg
Musica Ricercata Festival Op. 4 – „Ramificări”
Ediția a patra a Musica Ricercata Festival, „Ramificări”, are la bază un concept dedicat păcii, provenit din descoperirea dirijorului Gabriel Bebeșelea la Napoli, opera „La foresta d’Hermanstad” („Pădurea Sibiului”).
Afis Barbu FormaDeva jpg
„Doctor Coloris Causa” – expoziție Ion Barbu la Deva
Ion Barbu e prezent cu expoziția „Doctor Coloris Causa”, pînă în data de 5 august 2022, la Galeria Națională de Artă Forma din Deva.
953 16 SUS jpg
Din Caesarea, cu dragoste
Poet fiind, Dorin Tudoran cunoaște diferențele dintre echivocul pur și simplu (periculos, pentru că indecis și flotant) și acela care pune nuanțele la locul lor.
953 16 JOS jpg
Feminităţi ilicite
Șaptesprezece scriitoare de vîrste diferite (născute între 1933 şi 1979) au fost invitate să scrie despre experienţa lor, ca femei, în comunism.
p 17 2 jpg
Despre dragoste și alți demoni
Alice Diop urmărește în film patru bărbați pe care îi întreabă despre dragoste.
953 17 Biro1 jpg
In Djent We Trust
Albumele Meshuggah se folosesc de ritmuri sfredelitoare și o voce metal lătrată pentru o poziționare comercială cît de cît coerentă măcar pentru comunitatea metal, un ambalaj ce permite prezentarea live și pentru cei mai puțin interesați de identitatea chitaristico-matematică a lui Thordendal.
Calatorie pe urmele conflictelor de langa noi jpg
Carte nouă la Humanitas: „Călătorie pe urmele conflictelor de lîngă noi: Kurdistan, Irak, Anatolia, Armenia” de Sabina Fati
Vă prezentăm un fragment din „Călătorie pe urmele conflictelor de lîngă noi: Kurdistan, Irak, Anatolia, Armenia” de Sabina Fati, carte apărută de curînd la Editura Humanitas, în Colecția Memorii/Jurnale. Volum cu fotografiile autoarei.

Adevarul.ro

image
De ce s-a oprit slujba oficiată de ÎPS Teodosie la Ziua Marinei. Explicaţiile Forţelor Navale Române
Statul major al Forţelor Navale a oferit primele explicaţii cu privire la incidentul petrecut în timpul oficierii slujbei religioase de către ÎPS Teodosie.
image
Cherofobia: teama de a fi fericit sau „după bine vine rău“. Cum se manifestă, care sunt semnele
Unele persoane simt aversiune faţă fericire, fără a avea un motiv raţional pentru acest lucru. În termeni de specialitate, această formă de anxietate se numeşte „cherofobie“, iar cei afectaţi fac tot posibilul să evite sentimentul de fericire.
image
Greşeala ce ar putea lăsa nepedepsită o bandă de tâlhari care a terorizat Ploieştiul
Trei hoţi din Prahova care au terorizat ploieştenii în perioada sărbătorilor de iarnă din anul 2020 sunt la un pas să rămână nepedepsiţi din cauza unei greşeli a instanţei.

HIstoria.ro

image
Predica de la Clermont: Chemarea la Prima Cruciadă
În ziua de 27 noiembrie 1095, pe câmpul din fața orașului Clermont, câteva sute de oameni așteptau să audă predica papei Urban al II-lea.
image
Frontul din Caucaz al Războiului ruso-turc din 1877-1878
Războiul din 1877-1878 este cunoscut mai ales pentru frontul din Balcani, la care au luat parte mari unități otomane, rusești și românești în principal, dar și trupe sârbești și muntenegrene.
image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.