O vară de neuitat

Publicat în Dilema Veche nr. 790 din 11-17 aprilie 2019
O vară de neuitat jpeg

● Leto / O vară rock’n’roll (Rusia-Franța, 2018), de Kirill Serebrennikov. 

Poate vă mai amintiți precedentele filme ale rusului Kirill Serebrennikov, Izmena (2012) și (M)uchenik (2016): primul, o dramă despre adulter care îi face cu ochiul lui Hitchcock, e cinic cu personajele și intimidant cu spectatorul; al doilea pune în scenă o dialectică destul de searbădă de tip fanatism-religios-versus-rațiune și, chiar dacă prezintă mai mult interes, rămîne cam demonstrativ. E cu atît mai mare surpriza provocată de Leto, acest film just care, pour une fois, ne smulge din îngheț, încheie socotelile cu depravarea morală – temă arhiuzată în cinema-ul rus recent –, oferindu-ne în schimb exact contrariul: un cînt – și un cîntec – arzător despre libertate, tinerețe, perseverență.

Sînt teme simple, în fond, dar cu atît mai vitale azi – iar forma perfect echilibrată, departe de teribilismul demonstrativ din trecut, în care le împachetează Serebrennikov, merită salutată. Să luăm secvența antologică de la începutul filmului, cea care povestește întîlnirea dintre Viktor Țoi – pe atunci un nobody – și Mike Naumenko – pe atunci star al trupei Zoopark. Lucrurile se petrec la marginea unei păduri, pe malul apei (cine a citit – și privit imaginile – din jurnalul de călătorie al lui Mihai Barbu Vînd kilometri își poate imagina): Mike cîntă, iar în jurul lui roiesc amici chercheliți și fete pe care camera lui Serebrennikov le transformă în nimfe enigmatice. E vara lui ’81 în URSS. E, totodată, primul moment în care Țoi, primit cu oarecare condescendență în sînul grupului, își poate da măsura talentului. Mike intuiește, zîmbind galeș, că în acele clipe asistă la nașterea unei legende, dar n-are cum să conștientizeze pe deplin acest lucru: e doar începutul. Iar filmul ne poartă, pornind de la aceste crîmpeie epifanice dintr-un peisaj vag tarkovskian, pînă în momentul în care același ­Mike nu va mai avea nici un dubiu: legenda s-a născut.

Acțiunea din Leto urmărește triunghiul amoros dintre cei doi cîntăreți și soția lui Mike, Natalia. Dar mizele sale depășesc un astfel de intimism duios. Esențial e tocmai acest punct intermediar – punct de cotitură – povestit în film: cînd, simultan, Țoi începe să își ia avînt (ca membru al trupei Garin și Hiperboloizii, redenumită apoi, nu chiar așa întîmplător, Kino), iar Naumenko începe să se stingă. Scurtul interval acoperit de film – o vară – permite ca lucrurile să nu devină evidente pînă la final, dar e limpede că Țoi survolează acea perioadă ca un zeu cu toate orizonturile disponibile (se vor închide brusc în 1990), în timp ce Naumenko – eternul maestru de ceremonii – aduce mai curînd a rege decăzut. Kino („cinema“), deci, e mai mult decît o coincidență: nu doar pentru că traiectoriile acestor cîntăreți furnizează materie de film cît cuprinde (Leto fiind bazat pe memoriile soției lui Naumenko), ci și pentru că de aura de figuri-cult a lui Mike, dar mai ales a lui Viktor, s-a ocupat cum se cuvine și cinema-ul (cei ce au văzut Igla al kazahului Rașid Nugmanov, cu un Țoi hipnotizant în rolul principal, știu despre ce vorbesc).

Teo Yoo (în rolul lui Viktor) și Irina Starșenbaum (în rolul Nataliei) au cu siguranță o poezie a lor – dar pentru mine cheia acestui film ține de personajul fabulos Mike Naumenko, interpretat de cîntărețul Roman Bilyk, la prima apariție ca actor. Mi-e greu să înțeleg cum de Serebrennikov – care în prezent a fost eliberat din arestul la domiciliu – a reușit acest salt de la personajele banale din trecut, afundate într-un marasm moral à la Zviaghințev, la niște prezențe de neuitat. Poziția lui Naumenko, așa cum o înfățișează filmul, e permanent una delicată: într-ale muzicii, rival al lui Țoi (și, probabil, pe undeva conștient că trebuie să îi lase locul de idol subversiv), dar, în același timp, protectorul, promotorul, sfătuitorul său; într-ale amorului – tot rival (căci Natalia cochetează fățiș cu Țoi), dar, în același timp, și prieten sincer. Pe parcursul filmului, Bilyk-Naumenko capătă alura unui personaj tragic, un veteran-aproape-de-has been, dar totuși plin de generozitate. Și probabil că tocmai acest tragism vaporos, la care se adaugă baladele de pe coloana sonoră, conferă filmului – altminteri un film solar – melancolia incomensurabilă care îl face atît de prețios.

Vorbeam mai sus de anumite mize mai importante ale lui Leto: inevitabil, filmul descrie o epocă, dar nu în termenii la care ne-am fi așteptat. Nici maniheism simplist de tip artiștii buni și kulturnicii răi, nici decalaje facile între muzica elevată făcută în bucătării îmbîcsite și cenzura de pe stradă. Din contra, Serebrennikov fructifică pe filon comic această tensiune (de văzut scena în care membrii Kino își supun versurile controlului de stat), iar încleștările obligatorii cu tovarășii aparatcici survin ca o potențare a actului artistic, ca o descărcare cathartică. Formidabile apar, în acest sens, secvențele de musical în care cineastul omagiază maniera de a „mîzgăli“ pelicula din Igla: sînt rupturi – mai bine zis, iruperi – cvasi-brechtiene, în care un mimetism față de muzica furioasă din Occident le permite acestor rockeri underground să își transforme jubilativ întreaga lume în teren de joc și de experiment: pe muzica unor T Rex sau Iggy Pop, roșiile devin proiectile, un vagon de tren devine cîmp de luptă. E una dintre lecțiile acestui film, care prezintă nostalgic tentative de a crea o enclavă liberă în mijlocul unei societăți strîmbe, de a pune bazele unor spații de solidaritate, de a visa la o lume care să corespundă definitiv dorințelor noastre. Iar cealaltă lecție, a lui Serebrennikov de această dată, e la fel de simplă: anume că cinema-ul poate – dacă nu cumva trebuie pur și simplu – să spună poveștile de care avem nevoie.

Leto rulează în cinematografe din 12 aprilie.

Victor Morozov este critic de film.

comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.
p 17 jpg
Impresii hibernale
Astea fiind spuse, Prin ierburi uscate nu e deloc lipsit de har – ba chiar, dat fiind efortul de a-l dibui chiar în miezul trivialității, filmul e o reușită atemporală, care s-ar putea să îmbătrînească frumos.

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.