"Noul val al filmului românesc nu dă semne că s-ar epuiza" - interviu cu Scott FOUNDAS

Publicat în Dilema Veche nr. 459 din 29 noiembrie - 5 decembrie 2012
"Noul val al filmului românesc nu dă semne că s ar epuiza"   interviu cu Scott FOUNDAS jpeg

Este unul dintre cei mai pasionaţi susţinători ai filmului românesc. E singurul critic american care, în 2006, a venit în România, pe banii lui, pentru a-l intervieva pe Cristi Puiu despre Moartea domnului Lăzărescu. În calitate de Associate Program Director la Film Society of Lincoln Center, Scott Foundas s-a alăturat, începînd din 2011, echipei Festivalului de Film Românesc de la New York şi i-a rămas fidel şi la ediţia din acest an, cînd evenimentul s-a reconfigurat şi a căpătat un nume nou, aventurîndu-se independent în metropola americană. Organizat de proaspăt înfiinţata Romanian Film Initiative, care îi regrupează pe membrii fondatori ai festivalului, şi de FSLC, în parteneriat cu TIFF şi CNC, Making Waves: New Romanian Cinema (29 noiembrie – 5 decembrie 2012) e susţinut financiar de Trust for Mutual Understanding, Blue Heron Foundation, artistul vizual Adrian Ghenie, regizorul şi producătorul Bobby Păunescu şi peste 300 de crowd-funders pe platforma Kickstarter. Din decembrie 2012, Scott Foundas a fost numit cronicar permanent la prestigiosul săptămînal newyorkez Village Voice.


Cum a început povestea de dragoste cu filmul românesc?

Asemenea multor altor critici, „povestea mea de dragoste“ cu filmul românesc a început la Cannes în 2005 cînd am descoperit Moartea domnului Lăzărescu al lui Cristi Puiu, care mi-a rămas ca unul dintre cele mai mari filme – dacă nu chiar cel mai mare – din aşa-zisul “nou val românesc“. Pînă atunci, tot ce ştiam erau cîteva filme mai recente ale lui Lucian Pintilie care au fost proiectate în SUA în anii ’90. …Lăzărescu era însă ceva complet diferit – extrem de îndrăzneţ, cu un umor negru percutant, un film foarte profund despre natura umană.

De ce vi se pare important să existe un festival anual al filmului românesc la New York şi de ce credeţi că se bucură de succes?

Acum, cînd acest „nou val“ a intrat în al doilea deceniu de viaţă, bogăţia incredibilă de filme făcute de cineaşti interesanţi nu dă semne că s-ar epuiza – e un motiv suficient pentru un festival anual într-un mare oraş american cum e New York-ul. Sigur, festivalul a fost şi un mijloc de a prezenta titluri de referinţă din trecutul aproape uitat al cinematografiei româneşti, cum sînt cele ale lui Liviu Ciulei şi Alexandru Tatos, care au însemnat (re)descoperiri majore pentru publicul newyorkez. E întotdeauna greu de „explicat“ succesul unui astfel de festival, însă s-au spus foarte multe în ultimul timp despre cinematografia românească, iar asta stîrneşte curiozitatea. Înainte ca unii critici să înceapă să scrie despre filmul iranian la începutul anilor ’90 şi cîteva festivaluri să înceapă să programeze retrospective, mă îndoiesc că publicul american ştia prea multe de unul sau de celălalt. Aşa se întîmplă.

În acest an, festivalul a devenit independent din cauza schimbărilor politice din România, are un nou organizator (Romanian Film Initiative) şi un nou titlu (Making Waves). Cum comentaţi acest lucru din perspectiva instituţiei partenere pe care o reprezentaţi (FSLC)?

Noi, cei de la Film Society, ne-am bucurat de o relaţie lungă şi fructuoasă cu toţi cei care au devenit acum cofondatori ai Romanian Film Initiative: Corina Şuteu, Oana Radu şi cu dumneavoastră, Mihai Chirilov. Ne-a făcut plăcere să colaborăm cu ei în funcţiile lor anterioare, ca reprezentanţi oficiali ai Institutului Cultural Român din New York, şi sîntem fericiţi să continuăm sub această nouă titulatură. Chiar şi înainte ca Film Society să devină gazda oficială a Festivalului Românesc, am prezentat multe filme româneşti, fie la New York International Film Festival, fie în cadrul sezonului românesc din 2008, intitulat „Shining Through a Long Dark Night“, şi n-am fi reuşit niciodată să organizăm aceste proiecţii fără un sprijin considerabil din partea celor pe care tocmai i-am menţionat. Aşadar, mi se pare important să reuşim să continuăm aceste programe cu parteneri care gîndesc ca noi, fie că sînt sau nu reprezentanţi oficiali ai Guvernului român.

Cînd aţi vizitat prima oară România şi în ce „circumstanţe cinematografice“? Şi în ce fel această vizită v-a îmbunătăţit percepţia despre filmele româneşti?

Prima mea vizită în România a fost în primăvara lui 2006, cînd am venit pe banii mei pentru a-i lua un interviu lui Cristi Puiu, înaintea premierei lui ...Lăzărescu de la Los Angeles. A fost o vizită scurtă, am stat la Bucureşti vreo 36 de ore, însă a fost una memorabilă, de la cazarea la Hotel Lido (ar fi putut fi folosit ca decor în 4 luni, 3 săptămîni şi 2 zile) pînă la incredibila generozitate a lui Cristi, a soţiei lui Anca, a producătorului Bobby Păunescu şi a regretatului mare critic de film Alex. Leo Şerban, toţi extraordinari de generoşi şi ospitalieri, şi atunci... şi în toate vizitele mele ulterioare. Sigur, să văd România e un lucru foarte valoros pentru mine ca scriitor şi selecţioner de festival, atît pentru că mi-a oferit o imagine la prima mînă a ţării pe care o văzusem la cinema, cît şi pentru că am avut ocazia să cunosc multe figuri importante ale industriei locale de film. Acum, cînd văd un film românesc, mi se pare că ştiu să mă orientez mai bine, dacă nu ca un localnic, măcar ca un turist sezonier.

Care e filmul care v-a stimulat cel mai mult activitatea de critic?

Revin la Moartea domnului Lăzărescu, parţial pentru că a reprezentat prima întîlnire cu România şi filmul românesc, dar şi pentru că, revăzîndu-l, impactul iniţial a rămas acelaşi. Cred că fiecare critic speră să fie stimulat de nou, şi nu mă refer neapărat la idei şi imagini complet noi, ci la perspective proaspete asupra lucrurilor, chiar dacă povestea pe care se aşază pare cunoscută... şi asta caracterizează viziunea pe care Cristi Puiu o aduce cinema-ului. Dar sînt şi rămîn un mare admirator şi al lui Cristian Mungiu, Radu Muntean şi Corneliu Porumboiu.

Succesul Noului Cinema Românesc a motivat publicul să descopere filme clasice rareori prezentate peste hotare, iar festivalul nostru a inclus în fiecare an astfel de pelicule în program şi s-a ambiţionat să le prezinte în copii restaurate, realizate cu sprijinul CNC. Care dintre acestea a fost cea mai mare revelaţie?

Probabil Valurile Dunării de Liviu Ciulei, al cărui Pădurea spînzuraţilor îl văzusem cu cîţiva ani în urmă într-o retrospectivă la Cannes, dar nu îi ştiam celelalte filme (nici eu, nici publicul american). Iar Valurile Dunării, o melodramă de spionaj concisă, cu interpretări splendide, impresionant de suplă şi economică în regie, e la înălţimea oricărui film de gen de la Hollywood din anii ’40 - ’50. Ciulei joacă (foarte bine) şi el în film, la fel şi Irina Petrescu, care a reuşit să vină la proiecţia de la New York.

În ce constă, pentru dumneavoastră, unicitatea Noului Val?

Aud deseori întrebarea asta, ceea ce nu face ca răspunsul să fie mai facil. Într-un fel, tocmai diversitatea sa îl face unic, faptul că aveţi atîţia cineaşti din zone diferite, cu o gamă largă de sensibilităţi dinamice şi contrastante. Există teme comune – în principal sînt poveşti plasate fie în comunism, fie care privesc înapoi înspre acea perioadă şi examinează moştenirea ei din perspectivă actuală –, însă un film precum Poliţist, adjectiv al lui Porumboiu n-are aproape nimic în comun ca ton şi stil cu unul ca Marţi, după Crăciun al lui Muntean. Şi un film ca Aurora lui Puiu nu are prea multe în comun cu unul ca Despre oameni şi melci al lui Tudor Giurgiu, care deschide anul acesta festivalul de la New York.

Apropo de selecţia din acest an: e mai eclectică şi mai generoasă ca niciodată. Ce nu trebuie ratat?

Despre oameni şi melci, desigur, plus După dealuri, Din dragoste cu cele mai bune intenţii şi două pelicule remarcabile şi foarte diferite de Radu Jude (care şi-a început cariera ca asistent la Puiu şi Muntean): Film pentru prieteni şi Toată lumea din familia noastră. Cred că cei care le vor vedea vor descoperi multe „arome“ noi din cinematografia românească.

După dealuri al lui Cristian Mungiu e propunerea românească pentru Oscar. Ce şanse credeţi că are la o nominalizare, mai ales după ce filmul său anterior, 4,3,2, a fost ignorat de votanţii Academiei?

Sincer, n-am idee. Cînd 4,3,2 a fost igno-rat la Oscar am scris un articol, „Cum spui «scandal la Oscar» în româneşte?“, primul dintr-o serie de articole care analizau deficienţele procesului de nominalizare a filmelor străine. Datorită acestor articole şi a altora similare, Academia a început să facă nişte schimbări de procedură care au avut ca efect, în ultimii ani, o selecţie mult mai bună (cu filme ca grecescul Dogtooth sau peruanul The Milk of Sorrow, de neconceput să fie nominalizate înainte). Totuşi au continuat să apară surprize neplăcute: Oncle Boonmee de Apichatpong Weerasethakul n-a ajuns nici măcar pe „lista scurtă“ a celor nouă finaliste la Oscarul străin, anunţată înainte de cele cinci nominalizări, iar The White Ribbon al lui Haneke a fost nominalizat, dar a pierdut în faţa argentinianului The Secret in Their Eyes, care s-a bucurat de succes comercial, dar nu şi de critică.

În sfîrşit, sper ca După dealuri să fie nominalizat, o merită din plin şi va fi recunoscut pentru meritele lui, nu pentru că votanţii se simt vinovaţi că nu l-au nominalizat pe Mungiu data trecută.

Pe lîngă că sînteţi consultant special al Festivalului de la Cannes, veţi părăsi FSLC pentru a prelua postul de comentator permanent la săptămînalul Village Voice. Cum comentaţi schimbările din cariera dvs., de la critic de film la LA Weekly la programator pentru FSLC, şi din nou la critic de film pentru VV?

Critica de film şi selecţia de filme sînt înrudite şi de aceea văd tot mai mulţi (în special în Europa) trecînd cu uşurinţă de la una la alta sau făcîndu-le de multe ori pe amîndouă (e cazul lui Mark Peranson, editor la Cinema Scope şi în prezent unul dintre selecţionerii principali de la Locarno). În ultimii mei ani de critic la LA Weekly, eram cu un picior, ca să spun aşa, în comitetul de selecţie al Festivalului de Film de la New York. Iar în ultimii trei ani, ca selecţioner, am făcut în paralel şi critică de film, scriind pentru Film Comment şi alte publicaţii. Misiunea mea rămîne aceea de a ajuta filmele interesante să fie văzute de cît mai multă lume, fie selectîndu-le, fie scriind despre ele, fie amîndouă. 

a consemnat Mihai CHIRILOV 

traducere din limba engleză de Laura POPESCU  

Poster Orizontal   29 Martie 2023   Cimarosa si Salieri jpg
Baritonul italian RICCARDO NOVARO, aplaudat la Théître des Champs-Elysées – Paris, invitat la Sala Radio
Miercuri, 29 martie 2023 (19:00), îl veți asculta alături de ORCHESTRA DE CAMERĂ RADIO, sub bagheta dirijorului de origine libaneză TOUFIC MAATOUK.
989 16 coperta jpg
Imprevizibila ușurătate a vieții și a morții
Definitiv. O trilogie chiar marchează un punct notabil în proza românească de azi.
p 17 1 jpg
Burta balenei
Luat mai cu seamă în contextul particular al cinema-ului românesc, Spre Nord constituie o mare ocazie ratată.
989 17 Breazu jpg
Despre mizeria din dulceață
Să fie cam opt ani de cînd Laura Les și Dylan Brady și-au numit duo-ul după o întîmplare involuntar amuzantă.
989 23 Iamandi jpg
Un exercițiu de imaginație
Prima știre dintre cele douăzeci incluse în acest top este greva generală din 1926.
copertă Murmur jpg
988 16 coperta2 jpg
Retractilități incisive
Atît Cristina Alexandrescu, cît și Mihnea Bâlici sînt două voci deja recognoscibile în poezia românească extrem contemporană.
988 17 Vrabia foto Tudor Neacsu1 jpg
Să cazi la pace cu trecutul
Perioada postcomunistă în România, în special pînă la aderarea țării la Uniunea Europeană, a fost tumultuoasă din multe punctele de vedere.
Matrix fisa cartii jpg
Lauren Groff, Matrix, traducere din engleză de Brîndușa Cotea, Curtea Veche Publishing, 2023 - fragment -
Cu o privire arzătoare, se apleacă peste masa pe care Asta, entuziasmată, a început deja să schițeze planuri.
Giuliano da Empoli Magul de la Kremlin cop1 APROBATA (1) jpg
Magul de la Kremlin de Giuliano da Empoli - fragment-
Acest roman este inspirat din fapte și personaje reale, cărora autorul le-a împrumutat viață particular și replici imaginare.
Afis Sala Radio 17 martie 2023 (2) jpg
Dirijoarea Orchestrei Simfonice din Canberra - JESSICA COTTIS - invitată la Sala Radio
JESSICA COTTIS – o prezență specială pe scena muzicală internațională, unul dintre cei mai remarcabili dirijori britanico-australieni, dirijor-șef și director artistic al Orchestrei Simfonice din Canberra, este invitată pe scenă Sălii Radio!
RRM Iasi 1920x1080 jpg
Din 22 martie, ora 19.00: Radio România Muzical la Iași, pe frecvența 95.4 FM
Radio România Muzical poate fi ascultat la București pe frecvența 104.8 FM, regional pe frecvența Coștila 97.6 FM, iar din 22 martie 2023, pe frecvența locală 95.4 FM la Iași.
p 16 YouTube jpg
Extemporal la erotică
Noul diagnostic îl răstoarnă sau îl echilibrează pe cel vechi: multă gingăşie şi un dram de forţă.
p 17 jpg
Fami(g)lia
A Chiara rulează în cadrul Festivalului „Visuali Italiane – Noua Cinematografie Italiană în România”.
987 17 coperta1 jpg
Focus JazzX
Timișoara și Clujul s-au sincronizat, inclusiv în interes politic, în ambiția de a consacra două festivaluri jazz de centru de capitală regională – JazzX și Jazz in the Park
987 15 foto BogdanDincă jpg
987 21 coperta Iamandi jpeg
Economie și psihologie
Una dintre explicațiile referitoare la căderea comunismului acordă factorului economic un rol preponderent.
(1) Beethoven Skizze Eugène Louis Lami FotoJean Marc Anglès Collection Cité de la musique jpg
Ce face muzica clasică cu mintea noastră? Ipoteze și demonstrații – conferință NEC
Colegiul Noua Europă are deosebita plăcere de a vă invita la conferința „Ce face muzica clasică cu mintea noastră? Ipoteze și demonstrații”, pe care compozitorul Dan Dediu o va susține joi, 9 martie 2023, la ora 17.00.
José Gallegos y Arnosa, El zapatero jpg
IIC BUC VISUALI ITALIANE AFFICHE 230222 jpg
Festivalul „Visuali Italiane - Noua Cinematografie Italiană în România”
Cinematografia italiană are o istorie lungă și prestigioasă, cu capodopere care au cucerit publicul din întreaga lume.
986 16sus coperta jpg
Călătoria fluturelui monarh
Într-un restaurant li se strigă „Go back to Russia!”, iar viața le e punctată de atacurile de panică legate de identitatea lor fluctuantă.
986 16jos coperta jpg
Avataruri ale iubirii
Amestec de Pascal Bruckner, Julian Barnes și David Lodge, pasional, ironic și simultan intelectual, noul roman al lui François-Henri Désérable e o bijuterie literară care merită admirată.
p 17 2 jpg
Cu ușile închise
E vorba, în definitiv, despre caractere. Adică despre lucruri care nu se confundă niciodată cu viața, care e mult mai flexibilă și mai nuanțată.
986 17 coperta audio jpeg
„Lumea asta nătîngă / E tot ce avem”
Acum vreo trei ani, într-un interviu pentru publicația engleză Uncut, Georgia Hubley, una dintre treimile artistice din interiorul Yo La Tengo

Adevarul.ro

image
Se întâmplă la Aeroportul din Iaşi. Cozi infernale de maşini şi oameni care fug pe stradă şi prin pădure VIDEO
Drumul către Aeroportul Internaţional Iaşi a devenit un adevărat coşmar pentru cei care încearcă să ajungă la aerogară. Trecerea la orarul de vară a complicat foarte tare situaţia, iar traficul rutier este vizibil îngreunat.
image
Curiosul caz al unei ucrainence i-a împărțit pe români. „Dar ucrainenii plini de bănet de pe aici de ce nu-și ajută compatrioții?“
O refugiată din Ucraina a solicitat ajutoare pe Facebook. Femeia spune că are nevoie de bani, mâncare, produse de igienă și de scutece, dar oamenii spun că ea acceptă să comunice doar cu cei care îi dau bani.
image
Prețurile la noul aquapark al Timișoarei, piperate pentru mulți. „E mai ieftin la Mako și Gyula”
Noul aquapark din Timișoara, care poate fi comparat cu celebrele băi din Ungaria, va fi deschis vineri, în 31 martie 2023. Au fost afișate și prețurile de bilete.

HIstoria.ro

image
Basarabia în anul 1917. Atunci când Unirea nu se întrevedea
Colapsul economic cauzat de starea de război, criza alimentară care a debutat în toamna anului 1916 și tensiunea politică crescândă au creat o situație explozivă în Imperiul Rus, care a culminat cu răsturnarea autocrației țariste, în urma Revoluției ruse din februarie 1917.
image
Populația Bucovinei în perioada stăpânirii austriece
În perioada stăpânirii austriece s-au modificat substanțial atât structura etnică, cât și cea confesională a populației din Bucovina, iar efectul cel mai nefast a fost asupra populației românești.
image
Cauza morții lui Ludwig van Beethoven, dezvăluită de un studiu ADN / VIDEO
Examinarea unor mostre de ADN, extrase din câteva șuvițe de păr ale lui Ludwig van Beethoven, a dezvăluit cauza morții legendarului compozitor german.