Miracole mici la Helsinki

Publicat în Dilema Veche nr. 693 din 1-7 iunie 2017
Miracole mici la Helsinki jpeg

● Cealaltă parte a speranţei / Toivon tuolla puolen / The Other Side of Hope (Finlanda-Germania, 2017), de Aki Kaurismäki. 

Cealaltă parte a speranţei, al doilea film regizat de Aki Kaurismäki care tratează direct tema refugiaţilor, după drama-fantezie precedentă, Le Havre, e o comedie plasată în Finlanda, la fel de inconfundabil stilizată în stilul Kaurismäki, şi se alătură şi ea uneia dintre viziunile regizorale de astăzi cele mai impregnate de acel umanism tipic neorealismului italian, al filmelor lui De Sica, dar într-o manieră mult mai distanţator-antisentimentalistă.

Spre deosebire de Le Havre, intriga noului film este mai simplă şi cu o rezolvare mai previzibilă, fără o răsturnare finală spectaculoasă de situaţie, de tip miraculos, deşi ideea de miracol care se manifestă în locuri banale (restaurante şi magazine obscure, oameni cu condiţii sociale modeste sau medii) şi totodată bizare, însoţite de apariţia unui nelipsit cîine, e încă prezentă. Un tînăr emigrant sirian din Alep, Khaled Ali (Sherwan Haji), ajunge în Helsinki printr-un cargou de transport al cărbunelui şi, după o baie care îl transformă din aproape un coşar într-o apariţie-prezentabilă-cu-cămaşă, cere refugiu legal autorităţilor finlandeze, care se hotărăsc însă să îl trimită înapoi. Ajutorul vine de unde nu te-ai aştepta, din partea unui patron de restaurant recent instalat în funcţie, Wikström (Sakari Kuosmanen), care îşi cumpără restaurantul în urma cîştigării tot cam miraculoase a unui joc de poker, şi a echipei sale de angajaţi, care îl ajută pe tînărul sirian să îşi procure documentele, îi dau de lucru şi îi caută sora. Un aer absurd înconjoară naraţiunea, în evenimente precum cîştigul spectaculos al restaurantului. El se manifestă destul de evident şi în portretizarea patronului: Cealaltă parte a speranţei nu ne arată defel cum se face trecerea de la felul în care Wikström îşi tratează angajaţii la început, cînd le vorbeşte despre salariul minim, la felul în care se poartă cu ei ulterior, cînd se arată deschis să le ofere un avans, sau în atitudinea sa iniţială faţă de ţinerea unui cîine în interiorul restaurantului, la acceptarea lui, care nu mai e discutată ulterior. Acelaşi ton miraculos-absurd al filmului dă roade mai tîrziu, în episodul în care Wikström îl găseşte pe Khaled Ali lîngă tomberoanele restaurantului său, care îi deveniseră adăpost, şi îşi dispută teritoriul într-o încăierare cu pumni (prezentată într-un mod la fel de comic-mecanic precum e dezvoltat şi dialogul dintre personaje, parcă derulîndu-se în reluare), după care apar, printr-o elipsă de montaj, liniştiţi la masă, fiecare cu un şomoiog de vată în nas, vorbind prieteneşte la o supă despre o colaborare. Cum s-a ajuns de la o stare de conflict la o reconciliere, filmul nu ne arată, aşa cum nu ne arată nici ce emoţii sau gînduri se ascund sub carcasa personajelor, al căror joc e mecanizat-devitalizat, dar de sub care apare, în mod neaşteptat, un umanism care nu pare să corespundă deloc cu exteriorul lor.

Angajaţii par robotizaţi, la fel cum apare şi Wikström, făcînd notă discordantă cu tînărul Khaled Ali, al cărui joc e evident construit să impresioneze, să transmită emoţie. Plauzibilitatea nu e astfel una dintre ţintele filmului. Nimeni nu se miră de evenimentele bizare care au loc, deşi e foarte ciudat, de pildă, ca un restaurant care serveşte la prînz sardine direct din conservă să aibă totuşi destui clienţi. Această lipsă a unor coordonate plauzibile se manifestă şi în lipsa unor determinări temporale şi spaţiale clare. Filmul prezintă un Helsinki afectat de criza refugiaţilor de astăzi, dar decorul său e mai mult atemporal (maşini vechi, un restaurant care nu pare deloc acordat la realitatea lui 2017, cu mobilă şi feţe de mese învechite, iar desfăşurarea evenimentelor se petrece în locuri ferite de trafic, mall-uri şi zgîrie-nori). Toate acestea au determinat criticarea cinema-ului practicat de Aki Kaurismäki, în cronici precum cea scrisă de către Owen Gleiberman pentru Variety, despre care se vorbise şi în legătură cu Le Havre, drept un demers escapist, cam prea confortabil pentru spectator, prin această sustragere în lumea demodată pe care o prezintă pentru tema stringentă pe care o abordează. Pe de altă parte, acţiunile miraculoase şi umaniste din Cealaltă parte a speranţei, ca şi cele din Le Havre, pot fi văzute ca forme de exemple nemoralizatoare, create de oameni obişnuiţi şi situaţii neexcepţionale. 

Ancuța Proca este critic de film.

Afis Sala Radio 20 mai 2022 jpg
Violonistul Gabriel Croitoru interpretează unul dintre cele mai frumoase concerte de vioară compuse vreodată
Bruch se temea de succesul a ceea ce avea curînd să devină unul dintre cele mai des cîntate concerte de vioară compuse vreodată: Concertul nr. 1 în sol minor pentru vioară și orchestră.
Festivalul Filmului Francez ne invită să privim mai departe! jpeg
Festivalul Filmului Francez ne invită să privim mai departe!
Între 1 și 12 iunie 2022, la București şi în alte zece oraşe din ţară – Cluj-Napoca, Iași, Timișoara, Brăila, Brașov, Constanța, Sfîntu Gheorghe, Sibiu, Suceava şi Tîrgu Mureș – cinefilii sînt invitați la întîlnirea anuală cu cele mai recente și remarcabile filme franceze.
Koba înainte de moarte jpeg
Koba înainte de moarte
Romanul poate fi citit chiar așa: stalinismul explicat copiilor de 10 ani.
Metonimiile biograficului jpeg
Metonimiile biograficului
Poezia Laurei Francisca Pavel pare un construct format din prefabricate dispuse într-un flux bine controlat. Important, textele nu sună deloc fals, nimic nu pare artificial, nelalocul lui.
Poate fi România „acasă” pentru migranți? jpeg
Poate fi România „acasă” pentru migranți?
Corpurile sînt grele, teama, deznădejdea, dar și mîngîierea însoțesc un drum care pornește dintr-un acasă spre nu se știe unde.
Victor Brauner, Pablo Picasso și „artele primare“ jpeg
Victor Brauner, Pablo Picasso și „artele primare“
„L-am văzut pe Picasso asamblînd obiecte aparent neînsemnate și aceste obiecte, odată așezate de către el într-o anumită ordine, capătă viață.”
Vocea: ţipete sau şoapte jpeg
Rîs și surîs
Degradarea rîsului se produce atunci cînd spectacolele îl cultivă sistematic.
Viață de cuplu jpeg
Viață de cuplu
Filmului îi reușesc mult mai bine scenele de criză, cele în care intensitatea e dată pe minus, iar cadrul se lasă măturat de un crivăț emoțional.
Hardcore jpeg
Hardcore
Melanjul acela brizant de muzică și politică este transplantat de cei doi Vylani și pe cel mai nou album al lor.
„Culturi cinematografice contemporane”, dezbatere organizată de Editura UNATC PRESS jpeg
„Culturi cinematografice contemporane”, dezbatere organizată de Editura UNATC PRESS
Vineri, 6 mai, începînd cu ora 16:00, la sediul instituției din strada Matei Voievod 75-77
Artă împotriva războiului – expoziția „Stop the War (in Ukraine)” jpeg
Artă împotriva războiului – expoziția „Stop the War (in Ukraine)”
Între 29 aprilie și 28 mai, în Piața Regelui Mihai din București, va putea fi vizitată expoziția Stop the War (in Ukraine), prin care opt artiști români și o serie de artiști ucraineni continuă să ia atitudine împotriva războiului din Ucraina și să militeze pentru pace, folosindu-se de arta lor pentru a mișca, a motiva și a împinge la acțiune.
Căsătoria lui Teofil jpeg
Căsătoria lui Teofil
La fel ca Irina, Maria și Teofana înaintea ei, Teodora s-a văzut transformată din „nimeni” în cel mai de seamă personaj feminin din imperiu.
O cineastă de redescoperit jpeg
O cineastă de redescoperit
Filmele Lanei Gogoberidze par să articuleze o preocupare pentru mutațiile istorice, pe care le altoiește cu o privire feminină, mereu dispusă la autoreflexivitate subtilă.
Exotic & orchestral jpeg
Exotic & orchestral
Danezii Efterklang se aventurează prin părțile noastre să-și prezinte cel mai recent album, cu adevărat unul de primăvară, încărcat de candoare și speranță, în contrasensul mersului mondial al lucrurilor.
Festivalul Filmului European 2022 pune obiectivul pe Ucraina jpeg
Festivalul Filmului European 2022 pune obiectivul pe Ucraina
Cea de-a 26-a ediție FFE va avea loc la București în perioada 5 – 11 mai (Cinema Elvire Popesco și Cinemateca Eforie) și la Timișoara, pe 10 mai, unde evenimentul va fi marcat printr-o gală, de Ziua Europei.
„Invențiile ocazionale”, o nouă carte de Elena Ferrante în librăriile românești jpeg
„Invențiile ocazionale”, o nouă carte de Elena Ferrante în librăriile românești
Un volum de eseuri care le oferă cititorilor o perspectivă asupra lumii interioare a autoarei și a identității sale de scriitoare.
10 ani de „Noaptea Cărților Deschise“, cea mai mare campanie dedicată Zilei Mondiale a Cărții jpeg
10 ani de „Noaptea Cărților Deschise“, cea mai mare campanie dedicată Zilei Mondiale a Cărții
Sîmbătă, 23 aprilie 2022, Editura Litera sărbătorește Ziua Mondială a Cărții prin evenimentul „Noaptea Cărților Deschise”.
Matrioșka Emanuel jpeg
Matrioșka Emanuel
E vorba de un mixt de formule literare, poezii, prozopoeme, proză autobiografică, note de subsol, adică avem o largă dimensiune experimentală concentrată pe tema identității, a jocului dintre eul real și cel ficțional, propus din start de dubletul nominal de pe copertă (Emil-Emanuel).
Bernard Henri Lévy și resuscitarea compasiunii jpeg
Bernard-Henri Lévy și resuscitarea compasiunii
Chiar aşa: de ce ne-ar interesa? În definitiv, nu se întîmplă la noi, nu ne reprezintă pe noi...
Pasărea vorbitoare jpeg
Pasărea vorbitoare
O lume tainică prinde astfel să ni se reveleze dezordonat, prin flash-uri orbitoare, care cultivă deopotrivă grația gestului de dans și precizia observației antropologice.
Sare și piper jpeg
Sare și piper
LP-ul lansat în luna martie a acestui an e deopotrivă captivant și entertaining, ludic și profund, absurd și (auto)reflexiv.
Conferințele Dilema veche la Oradea: 5 7 mai 2022, despre „Comedia lumii” jpeg
Conferințele Dilema veche la Oradea: 5-7 mai 2022, despre „Comedia lumii”
Patronate de cea mai citită revistă de cultură din România, „Conferințele Dilema veche” sînt un proiect itinerant, avînd pînă acum ediții în Arad, Timișoara, Cluj-Napoca și, începînd din acest an, Oradea.
Premianții Galei Radio România Cultural 2022 jpeg
Premianții Galei Radio România Cultural 2022
Gala Premiilor Radio România Cultural, ediţia a XXI-a, şi-a desemnat cîştigătorii luni, 18 aprilie 2022, la Teatrul Odeon.
În Joia Mare, Concert de Paște la Sala Radio jpeg
În Joia Mare, Concert de Paște la Sala Radio
În Joia Mare (21 aprilie), de la ora 19:00, sub bagheta dirijorului Cristian Oroșanu, vor evolua pe scena Sălii Radio două dintre ansamblurile Radio România: Orchestra Naţională Radio și Corul Academic Radio (pregătit de dirijorul Ciprian Țuțu).

Adevarul.ro

image
Colosul cenuşiu. Ce ascunde muntele de zgură, una dintre cele mai mari halde din România VIDEO
În vecinătatea combinatului siderurgic din Hunedoara, se află una dintre cele mai mari halde de zgură din România.
image
Un şofer a rămas fără permis şi a fost amendat după ce a sunat la 112 ca să anunţe că este şicanat în trafic
Un apel la 112 a luat o turnură neaşteptată pentru un bărbat de 37 de ani. Acesta apelase serviciul de urgenţă ca să anunţe că un şofer îl şicanează în trafic, pe raza comunei brăilene Viziru.
image
Afacere de milioane de euro lângă un radar ce comunică direct cu baza Deveselu. „Nu s-a cerut avizul MApN”
MApN a dat in judecată Consiliul Judeţean Dolj după ce a autorizat construirea unui depozit in zona radarului din localitatea Cârcea. Instalaţia militară este importantă pentru apărarea aeriană a României. În spatele afacerii stă chiar primarul din Cârcea.