„La Gomera e cel mai scump film pe care l-am făcut“ – interviu cu regizorul Corneliu PORUMBOIU

Publicat în Dilema Veche nr. 812 din 12-18 septembrie 2019
„La Gomera e cel mai scump film  pe care l am făcut“ – interviu cu regizorul Corneliu PORUMBOIU jpeg

La Gomera, filmul lui Corneliu Porumboiu, a fost anul acesta în competiția Festivalului de Film de la Cannes. Pe 13 septembrie puteți să-l vedeți la cinema. Un „noir“ cu mafioți care comunică într-un limbaj codat, cu un polițist corupt, o femeie fatală, o procuroare exemplară. Acțiune, suspans și o declarație de dragoste pentru cinema. 

De la A fost sau n-a fost? la La Gomera e un drum lung. Cum îl simțiți și ce s a schimbat în felul în care vă raportați la cinema?

Pentru mine a fost un drum scurt, nu știu cînd au trecut anii. Între timp am făcut șase filme, și pe fiecare dintre ele am simțit că trebuia neapărat să-l fac, a fost o necesitate în momentul respectiv. Deci, ca metabolism, funcționez ca la început. Pe de altă parte, am căpătat mai multă experiență, mă enervez mai greu și sînt din ce în ce mai maniac. Poate asta arată că am mai îmbătrînit.

După selecția în competiția Festivalului de la Cannes de anul ăsta, La Gomera a fost proiectat la TIFF. Biletele se terminaseră cu cîteva zile înainte și publicul a fost mai mult decît entuziasmat după film. Cred că și fanii dvs. au fost luați prin surprindere. Ce relație aveți cu noir-ul și cît de mult v-ați putut juca în formula asta a filmului de gen?

Fanii mei, dacă or fi existînd, n-ar trebui să fie surprinși. Ultimele trei filme pe care le-am făcut au fost foarte diferite, mă refer la Al doilea joc – un eseu, Comoara – comedie cu iz de fabulă și Fotbal Infinit, un documentar-portret.

În cazul de față am ajuns la noir ca referință principală datorită subiectului filmului: Cristi, personajul principal, este nevoit să învețe un limbaj fluierat, pentru a pune mîna pe 30 de milioane de euro. Pe măsură ce învață acest limbaj, Cristi se transformă. Din păcate, pentru el va fi prea tîrziu. Mă interesa să creez o lume fără scrupule, în care doar banii contează. Personajele mele trebuiau tot timpul să-și ascundă adevăratele intenții, iar dialogurile trebuiau să fie tot timpul un soi de jocuri de putere, în care fiecare dintre personaje încerca să obțină un ascendent asupra celuilalt. Deci noir-ul mi s-a părut o referință pertinentă. Sînt cîteva filme -noir clasice sau unele neo-noir care fac parte din topul meu personal: The Third Man, The Night of the Hunter, Taxi Driver, The Conversation și No Country for Old Men. În momentul în care m-am gîndit că pot trata subiectul în zona asta, am decis să revăd o serie de filme noir clasice, pe unele dintre ele nu le mai văzusem din perioada școlii: The Big Sleep, Gilda, Double Indemnity, Laura… Și lista poate continua, e lungă. Am revăzut cu mare plăcere toate aceste filme și chiar mi-au stîrnit un soi de nostalgie. Cred că de aici vine și tonul ludic pe care l-a căpătat filmul meu.

Fără să fi știut neapărat „istoria“ poveștii din La Gomera, am simțit că filmul e construit în jurul acestui limbaj fluierat. „El silbo“ pare mai mult decît un cod secret, folosit pe această insulă din Spania. De ce v-a provocat această formă alternativă de comunicare? Ce v-a atras, de fapt, la acest cod? Și cum ați construit story-ul în jurul lui?

În urmă cu zece ani am văzut un reportaj TV despre limbajul fluierat de pe insula La Gomera. Acest limbaj codează limba spaniolă în două vocale și patru consoane. De exemplu, „a“, „o“ și „u“ se fluieră într-un fel, „i“ și „e“ se fluieră în alt fel. La început m-a atras vizual, mi se părea poetic. Mai apoi am văzut și o similitudine cu cinema-ul – un film codează realitatea, limbajul fluierat codează o limbă, în principiu orice limbă indo-europeană. Și poate m-a mai atras și pentru că tocmai terminasem Polițist, adjectiv, un film care are la final o lecție de limbaj politic. Una foarte găunoasă, de altfel. După cîțiva ani, mi-am zis: „Ce-ar fi să fac un film despre personajul lui Vlad din Polițist, adjectiv? Cum ar fi să regăsesc acest personaj peste zece ani, total schimbat?“. Acum e informatorul mafiei, nu mai crede în nimic din ce perora înainte, este urmărit în permanență de poliție și singura formă de a comunica va fi limbajul fluierat.

În ce fel vă interesează „captivitatea“ limbajului în cinema? Ce și cît poți să (mai) inventezi?

Nu resimt deloc asta. Din contra, cred că cinema-ul este o artă tînără, vie.

În filmele de pînă la acesta, spectacolul era mai puțin important. Acum ironia și iubirea pentru cinema (cu toate declarațiile ei la vedere) au o ramă generoasă pentru multă acțiune: un ofițer de poliție corupt, o femeie fatală, un mafiot care trebuie salvat, o procuroare impecabilă etc. V-a preocupat forma? V-ați gîndit și la public, de data asta?

Cred că un film bun își găsește publicul, mai devreme sau mai tîrziu. Din punct de vedere „industrial“, am început să văd succesul unui film în raport cu bugetul lui. De exemplu, Al doilea joc, care e un film experimental, am decis să-l produc singur, fără ajutorul CNC. Pînă la urmă filmul a avut o distribuție restrînsă, mai ales în festivaluri, dar și-a acoperit bugetul și a făcut și puțin profit. Evident că pe La Gomera, care-i de departe cel mai scump film pe care l-am făcut, l-am gîndit astfel încît să aibă un impact la un public mult mai numeros.

Se spune că sînteți unul dintre regizorii care filmează în deplină armonie cu actorii. Aveți în distribuție, în rolurile principale, un actor, Vlad Ivanov, cu care ați mai lucrat, un model, Catrinel Menghia, și o actriță, Rodica Lazăr, cu care n-ați mai lucrat. Cum ați ajuns la combinația asta?

Cu Rodica trebuia să mai lucrez la două proiecte. În A fost sau n-a fost? ar fi trebuit să fie unul dintre personajele care sună la telefon în timpul emisiunii, iar în Polițist, adjectiv, colega personajului principal. De fiecare dată i-a apărut ceva la teatru și n a mai putut să vină la Vaslui. De data asta a funcționat. Pe Rodica Lazăr o știu din școală, este o actriță foarte bună, cu care atunci cînd lucrez simt că joc ping-pong cu un chinez.

În cazul lui Catrinel, îmi aduc aminte că, în a doua zi de casting, am lucrat o scenă în care ea nu avea dialog, asculta ce-i spunea Vlad și trebuia să aibă o reacție la prim-plan. M-a surprins reacția ei. Acela a fost momentul în care am decis că vom lucra. Problema a fost că, după vreo două luni, m-a sunat să-mi spună că a luat un casting la un film de Kechiche și că datele de filmare se suprapuneau. Catrinel a ales filmul lui Kechiche, iar eu am reînceput casting-ul pentru rolul Gildei. Pînă la urmă, am amînat filmarea. Nu aveam bani să filmăm în Spania. Într-o zi m-a sunat Catrinel să-mi spună că celălalt film s-a întrerupt și, dacă mai sînt interesat, ea s-ar bucura să lucrăm împreună. Rămăsesem interesat.

Cu Vlad am lucrat și trebuia să mai lucrăm și la alte filme. Știu că odată chiar am vorbit să se documenteze pentru un rol. Eram sigur că-l fac. Ei bine, nu l-am mai făcut. Pentru La Gomera am decis destul de repede că Vlad va juca rolul principal. Deci am scris cu el în minte și cu personajul lui din Polițist, adjectiv. Nu are rost să mai zic eu acum cît de bun actor este Vlad, dar acest rol n-a fost ușor deloc; a venit la o groază de probe pentru celelalte roluri, în parte pentru că, evident, era importantă relația cu celelalte personaje, dar și pentru că eu încercam un alt tip de mizanscenă și aveam nevoie să încerc lucruri noi; a slăbit 14 kilograme pentru film și a învățat și limbajul fluierat. În plus, proiectul s-a amînat de două ori și a trebuit să-și reconfigureze programul pentru mine. Vreau să i mulțumesc că a avut încredere în mine și în acest proiect. Și, dacă tot am ajuns la etapa asta, la acest film am avut o echipă foarte bună, pe care am simțit-o aproape și care m-a ajutat enorm. Vreau să le mulțumesc tuturor. Pare un film lejer, dar n-a fost deloc ușor de făcut.

La Gomera e un film făcut cu o mare atenție la detalii. Arantxa Etcheverria Porumboiu, care s-a ocupat de direcția artistică a filmului, dă o amprentă importantă filmului. Cum ați lucrat la acest film?

Excelent. Este o plăcere să lucrez cu Arantxa. Fiind soția mea, e prima persoană cu care mă consult, îmi știe toate proiectele de la A fost sau n-a fost? încoace. Arantxa este artist plastic și arta ei mă influențează. Estetic vorbind, filmele mele s-au schimbat destul de mult de-a lungul timpului, iar asta i se datorează și ei. Arantxa a studiat scenografie și costume la TNS (Théâtre National de Strasbourg) și a lucrat o perioadă în teatru, în Franța. Revenind la La Gomera, acesta este al doilea proiect la care lucrăm efectiv. Cum filmul este o călătorie a personajului principal și e structurat pe capitole, fiecare capitol purtînd numele unui personaj care influențează traseul personal al lui Cristi, Arantxa a avut ideea ca, la nivel estetic, să folosim culorile curcubeului, fiecare culoare pentru un capitol în parte, pentru a crea un ritm intern, muzical, al acestui traseu. Dacă vreți, un fel de pod, pe care personajul îl parcurge de-a lungul filmului. După asta, a urmat implementarea acestui concept, pe care Arantxa a făcut-o împreună cu Tudor Mircea (directorul de imagine al filmului), cu Simona Pădurețu (scenografie) și cu Dana Păpăruz (costume).

Există o scenă în film în care Cristi, protagonistul, și procuroarea intră într-o sală de cinema, ca să vorbească departe de ochii lumii, unde rulează un western. E și candoare, și citare, și „realitate“, și „iluzie“ deopotrivă. Ar putea funcționa ea ca o definiție a cinema-ului pentru dvs.? Și, dacă nu, cum ar suna?

Sincer, după ce-am făcut Polițist, adjectiv mă cam tem de definiții. Dar, dacă-mi spuneți acum, s-ar putea să aveți dreptate, ar putea funcționa și așa. Scena respectivă are rolul de oglindă – situația de pe ecran (deși în cu totul alt registru, fiind o secvență de western) este foarte asemănătoare cu situația în care se află personajul lui Cristi.

a consemnat Ana Maria SANDU

Festivalul Filmului Francez ne invită să privim mai departe! jpeg
Festivalul Filmului Francez ne invită să privim mai departe!
Între 1 și 12 iunie 2022, la București şi în alte zece oraşe din ţară – Cluj-Napoca, Iași, Timișoara, Brăila, Brașov, Constanța, Sfîntu Gheorghe, Sibiu, Suceava şi Tîrgu Mureș – cinefilii sînt invitați la întîlnirea anuală cu cele mai recente și remarcabile filme franceze.
Koba înainte de moarte jpeg
Koba înainte de moarte
Romanul poate fi citit chiar așa: stalinismul explicat copiilor de 10 ani.
Metonimiile biograficului jpeg
Metonimiile biograficului
Poezia Laurei Francisca Pavel pare un construct format din prefabricate dispuse într-un flux bine controlat. Important, textele nu sună deloc fals, nimic nu pare artificial, nelalocul lui.
Poate fi România „acasă” pentru migranți? jpeg
Poate fi România „acasă” pentru migranți?
Corpurile sînt grele, teama, deznădejdea, dar și mîngîierea însoțesc un drum care pornește dintr-un acasă spre nu se știe unde.
Victor Brauner, Pablo Picasso și „artele primare“ jpeg
Victor Brauner, Pablo Picasso și „artele primare“
„L-am văzut pe Picasso asamblînd obiecte aparent neînsemnate și aceste obiecte, odată așezate de către el într-o anumită ordine, capătă viață.”
Vocea: ţipete sau şoapte jpeg
Rîs și surîs
Degradarea rîsului se produce atunci cînd spectacolele îl cultivă sistematic.
Viață de cuplu jpeg
Viață de cuplu
Filmului îi reușesc mult mai bine scenele de criză, cele în care intensitatea e dată pe minus, iar cadrul se lasă măturat de un crivăț emoțional.
Hardcore jpeg
Hardcore
Melanjul acela brizant de muzică și politică este transplantat de cei doi Vylani și pe cel mai nou album al lor.
„Culturi cinematografice contemporane”, dezbatere organizată de Editura UNATC PRESS jpeg
„Culturi cinematografice contemporane”, dezbatere organizată de Editura UNATC PRESS
Vineri, 6 mai, începînd cu ora 16:00, la sediul instituției din strada Matei Voievod 75-77
Artă împotriva războiului – expoziția „Stop the War (in Ukraine)” jpeg
Artă împotriva războiului – expoziția „Stop the War (in Ukraine)”
Între 29 aprilie și 28 mai, în Piața Regelui Mihai din București, va putea fi vizitată expoziția Stop the War (in Ukraine), prin care opt artiști români și o serie de artiști ucraineni continuă să ia atitudine împotriva războiului din Ucraina și să militeze pentru pace, folosindu-se de arta lor pentru a mișca, a motiva și a împinge la acțiune.
Căsătoria lui Teofil jpeg
Căsătoria lui Teofil
La fel ca Irina, Maria și Teofana înaintea ei, Teodora s-a văzut transformată din „nimeni” în cel mai de seamă personaj feminin din imperiu.
O cineastă de redescoperit jpeg
O cineastă de redescoperit
Filmele Lanei Gogoberidze par să articuleze o preocupare pentru mutațiile istorice, pe care le altoiește cu o privire feminină, mereu dispusă la autoreflexivitate subtilă.
Exotic & orchestral jpeg
Exotic & orchestral
Danezii Efterklang se aventurează prin părțile noastre să-și prezinte cel mai recent album, cu adevărat unul de primăvară, încărcat de candoare și speranță, în contrasensul mersului mondial al lucrurilor.
Festivalul Filmului European 2022 pune obiectivul pe Ucraina jpeg
Festivalul Filmului European 2022 pune obiectivul pe Ucraina
Cea de-a 26-a ediție FFE va avea loc la București în perioada 5 – 11 mai (Cinema Elvire Popesco și Cinemateca Eforie) și la Timișoara, pe 10 mai, unde evenimentul va fi marcat printr-o gală, de Ziua Europei.
„Invențiile ocazionale”, o nouă carte de Elena Ferrante în librăriile românești jpeg
„Invențiile ocazionale”, o nouă carte de Elena Ferrante în librăriile românești
Un volum de eseuri care le oferă cititorilor o perspectivă asupra lumii interioare a autoarei și a identității sale de scriitoare.
10 ani de „Noaptea Cărților Deschise“, cea mai mare campanie dedicată Zilei Mondiale a Cărții jpeg
10 ani de „Noaptea Cărților Deschise“, cea mai mare campanie dedicată Zilei Mondiale a Cărții
Sîmbătă, 23 aprilie 2022, Editura Litera sărbătorește Ziua Mondială a Cărții prin evenimentul „Noaptea Cărților Deschise”.
Matrioșka Emanuel jpeg
Matrioșka Emanuel
E vorba de un mixt de formule literare, poezii, prozopoeme, proză autobiografică, note de subsol, adică avem o largă dimensiune experimentală concentrată pe tema identității, a jocului dintre eul real și cel ficțional, propus din start de dubletul nominal de pe copertă (Emil-Emanuel).
Bernard Henri Lévy și resuscitarea compasiunii jpeg
Bernard-Henri Lévy și resuscitarea compasiunii
Chiar aşa: de ce ne-ar interesa? În definitiv, nu se întîmplă la noi, nu ne reprezintă pe noi...
Pasărea vorbitoare jpeg
Pasărea vorbitoare
O lume tainică prinde astfel să ni se reveleze dezordonat, prin flash-uri orbitoare, care cultivă deopotrivă grația gestului de dans și precizia observației antropologice.
Sare și piper jpeg
Sare și piper
LP-ul lansat în luna martie a acestui an e deopotrivă captivant și entertaining, ludic și profund, absurd și (auto)reflexiv.
Conferințele Dilema veche la Oradea: 5 7 mai 2022, despre „Comedia lumii” jpeg
Conferințele Dilema veche la Oradea: 5-7 mai 2022, despre „Comedia lumii”
Patronate de cea mai citită revistă de cultură din România, „Conferințele Dilema veche” sînt un proiect itinerant, avînd pînă acum ediții în Arad, Timișoara, Cluj-Napoca și, începînd din acest an, Oradea.
Premianții Galei Radio România Cultural 2022 jpeg
Premianții Galei Radio România Cultural 2022
Gala Premiilor Radio România Cultural, ediţia a XXI-a, şi-a desemnat cîştigătorii luni, 18 aprilie 2022, la Teatrul Odeon.
În Joia Mare, Concert de Paște la Sala Radio jpeg
În Joia Mare, Concert de Paște la Sala Radio
În Joia Mare (21 aprilie), de la ora 19:00, sub bagheta dirijorului Cristian Oroșanu, vor evolua pe scena Sălii Radio două dintre ansamblurile Radio România: Orchestra Naţională Radio și Corul Academic Radio (pregătit de dirijorul Ciprian Țuțu).
Metafizica lui Danilov jpeg
Metafizica lui Danilov
Multe dintre poeme au la origine experiențe livrești, în vreme ce altele pot fi considerate prelucrări personale, fantasmatice, delirante ale acestor experiențe.

Adevarul.ro

image
Colosul cenuşiu. Ce ascunde muntele de zgură, una dintre cele mai mari halde din România VIDEO
În vecinătatea combinatului siderurgic din Hunedoara, se află una dintre cele mai mari halde de zgură din România.
image
Un şofer a rămas fără permis şi a fost amendat după ce a sunat la 112 ca să anunţe că este şicanat în trafic
Un apel la 112 a luat o turnură neaşteptată pentru un bărbat de 37 de ani. Acesta apelase serviciul de urgenţă ca să anunţe că un şofer îl şicanează în trafic, pe raza comunei brăilene Viziru.
image
Afacere de milioane de euro lângă un radar ce comunică direct cu baza Deveselu. „Nu s-a cerut avizul MApN”
MApN a dat in judecată Consiliul Judeţean Dolj după ce a autorizat construirea unui depozit in zona radarului din localitatea Cârcea. Instalaţia militară este importantă pentru apărarea aeriană a României. În spatele afacerii stă chiar primarul din Cârcea.