„La Gomera e cel mai scump film pe care l-am făcut“ – interviu cu regizorul Corneliu PORUMBOIU

Publicat în Dilema Veche nr. 812 din 12-18 septembrie 2019
„La Gomera e cel mai scump film  pe care l am făcut“ – interviu cu regizorul Corneliu PORUMBOIU jpeg

La Gomera, filmul lui Corneliu Porumboiu, a fost anul acesta în competiția Festivalului de Film de la Cannes. Pe 13 septembrie puteți să-l vedeți la cinema. Un „noir“ cu mafioți care comunică într-un limbaj codat, cu un polițist corupt, o femeie fatală, o procuroare exemplară. Acțiune, suspans și o declarație de dragoste pentru cinema. 

De la A fost sau n-a fost? la La Gomera e un drum lung. Cum îl simțiți și ce s a schimbat în felul în care vă raportați la cinema?

Pentru mine a fost un drum scurt, nu știu cînd au trecut anii. Între timp am făcut șase filme, și pe fiecare dintre ele am simțit că trebuia neapărat să-l fac, a fost o necesitate în momentul respectiv. Deci, ca metabolism, funcționez ca la început. Pe de altă parte, am căpătat mai multă experiență, mă enervez mai greu și sînt din ce în ce mai maniac. Poate asta arată că am mai îmbătrînit.

După selecția în competiția Festivalului de la Cannes de anul ăsta, La Gomera a fost proiectat la TIFF. Biletele se terminaseră cu cîteva zile înainte și publicul a fost mai mult decît entuziasmat după film. Cred că și fanii dvs. au fost luați prin surprindere. Ce relație aveți cu noir-ul și cît de mult v-ați putut juca în formula asta a filmului de gen?

Fanii mei, dacă or fi existînd, n-ar trebui să fie surprinși. Ultimele trei filme pe care le-am făcut au fost foarte diferite, mă refer la Al doilea joc – un eseu, Comoara – comedie cu iz de fabulă și Fotbal Infinit, un documentar-portret.

În cazul de față am ajuns la noir ca referință principală datorită subiectului filmului: Cristi, personajul principal, este nevoit să învețe un limbaj fluierat, pentru a pune mîna pe 30 de milioane de euro. Pe măsură ce învață acest limbaj, Cristi se transformă. Din păcate, pentru el va fi prea tîrziu. Mă interesa să creez o lume fără scrupule, în care doar banii contează. Personajele mele trebuiau tot timpul să-și ascundă adevăratele intenții, iar dialogurile trebuiau să fie tot timpul un soi de jocuri de putere, în care fiecare dintre personaje încerca să obțină un ascendent asupra celuilalt. Deci noir-ul mi s-a părut o referință pertinentă. Sînt cîteva filme -noir clasice sau unele neo-noir care fac parte din topul meu personal: The Third Man, The Night of the Hunter, Taxi Driver, The Conversation și No Country for Old Men. În momentul în care m-am gîndit că pot trata subiectul în zona asta, am decis să revăd o serie de filme noir clasice, pe unele dintre ele nu le mai văzusem din perioada școlii: The Big Sleep, Gilda, Double Indemnity, Laura… Și lista poate continua, e lungă. Am revăzut cu mare plăcere toate aceste filme și chiar mi-au stîrnit un soi de nostalgie. Cred că de aici vine și tonul ludic pe care l-a căpătat filmul meu.

Fără să fi știut neapărat „istoria“ poveștii din La Gomera, am simțit că filmul e construit în jurul acestui limbaj fluierat. „El silbo“ pare mai mult decît un cod secret, folosit pe această insulă din Spania. De ce v-a provocat această formă alternativă de comunicare? Ce v-a atras, de fapt, la acest cod? Și cum ați construit story-ul în jurul lui?

În urmă cu zece ani am văzut un reportaj TV despre limbajul fluierat de pe insula La Gomera. Acest limbaj codează limba spaniolă în două vocale și patru consoane. De exemplu, „a“, „o“ și „u“ se fluieră într-un fel, „i“ și „e“ se fluieră în alt fel. La început m-a atras vizual, mi se părea poetic. Mai apoi am văzut și o similitudine cu cinema-ul – un film codează realitatea, limbajul fluierat codează o limbă, în principiu orice limbă indo-europeană. Și poate m-a mai atras și pentru că tocmai terminasem Polițist, adjectiv, un film care are la final o lecție de limbaj politic. Una foarte găunoasă, de altfel. După cîțiva ani, mi-am zis: „Ce-ar fi să fac un film despre personajul lui Vlad din Polițist, adjectiv? Cum ar fi să regăsesc acest personaj peste zece ani, total schimbat?“. Acum e informatorul mafiei, nu mai crede în nimic din ce perora înainte, este urmărit în permanență de poliție și singura formă de a comunica va fi limbajul fluierat.

În ce fel vă interesează „captivitatea“ limbajului în cinema? Ce și cît poți să (mai) inventezi?

Nu resimt deloc asta. Din contra, cred că cinema-ul este o artă tînără, vie.

În filmele de pînă la acesta, spectacolul era mai puțin important. Acum ironia și iubirea pentru cinema (cu toate declarațiile ei la vedere) au o ramă generoasă pentru multă acțiune: un ofițer de poliție corupt, o femeie fatală, un mafiot care trebuie salvat, o procuroare impecabilă etc. V-a preocupat forma? V-ați gîndit și la public, de data asta?

Cred că un film bun își găsește publicul, mai devreme sau mai tîrziu. Din punct de vedere „industrial“, am început să văd succesul unui film în raport cu bugetul lui. De exemplu, Al doilea joc, care e un film experimental, am decis să-l produc singur, fără ajutorul CNC. Pînă la urmă filmul a avut o distribuție restrînsă, mai ales în festivaluri, dar și-a acoperit bugetul și a făcut și puțin profit. Evident că pe La Gomera, care-i de departe cel mai scump film pe care l-am făcut, l-am gîndit astfel încît să aibă un impact la un public mult mai numeros.

Se spune că sînteți unul dintre regizorii care filmează în deplină armonie cu actorii. Aveți în distribuție, în rolurile principale, un actor, Vlad Ivanov, cu care ați mai lucrat, un model, Catrinel Menghia, și o actriță, Rodica Lazăr, cu care n-ați mai lucrat. Cum ați ajuns la combinația asta?

Cu Rodica trebuia să mai lucrez la două proiecte. În A fost sau n-a fost? ar fi trebuit să fie unul dintre personajele care sună la telefon în timpul emisiunii, iar în Polițist, adjectiv, colega personajului principal. De fiecare dată i-a apărut ceva la teatru și n a mai putut să vină la Vaslui. De data asta a funcționat. Pe Rodica Lazăr o știu din școală, este o actriță foarte bună, cu care atunci cînd lucrez simt că joc ping-pong cu un chinez.

În cazul lui Catrinel, îmi aduc aminte că, în a doua zi de casting, am lucrat o scenă în care ea nu avea dialog, asculta ce-i spunea Vlad și trebuia să aibă o reacție la prim-plan. M-a surprins reacția ei. Acela a fost momentul în care am decis că vom lucra. Problema a fost că, după vreo două luni, m-a sunat să-mi spună că a luat un casting la un film de Kechiche și că datele de filmare se suprapuneau. Catrinel a ales filmul lui Kechiche, iar eu am reînceput casting-ul pentru rolul Gildei. Pînă la urmă, am amînat filmarea. Nu aveam bani să filmăm în Spania. Într-o zi m-a sunat Catrinel să-mi spună că celălalt film s-a întrerupt și, dacă mai sînt interesat, ea s-ar bucura să lucrăm împreună. Rămăsesem interesat.

Cu Vlad am lucrat și trebuia să mai lucrăm și la alte filme. Știu că odată chiar am vorbit să se documenteze pentru un rol. Eram sigur că-l fac. Ei bine, nu l-am mai făcut. Pentru La Gomera am decis destul de repede că Vlad va juca rolul principal. Deci am scris cu el în minte și cu personajul lui din Polițist, adjectiv. Nu are rost să mai zic eu acum cît de bun actor este Vlad, dar acest rol n-a fost ușor deloc; a venit la o groază de probe pentru celelalte roluri, în parte pentru că, evident, era importantă relația cu celelalte personaje, dar și pentru că eu încercam un alt tip de mizanscenă și aveam nevoie să încerc lucruri noi; a slăbit 14 kilograme pentru film și a învățat și limbajul fluierat. În plus, proiectul s-a amînat de două ori și a trebuit să-și reconfigureze programul pentru mine. Vreau să i mulțumesc că a avut încredere în mine și în acest proiect. Și, dacă tot am ajuns la etapa asta, la acest film am avut o echipă foarte bună, pe care am simțit-o aproape și care m-a ajutat enorm. Vreau să le mulțumesc tuturor. Pare un film lejer, dar n-a fost deloc ușor de făcut.

La Gomera e un film făcut cu o mare atenție la detalii. Arantxa Etcheverria Porumboiu, care s-a ocupat de direcția artistică a filmului, dă o amprentă importantă filmului. Cum ați lucrat la acest film?

Excelent. Este o plăcere să lucrez cu Arantxa. Fiind soția mea, e prima persoană cu care mă consult, îmi știe toate proiectele de la A fost sau n-a fost? încoace. Arantxa este artist plastic și arta ei mă influențează. Estetic vorbind, filmele mele s-au schimbat destul de mult de-a lungul timpului, iar asta i se datorează și ei. Arantxa a studiat scenografie și costume la TNS (Théâtre National de Strasbourg) și a lucrat o perioadă în teatru, în Franța. Revenind la La Gomera, acesta este al doilea proiect la care lucrăm efectiv. Cum filmul este o călătorie a personajului principal și e structurat pe capitole, fiecare capitol purtînd numele unui personaj care influențează traseul personal al lui Cristi, Arantxa a avut ideea ca, la nivel estetic, să folosim culorile curcubeului, fiecare culoare pentru un capitol în parte, pentru a crea un ritm intern, muzical, al acestui traseu. Dacă vreți, un fel de pod, pe care personajul îl parcurge de-a lungul filmului. După asta, a urmat implementarea acestui concept, pe care Arantxa a făcut-o împreună cu Tudor Mircea (directorul de imagine al filmului), cu Simona Pădurețu (scenografie) și cu Dana Păpăruz (costume).

Există o scenă în film în care Cristi, protagonistul, și procuroarea intră într-o sală de cinema, ca să vorbească departe de ochii lumii, unde rulează un western. E și candoare, și citare, și „realitate“, și „iluzie“ deopotrivă. Ar putea funcționa ea ca o definiție a cinema-ului pentru dvs.? Și, dacă nu, cum ar suna?

Sincer, după ce-am făcut Polițist, adjectiv mă cam tem de definiții. Dar, dacă-mi spuneți acum, s-ar putea să aveți dreptate, ar putea funcționa și așa. Scena respectivă are rolul de oglindă – situația de pe ecran (deși în cu totul alt registru, fiind o secvență de western) este foarte asemănătoare cu situația în care se află personajul lui Cristi.

a consemnat Ana Maria SANDU

1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.
p 17 jpg
Impresii hibernale
Astea fiind spuse, Prin ierburi uscate nu e deloc lipsit de har – ba chiar, dat fiind efortul de a-l dibui chiar în miezul trivialității, filmul e o reușită atemporală, care s-ar putea să îmbătrînească frumos.
1034 17 cover  jpg
Spirite naturiste
Ozric Tentacles vor concerta în Control Club din București pe 17 aprilie.

Adevarul.ro

image
Un bărbat de 68 de ani s-a vindecat de cancer de sânge și HIV după un tratament remarcabil
Paul Edmonds, din California, a beneficiat de un tratament la City of Hope, Institutul Național de Oncologie, pentru cancer de sânge și HIV.
image
Ar trebui să te speli pe față dimineața? Dermatologii spun că depinde de tipul de ten VIDEO
Spălatul pe față este o modalitate importantă de a menține pielea sănătoasă și curată - dar ar putea curățarea tenului de două ori pe zi să facă mai mult rău decât bine?
image
Ce cred românii: cât ar putea costa viața departe de civilizație, în vârf de munte sau la țară
Traiul în natură, la țară, departe de lumea dezlănțuită, devine o opțiune tot mai tentantă (începută în pandemie) inclusiv pentru cuplurile tinere cu copii mici, care în câțiva ani merg în comunități școlare

HIstoria.ro

image
Viața omului simplu din URSS în umbra Propagandei
Însemnări de pe vremuri, dintr-o călătorie de documentare în URSS așa cum le-am făcut chiar atunci fără a le putea publica, desigur.
image
Ce s-a întâmplat cu un luptător din rezistența olandeză, dispărut în urmă cu peste 80 de ani
Analiza genetică a unui maxilar uman descoperit în Marea Nordului clarifică soarta unui proeminent luptător olandez din rezistența antinazistă ce a dispărut în urmă cu peste 80 de ani.
image
Regele Carol al II-lea, în luptă cu Hotelul Athénée Palace
Athénée Palace e locul unde se strîng la un pahar de vin fruntaşii ţărănişti interbelici.