Înapoi printre oameni

Publicat în Dilema Veche nr. 866 din 12 - 18 noiembrie 2020
Înapoi printre oameni jpeg

● O lumină la etajul 10 (România, 1984), de Malvina Urșianu.

Dintre toate regizoarele care au activat în industria românească pre-decembristă, Malvina Urșianu este singura care se bucură de statutul necontestat al unei autoare: criticul de film Călin Căliman putea susține, în Istoria filmului românesc, că „toate filmele sale [...] sînt filme de autor [...], cu un răspicat crez artistic, filme-profesiuni de credință, în care, nu o dată, s-a identificat – pînă la confundare – cu destinul personajelor sale, născute din ea”. Mai recent, într-un studiu dedicat regizoarelor românce din perioada comunistă, Alex Mircioi spunea despre Urșianu că „într-adevăr era privită drept autoarea, creatoarea artistică de primă mînă, o mare gînditoare, o cineastă care dorește întîi de toate să se exprime”. Formulări emfatice, care subliniază, nu fără uimire, o condiție artistică deosebită, izvorîtă deopotrivă dintr-un soi de apetență subiectivă pentru temele mari, pentru personajele torturate de gînduri apăsătoare, pentru destinele frînte, și de o recunoaștere aproape unanimă din partea breslei.

Bun, că Malvina Urșianu a fost sau nu o autoare – termen în multe cazuri depășit, care ar avea nevoie de o scuturare temeinică – deschide o dezbatere prea puțin importantă pentru cinefilul de azi, care dă peste filmele ei întîmplător, la TV sau pe YouTube. Filmele, în schimb, ar merita o analiză aprofundată, fiindcă nu sînt de lepădat. Să luăm un efort tardiv din cariera sa, precum O lumină la etajul 10, poate cel mai bun din tot ce-a dat. O privire din avion ne-ar confirma bănuiala că e vorba despre o poveste înscrisă în subgenul omului-care-iese-din-închisoare-și-reîncepe-să-trăiască. Numai că Urșianu este o scenaristă prea abilă pentru a cădea, without a fight, într-o astfel de schemă generică, prestabilită. De unde și plăcerea extrasă din scenele surprinzătoare care o abat pe Maria Dinu (Irina Petrescu în rolul unei tovarășe inginer cu părul grizonant), întemnițată pe nedrept mai mulți ani, de la traseul simplist, învecinat cu teoriile self-help la modă azi, al unei reinserții treptate în lumea de zi cu zi, prin care să ni se dea de înțeles ce minunat e să fii un om printre oameni.

Filmul funcționează tocmai pentru că refuză orice convingere prea apăsată referitoare la subiectul său. Poate că uneori lumea chiar e un loc splendid, ca în secvența, tainică și grațioasă, a unei plimbări printr-o pădure, în compania unui prieten. Dar alteori aceeași lume e toată o beznă fără răspuns: vezi secvențele repetate în care femeia se întoarce în cartierul rezidențial nou în care a primit repartiția, revenind în apartamentul ei gol dintr-un bloc nefinisat – pe uși încă mai stă scris, neglijent, numărul apartamentului cu carioca roșie – în care locuiește de una singură. Îmi amintesc acest cadru straniu în care un taxi Volga (sîntem în anii ’60, imediat după venirea la putere a lui Ceaușescu) trage pe dreapta – Maria Dinu a ajuns în fața blocului – și e ca și cum ne-am afla în plin teren viran, la mama naibii, scufundați într-o distopie cu iz brutalist și betoane cît vezi cu ochii. Iar alteori filmul obține din acest amestec dulce-amărui niște scene frumoase de poezie cotidiană țîșnită din nimic, ca atunci cînd un muncitor (jucat de Mircea Diaconu) poposește pe schela lui chiar la geamul Mariei, care îl invită să servească o omletă împreună cu ea, fiecare de o parte a ferestrei. Ștergarul pe care stau așezate farfuriile, țigara fumată de Diaconu, conversația ușor căznită despre meciul transmis în direct al Rapidului – toate detaliile astea capătă un soi de autonomie, dezvăluind o mizanscenă capabilă să bricoleze cu un cadru ideologic rigid și să dibuiască în miezul său texturi și situații noi, cu o suplețe remarcabilă.

E ceea ce s-a păstrat cel mai bine dintr-un film altminteri prea afectat de tentația unui modernism emulat cu stîngăcie, în care treptele de urcat pînă la apartament devin o probă de foc, în care – nu e nevoie să ni se explice de două ori – singurătatea e un infern rece. Mă gîndesc mai ales la acest șarm al interacțiunilor umane acceptate mereu cu sfială și pudoare, la care se mai poate vibra fără probleme și azi. Priviți doar relația pe care Maria Dinu o leagă cu avocatul său (Gheorghe Dinică), un bărbat însurat care îi tot dă tîrcoale, inocent și nu fără un dram de autoironie. Se dezvoltă astfel pe ecran o relație de prietenie senină, bazată pe o nevoie comună de reconfort, care se consumă în activități fără consecințe. E aici, așa cum observa Andreea Chiper, o scînteie de melodramă repede stinsă, căci oamenii noștri au o vîrstă, sentimentele lor s-au tocit din cauza frecușurilor sociale de tot felul – și probabil că această emoție, niciodată forțată, dar mereu intuită în subsol, e emoția autentică a unei povești romantice care s-ar fi putut înfiripa într-un context mai propice. Adăugați la asta și creația măiastră a acestui personaj feminin, amestec – în cuvintele aceleiași Andreea Chiper – „de orgoliu și naturalețe caldă pe care le pune în balanță actrița, prin felul cum conduita protagonistei nu conține nici resentiment și nici dorință de răzbunare, ci doar bucuria redescoperirii și reintrării în viață, pe alocuri tristă, însă întotdeauna cu demnitate”. O lumină la etajul 10 merită să integreze un eventual canon al cinema-ului românesc pre-decembrist.

O lumină la etajul 10 e disponibil pe YouTube.

Victor Morozov este critic de film.

comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.
p 17 jpg
Impresii hibernale
Astea fiind spuse, Prin ierburi uscate nu e deloc lipsit de har – ba chiar, dat fiind efortul de a-l dibui chiar în miezul trivialității, filmul e o reușită atemporală, care s-ar putea să îmbătrînească frumos.

Adevarul.ro

image
Japonia mănâncă mici și sarmale. Românul care le prepară: „Clienții ling farfuria“ VIDEO
În vizită în Japonia, Andreia și Ionuţ, vloggerii de la canalul de YouTube „HaiHui în doi”, au prezentat povestea românului care vinde mici și alte feluri de mâncare tradițională în Țara Soarelui Răsare.
image
Dilema incredibilă a unui român din Spania: „Am aflat că nu sunt tatăl copiilor mei, ce să fac?“
Postarea în care un bărbat a dezvăluit că prietenul său văduv a aflat că ai săi copii, rămași doar în grija sa, nu sunt de fapt ai lui, a devenit virală pe Facebook.
image
File de istorie. S-au plantat curmali, bananieri și palmieri pentru vizita Împăratului Franz Josef FOTO
Un oraș din vestul României a fost între 9 și 12 septembrie 1893 centrul de interes al Imperiului Austro-Ungar. Împăratul Franz Josef şi trei arhiduci au fost așteptați cu mare fast.

HIstoria.ro

image
Când a devenit Sicilia romano-catolică?
Mai mult de 13 civilizații și-au pus amprenta asupra Siciliei din momentul apariției primilor locuitori pe insulă, acum mai bine de 10.000 de ani, dar normanzii și-au tăiat partea leului.
image
Amânarea unui sfârșit inevitabil
„Născut prin violenţă, fascismul italian era destinat să piară prin violenţă, luându-și căpetenia cu sine“, spune istoricul Maurizio Serra, autorul volumului Misterul Mussolini: omul, provocările, eşecul, o biografie a dictatorului italian salutată de critici și intrată în topul celor mai bune cărţi
image
Căsătoria lui Caragiale cu gentila domnişoară Alexandrina Burelly
Ajuns director la Teatrul Naţional, funcţie care nu l-a bucurat atât de tare precum credea, Ion Luca Caragiale a avut în schimb o mare şi frumoasă împlinire: a cunoscut-o pe viitoarea doamnă Caragiale.