În impas neorealist

Publicat în Dilema Veche nr. 676 din 2-8 februarie 2017
În impas neorealist jpeg

Fixeur (România-Franța, 2016), de Adrian Sitaru. 

Noua propunere a lui Adrian Sitaru descrie un reportaj jurnalistic despre traficul de minore, dar e de fapt o punere în discuţie de complexitate medie, sub semnul autoreflexivităţii, a modului în care se fac reportajele (și, în sens mai larg, filmele) şi a problemelor etice care apar din această execuţie. Cu un scenariu bazat pe experienţa de fixeur a lui Adrian Silişteanu şi avîndu-l drept consultant pe Răzvan Rădulescu, filmul e mult mai aproape de estetica realist-procesuală provenită din Moartea domnului Lăzărescu, dar mulată prin cîteva tehnici (precum zoom-urile de pe feţele personajelor) pe reportajul de televiziune. Deşi victima, o fată de 14 ani repatriată din Franţa, care se hotărăşte să depună plîngere împotriva agresorilor săi care o obligaseră să se prostitueze, e subiectul despre care se discută, personajul principal e un ­fixeur (Tudor Istodor), adică o persoană care se ocupă de obţinerea şi organizarea interviurilor pentru jurnaliştii francezi: face pe interpretul, le caută cazare, tratează cu autorităţile şi în final negociază şi cu cei direct implicaţi (victime, rude), ducînd muncă de convingere, dacă e nevoie. Tactica sa nu e agresivă, din contra, e politicos, de treabă, domol, dar eficient. În final, rezolvă lucrurile. Pe parcursul încercării sale de a obţine interviul cu fata, indiciile că ceea ce face e din ce în ce mai reprobabil moral vin din confruntarea sa cu structurile statului (prezentate echilibrat, dar care tind să fie mai mult benefice). La poliţie, unde victima tocmai dăduse o declaraţie, primeşte un refuz categoric la cererea sa de a-i pune cîteva întrebări. Folosindu-se de o rudă de la Guvern, ajunge la un ONG creştin unde o maică îi explică elocvent că nu consideră deloc în interesul fetei să fie intervievată de nişte bărbaţi, în situaţia recentei agresiuni. Protagonistul însă insistă, iar insistenţa sa, motivată de scuza că îşi face doar treaba, încercînd să găsească „adevărul“, ajunge prin acumularea de la o scenă la alta, culminînd cu momentul interviului, la o depăşire a limitei, la o nouă agresiune îndreptată asupra fetei.

Apărut la cîţiva ani după lansarea scurtmetrajului Artă, care aborda modul de lucru al regizorilor cu minorii prin subiectul facerii unui film cu o fetiță pusă să simuleze nişte poziţii sexuale, convinsă cu argumente privind măreţia artei cinematografice, Fixeur e tocmai punctul de la care Artă a plecat. Aşa cum explică Sitaru, căutînd o actriţă într-un oraş de provincie pentru rolul victimei din Fixeur, îşi dă seama că folosirea unei fete de 14 ani pentru a reda pe ecran felul în care ar reacţiona chiar o fată de aceeași vîrstă cu personajul, cu exact acelaşi accent bistriţean, nu unul care să pară fals, prin implicarea ei în acest proces în care trebuie să empatizeze cu victima, să intre în pielea sa, nu e un gest departe de cel al personajului principal din Fixeur, nu e, într-o mai mică măsură, o agresiune. Sitaru merge şi mai departe, arătînd în noul său film că rezultatul acestui proces artistic e totodată un produs (în cazul reportajului – un produs vandabil pentru jurnalismul străin, iar al filmului, vorbit jumătate în română, jumătate în franceză, pentru piaţa sa – festivalurile), ceea ce face demersul și mai chestionabil. Prin urmare, Fixeur nu doar enunţă o problemă morală, ci se şi află în impasul ei.

Problema sa e însă o problemă de reprezentare, strîns legată de opțiunile artistice realiste pe care le adoptă. Căci folosirea actorilor neprofesioniști, cît mai aproape de structura și semnalmentele fizice ale personajelor, reprezintă o opțiune estetică (una dintre multe altele existente), caracteristică mai întîi neorealismului și adoptată mai apoi de noua generație de regizori români. Între timp, interogarea limitelor acestui realism fusese realizată de Puiu și Porumboiu. În 2010, Cristi Puiu indica, prin Aurora, că există lucruri pe care estetica realistă le poate releva și altele pe care nu poate, folosindu-se de elipse sau de distanța camerei pentru a implica și spectatorul în această conștientizare a limitelor realismului observațional de tip „musca de pe perete“. Dar efectul acestor interogări nu a cunoscut o răspîndire prea mare, stilul realist continuînd să fie considerat de către mulți un mod mai etic de reprezentare. Fixeur arată că nu e așa. Tocmai reprezentarea realistă devine aici, prin modul în care e exploatată, neetică. Convingerea pe care se bazează jurnaliștii e aceea că „adevărul“ anchetei poate fi obținut doar printr-un interviu (fără să ia în considerare faptul că interviurile pot fi, de fapt, departe de adevăr: fata poate minți, poate omite evenimente, poate să nu și le amintească corect) sau printr-o tehnică de filmare (care să capteze momentul), iar convingerea pe care se bazează Sitaru e că o actriță cît mai apropiată de semnalmentele personajului e mai autentică. În realitate, și unii, și alții au la dispoziție multiple alte opțiuni de reprezentare, de la reconstituiri foarte stilizate, fără implicarea victimelor, la animaţii (o demonstraţie a multiplelor posibilităţi ale unei investigaţii în cheie nerealistă e The Thin Blue Line de Errol Morris). Opțiunea estetică de care țin şi unii, şi alţii cu dinții nu garantează nici adevărul, nici autenticitatea, ci, cel mult, verosimilul. 

Ancuța Proca este critic de film.

Povestea Casei Afis Coperta png
Autobiografie: „Povestea Casei Paleologu”, un eseu despre educație
Editura Fundației Paleologu a publicat recent o autobiografie intelectuală semnată de Theodor Paleologu și, totodată, un eseu despre educație și un manifest pentru inițiativele independente în acest domeniu vital.
Povestea Casei Afis Coperta jpg
Theodor Paleologu semnează un eseu despre educație și modul în care o practică de aproape 10 ani la Casa Paleologu
Cititorii au ocazia de a pătrunde în universul istoriei culturale a cunoscutei clădiri din strada Armenească 34, construită în 1932 de Mihail Paleologu, bunicul patern al autorului, şi Emilia, cea de-a treia lui soție, un parcurs creionat din povești recuperate și amintiri ale autorului.
946 16 copertaKIWI jpg
Granițe
Începînd cu această ediție, deloc întîmplător intitulată „Granițe”, antologia „KIWI” (Editura Polirom, 2022) oferă un cuprins internațional.
946 17 Morozov jpg
Bărbatul care iubea femeile
Cîteva femei devin materie literară pură, ajungînd să umple cu vocea lor, cu corpul lor, cu frazele lor marea carte autoficțională care e viața scriitorului protagonist.
946 17 Breazu jpg
Buletin de București
Pe MNB, scriitura muzicală a lui Boiangiu are cîrlig – e un LP cu multe ricoșeuri tematice, sărind zglobiu de la una la alta.
p  21 Totintot sau marea metamorfoza, 1942 1945 jpg
Victor Brauner – Totul în tot sau marea metamorfoză
Așezarea pe soclul tabloului a sculpturii care înfățișează varianta tridimensională a unui segment din pictură demonstrează intenția artistului de a crea o operă susceptibilă să sugereze un spațiu în care exteriorul (sculptura) și interiorul (tabloul) sînt reunite.
comunicat anansi traducere goncourt2021 jpg
Romanul laureat cu Premiul Goncourt 2021, publicat în timp record în ediție românească în colecția ANANSI
„Cea mai tainică amintire a oamenilor” de Mohamed Mbougar Sarr, romanul recompensat în 2021 cu Prix Goncourt, cea mai importantă distincție literară din Franța, a apărut recent în ediție românească, la mai puțin de jumătate de an de la anunțarea premiului în Hexagon.
Explorers of the Multiverse 1 jpg
„Am vrut să ștergem granița dintre real și virtual, dintre obiect și reflexie” – interviu cu membrii echipei H3, creatorii instalației „Explorers of the Multiverse”, prezentată de IQOS la Romanian Design Week
Instalația interactivă „Explorers of the Multiverse” este realizată de studioul de artă și tehnologie H3, în parteneriat cu IQOS, și propune o experiență multisenzorială imersivă, prin care vizitatorii sînt invitați la un proces de autocunoaștere.
Rețeaua Jane, r  Phyllis Nagy jpg
O poveste despre femei care au schimbat lumea deschide TIFF 2022: „Rețeaua Jane”
„Rețeaua Jane”, o poveste curajoasă despre drepturile femeilor, inspirată din realitățile Americii de la finalul anilor ’60, deschide cea de-a 21-a ediție TIFF, cu o proiecție de Gală organizată vineri, pe 17 iunie, de la ora 20:45, în Piața Unirii din Cluj-Napoca.
MRM 9iun landscape 1920x1080 png
„Moștenitorii României muzicale”. Recital susținut de pianistul Cristian Sandrin
Un eveniment la Sala Radio: Variațiunile Goldberg de Johann Sebastian Bach, interpretate de pianistul Cristian Sandrin, în cadrul proiectului „Moștenitorii României muzicale”, organizat de Radio România Muzical și Rotary Club Pipera, joi, 9 iunie, ora 19.00.
Utama, r  Alejandro Loayza Grisi jpg
12 „ficțiuni despre viață” în Competiția Oficială TIFF 2022
12 producții din toată lumea, printre care și două filme românești, intră în cursa pentru Trofeul Transilvania la cea de-a 21-a ediție a Festivalului Internațional de Film Transilvania.
QT Headshot   Photo Credit is art streiber JPG
„A fost odată la Hollywood”, debutul literar al marelui regizor Quentin Tarantino, cartea-eveniment în luna mai la Humanitas Fiction
Cartea va fi lansată miercuri, 25 mai, ora 19.00, la Librăria Humanitas de la Cișmigiu (bd. Regina Elisabeta nr.38) și sîmbătă, 4 iunie, ora 12.00, în cadrul Salonului Internațional de Carte Bookfest (Romexpo, Pavilion B2, standul Editurii Humanitas).
Clipboard01 jpg
Actrița Maia Morgenstern, Premiul de Excelență la TIFF 2022
Actrița Maia Morgenstern va fi omagiată la cea de-a 21-a ediție a Festivalului Internațional de Film Transilvania (17 – 26 iunie, Cluj-Napoca).
945 16 sus Romila jpg
Combinagii și vieți paralele
În „Șoferul din Oz” se asociază fericit umorul, ironia, tandrețea, caracterele hiperbolizate și inevitabila tentație a parabolei socio-politice cu priză imediată.
945 16 jos Iamandi jpg
Insațiabila nemulțumire a lui Stalin
Bolșevismul a fost exportabil și a produs rezultate „cvasiidentice” peste tot.
p 17 2 jpg
Dulce provincie
Găsim orășelul mic și netulburat în care toată lumea se cunoaște cu toată lumea, găsim jocul de putere aparent blajin între localnici și intrușii „de la centru”, găsim briza ușoară de nefericire care traversează, din direcții diferite.
945 17 Biro jpg
Aniversar
Gărîna. În materie de legende care eludează genurile, concertul Soft Machine s-ar putea să fie cel mai important concert al vremurilor recente pe teritoriul nostru.
TIFF 2022 Make Films Not War jpg
Îndemn la pace în campania de imagine TIFF 2022: Make Films, Not War!
Campania vizuală a celei de-a 21-a ediții a Festivalului Internațional de Film Transilvania (17 – 26 iunie, Cluj-Napoca) transmite un mesaj lipsit de orice urmă de echivoc: Make Films, Not War!
Afis Sala Radio 20 mai 2022 jpg
Violonistul Gabriel Croitoru interpretează unul dintre cele mai frumoase concerte de vioară compuse vreodată
Bruch se temea de succesul a ceea ce avea curînd să devină unul dintre cele mai des cîntate concerte de vioară compuse vreodată: Concertul nr. 1 în sol minor pentru vioară și orchestră.
Festivalul Filmului Francez ne invită să privim mai departe! jpeg
Festivalul Filmului Francez ne invită să privim mai departe!
Între 1 și 12 iunie 2022, la București şi în alte zece oraşe din ţară – Cluj-Napoca, Iași, Timișoara, Brăila, Brașov, Constanța, Sfîntu Gheorghe, Sibiu, Suceava şi Tîrgu Mureș – cinefilii sînt invitați la întîlnirea anuală cu cele mai recente și remarcabile filme franceze.
Koba înainte de moarte jpeg
Koba înainte de moarte
Romanul poate fi citit chiar așa: stalinismul explicat copiilor de 10 ani.
Metonimiile biograficului jpeg
Metonimiile biograficului
Poezia Laurei Francisca Pavel pare un construct format din prefabricate dispuse într-un flux bine controlat. Important, textele nu sună deloc fals, nimic nu pare artificial, nelalocul lui.
Poate fi România „acasă” pentru migranți? jpeg
Poate fi România „acasă” pentru migranți?
Corpurile sînt grele, teama, deznădejdea, dar și mîngîierea însoțesc un drum care pornește dintr-un acasă spre nu se știe unde.
Victor Brauner, Pablo Picasso și „artele primare“ jpeg
Victor Brauner, Pablo Picasso și „artele primare“
„L-am văzut pe Picasso asamblînd obiecte aparent neînsemnate și aceste obiecte, odată așezate de către el într-o anumită ordine, capătă viață.”

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.

HIstoria.ro

image
Victimele stalinismului, investigate de un medic român incoruptibil
lexandru Birkle a participat la investigarea gropilor comune cu victimele stalinismului, găsite de administraţia germană a Ucrainei în orașul Viniţa, precum și în localitatea Tătarca de lângă Odessa.
image
Una dintre cele mai crude și spectaculoase metode de execuție
Călcarea sau strivirea de către un elefant este o metodă de execuție sau de tortură mai puțin cunoscută de-a lungul istoriei, deși a fost practicată până în secolul al XIX-lea.
image
Graffiti: artă sau vandalism?
De-a lungul istoriei sale zbuciumate, acest gen artistic a reprezentat mereu un subiect fierbinte, pus la zid și supus dezbaterilor din societate. Este bun sau rău graffiti-ul?