Guatemala de sub pămînt

Publicat în Dilema Veche nr. 872 din 23 decembrie 2020 - 6 ianuarie 2021
Guatemala de sub pămînt jpeg

● Nuestras madres / Mamele noastre (Guatemala-Belgia-Franța, 2019), de César Díaz.

Dacă harta cinema-ului era la început o planșă întunecată, cu doar cîteva zone cît de cît reliefate – Statele Unite și cele mai bogate țări europene –, e clar că, din anii ʼ60, cinefilia și-a făcut un scop în sine din a pune cît mai multe stegulețe pe acest teren pînă atunci nebalizat – de a descoperi, adică, țări și autori de departe, în care cinema-ul există, iar noi n-am știut nimic despre asta. Așa au ajuns în atenție țări precum Polonia sau Japonia (prin oameni ca Jerzy Skolimowski sau Nagisa Oshima), mai apoi, cîteva decenii mai tîrziu, Filipine (Lino Brocka), Taiwan (Edward Yang și Hou Hsiao-hsien) sau Iran (Abbas Kiarostami, Mohsen Makhmalbaf) și tot așa. Dar existau pînă recent – și încă mai există –, în ciuda acestor eforturi care presupun ca cineva de la capătul lumii să trimită vești despre cultura lui, iar cineva din centrele de putere europene să semneze confirmarea de primire, „țări fără imagini” (pentru a prelua o formulă de la Serge Daney). Printre ele și Guatemala. Din 2015, odată cu Ixcanul, filmul regizorului Jairo Bustamante, s-a rezolvat problema. Chiar monteurul acelui film, César Díaz, a cîștigat anul trecut trofeul Caméra d’Or la Cannes (cel destinat cineaștilor debutanți) cu Nuestras madres, un film care prelungește vîna etnografică a lui Bustamante, luminînd un teritoriu necunoscut și dîndu-i la iveală poveștile.

Cînd apare un astfel de film care strigă: „Priviți adevărul despre această țară!”, judicios e să ne întrebăm întîi și-ntîi care sînt mecanismele ideologice pe care le pune în mișcare. Căci una e să te trezești deschizător de drumuri și să-ți păstrezi inocența privirii, și cu totul alta e să te știi învestit cu o astfel de misiune. A ajunge primul într-un loc e, în fond, o binecuvîntare în aceeași măsură în care e și o otravă. Fiindcă de multe ori contractul despre care vorbeam mai sus, cel încheiat între un film venit dintr-o țară mică și șubrezită de Istorie și un mare festival de film occidental, nu e nici pe departe atît de metaforic și de onest – ci include, ca să folosim o expresie la modă, interese mari la mijloc. Să nu ne mire, deci, că Nuestras madres, o co-producție cu Europa, nu e filmul care putea (și trebuia) să fie – ci doar o variațiune palidă, derulată pe fundal guatemalez și înnobilată cu o miză „politică”, și care cedează mult prea ușor în fața mainstream-ului cinematografic. Sau, altfel spus, coletul trimis din celălalt capăt al lumii o fi conținînd el lucruri nemaivăzute, dar degeaba dacă e ambalat într-o formă banală, care a ajuns să se tocească la contactul cu prea mulți spectatori. Iar cel mai îngrijorător e de fapt gîndul că, de n-ar fi fost astfel ambalat, nu s-ar fi găsit nimeni care să aibă curiozitatea să îl deschidă.

Ce vedem în Nuestras madres? Vedem lupta neobosită a soțiilor victimelor războiului civil care răvășea țara în anii ʼ80, în scopul identificării osemintelor celor uciși cu sînge rece atunci. Pentru asta, regizorul César Díaz recurge la o soluție ingenioasă, optînd pentru un personaj de antropolog care să ambreieze ficțiunea în același timp în care îi conferă o poleială de document autentic. Dar descoperirile filmului se cam opresc aici, fiindcă povestea e incapabilă să inventeze o privire proaspătă sau o reflecție profundă asupra memoriei. Film despre trauma colectivă, Nuestras madres se blochează într-un gest consolator destul de moleșit, în care justețea apriorică a premisei pare să țină loc pentru orice chestionare de amploare a problemei. În fond, e mare păcat că, manevrînd un conținut fragil, care se cere dezgropat – la propriu – cu urgență și delicatețe, filmul adoptă un scenariu facil (protagonistul, aprins la ideea că și-ar putea identifica tatăl, e acompaniat de un tovarăș care e antiteza lui perfectă: acolo unde omul nostru e intrepid și motivat, celălalt e pe modul „lasă-mă să te las”), care caută rotunjimi inexistente în locul unor rupturi firești și nivelează asperități care ar fi trebuit prezervate în stare naturală.

De unde rezultă și imposibilitatea filmului de a da naștere unei mizanscene mai texturate, care să studieze gesturi unice și să descrie fluxuri invizibile prezente în orice amintire îndurerată, în orice tragedie care nu se dizolvă. La asta se adaugă și durata prea scurtă a poveștii (75 de minute), care nu face decît să îngroașe impresia de notă falsă de la un capăt la altul, ca și cum toate personajele n-ar fi decît niște lozinci prestabilite, gata să faciliteze obținerea unor fonduri europene de producție. Ca multe, prea multe filme de autor de azi, care se dau politice deși structura lor e flască și cel mult aluzivă, Nuestras madres nu doar că dă cactusul militantismului pe o floricică parfumată gata să seducă spectatorii neatenți, ci pierde și arta de detaliu a cinema-ului adevărat. Există destule exemple recente de filme care, abordînd tematici similare – cîte țări din America Centrală și de Sud, atîtea dictaturi sîngeroase –, o fac cu mijloacele rarefiate ale cinema-ului: Los Silencios (2018) de Beatriz Seigner sau mai ales documentarele chilianului Patricio Guzmán despre dictatura lui Pinochet: El botón de nácar (2015) și Nostalgia de la luz (2010), care operează niște conexiuni fabuloase bricolînd modest cu „ceea ce se vede” – iar așa ceva nu e la îndemîna oricui. Pentru asta e nevoie de meșteșugul unui mare cineast.

Nuestras madres este disponibil pe HBO Go.

Victor Morozov este critic de film.

comunism jpg
Istoria comunismului: lecturi esențiale pentru a înțelege un fenomen global
Comunismul a fost un fenomen global care a influențat profund secolul XX, iar studiul său continuă să fie de mare interes pentru istorici, politologi și publicul larg.
comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.

Adevarul.ro

image
Rațele alergătoare indiene, folosite în România în loc de pesticide: „Au curățat, într-o săptămână, 1.200 mp”
O tânără din Sibiu, designer de permacultură, a implementat mai multe proiecte în care rațele indiene au fost folosite pentru „combaterea dăunătorilor, de către unele familii sau restaurante care au dorit să producă, ecologic, alimente pe proprietățile lor”.
image
O modificare facială ar putea fi un semn de cancer pulmonar, spun pneumologii
Potrivit unui studiu din 2022, cancerul pulmonar este cel mai frecvent tip de cancer din România,12.122 de pacienții fiind diagnosticați în fiecare an. De asemenea, tot el cauzează şi cele mai multe decese - 10.779 pe an.
image
Coreea de Nord spune că declarația nucleară emisă de China, Japonia și Coreea de Sud îi încalcă grav suveranitatea. „Este o bătaie de joc și o înșelătorie...”
Luni, după ce la Seul, în cadrul unui summit tripartit, China, Japonia și Coreea de Sud au discutat despre programul de înarmare nucleară al Coreei de Nord, Phenianul a anunțat că intenționează să lanseze un alt satelit de spionaj în zilele următoare.

HIstoria.ro

image
Cine au fost „indezirabilii”?
Fondul „Bruxelles” al Arhivei Ministerului Afacerilor Externe păstrează în dosarele secțiunii consulare a Legației României la Bruxelles câteva istorii ale unor personaje de rang secund, aventurieri, delincvenți, propagandiști – așa-numiții „indezirabili”.
image
Atacul lui Cuza asupra masoneriei bucureștene
Modernizarea țării, pe care toți românii o doreau, dar care avea reprezentări diferite de la un grup social la altul, a generat tensiuni în tânărul stat. Programul de reforme al lui Cuza a început să fie contestat.
image
Răpirea lui Mussolini
În vara anului 1943, dictatorul italian Benito Mussolini (mai cunoscut și sub apelativul  pe care acesta și l-a ales – „Il Duce” – „Conducătorul”), aflat la putere de peste 20 de ani, se confrunta cu serioase probleme.