„Eu plec de la premisa că oricine poate fi actor” – interviu cu Florin ŞERBAN

Publicat în Dilema Veche nr. 324 din 29 aprilie - 5 mai 2010
„Eu plec de la premisa că oricine poate fi actor” – interviu cu Florin ŞERBAN jpeg

Ce e important la acest film din perspectiva dvs.?

Important este ca filmul să-l emoţioneze pe spectator, indiferent dacă îi place sau nu. În nici un caz nu te lasă indiferent, fiindcă m-am străduit să-l fac ca o pastilă care are un înveliş dulce, dar înăuntru e medicament. Are şi momente de acţiune, o poveste de dragoste, multă emoţie... Dar, dincolo de astea, filmul spune un adevăr care doare. După premiera de la Cluj, a venit la mine o doamnă şi mi-a spus că o să-şi trimită la film sora: „Sora mea e de patru ani în Italia şi copilul ei a rămas prin vecini“. Cred că dincolo de povestea unui băiat care stă cu capul sus şi vrea să facă mai mult decît i-a fost permis, filmul aruncă în sufletele spectatorilor o sămînţă de îndoială privind alegerile pe care le iau ca părinţi.

Cum aţi colaborat cu cei din sistemul penitenciar?

Ne-am bucurat de foarte mult sprijin din partea Administraţiei Penitenciarelor. În momentul în care am pornit toată povestea asta şi am ţinut mortiş să fac filmul cu băieţii din penitenciarele de minori, m-am gîndit că va fi o piatră de încercare. Spre bucuria mea, am constatat că, cel puţin la vîrf, s-au schimbat unele lucruri. Au fost oameni care au văzut că li se dă o şansă copiilor. La noi în penitenciare e un sistem demilitarizat de ani buni şi multe cadre sînt noi, dar trebuie umblat mult mai adînc în structura sistemului.

Cum au fost tinerii cu care aţi filmat?

M-am ataşat foarte mult de actorii mei, au nişte poveşti cutremurătoare. De multe ori auzim sau citim numai titluri gen „un băiat a dat în cap cuiva“, dar nu aflăm nimic despre anii de violenţă, de mizerie, de suferinţă sau de lipsă de dragoste. Să nu-i considerăm însă nici nişte îngeri nedreptăţiţi. Am lucrat cu tineri care au făcut lucruri înfiorătoare, de la un banal furt pînă la omor deosebit de grav. De multe ori însă, aruncîndu-i acolo, ei se pierd. Unii dintre ei sînt cumva pierduţi din start şi nu ştii exact cine e de vină: părinţii, sistemul? E vorba şi de copiii abandonaţi la naştere, care iau traseul tuturor instituţiilor: orfelinat, casa de copii, casa de corecţie, puşcărie. Apoi au cîteva săptămîni de libertate în care nu ştiu să se descurce. Sînt obişnuiţi să fie treziţi, să li dea micul dejun – doi biscuiţi sau mai ştiu eu ce –, dar să li se dea. Au trăit toată viaţa într-un regim de felul ăsta şi, în momentul în care ies afară, nu ştiu ce să facă. În cîteva săptămîni revin tot acolo. Procentul de reinserţie socială e extraordinar de mic.

Ce se poate face pentru ei?

La noi, închisorile nu sînt pensioane, dar nici ocnă grea. Acolo ei învaţă cîte ceva, condiţiile nu sînt nici pe departe nemaipomenite, nici mîncarea nu e, iar tratamentul care li se aplică nu e de cea mai bună factură. Dar înfiorător e că, după eliberare, sînt lăsaţi la voia întîmplării, cu un cazier încărcat cu care nu-i angajează nimeni. E nevoie de o structură care să-i ajute să se reintegreze.

Cu ce poate fi comparat regizorul?

Cu un dirijor de orchestră, fiindcă anticipează foarte mult şi ştie unde vrea să ajungă. Există mai multe moduri de a face film, sînt regizori care, din momentul în care au scenariul în mînă, văd filmul în faţa ochilor. Hitchcock spunea că se plictiseşte la filmare, că are deja filmul în cap. Eu încerc să fiu foarte deschis la ce se întîmplă pe platou în ziua filmării, la ce îmi oferă un actor în perioada de pregătire. Acesta este modul meu de a lucra şi de a injecta cît mai multă realitate într-o poveste fantastică. Atît de multă realitate încît, precum un drog, reuşeşte să adoarmă vigilenţa spectatorului şi să îl lase în mîinile mele.
Din momentul în care am terminat scenariul şi încep să „văd“ filmul, ştiu exact emoţia pe care vreau să o simtă spectatorul la sfîrşitul sau în momentul unei secvenţe. Replicile din film nu sînt improvizate, deşi par. Nu e nici o simplă replică venită de la un actor.

Cum au reuşit actorii neprofesionişti să fie atît de credibili în faţa camerei de filmat?

A fost un proces greu şi am avut nevoie să-i cunosc foarte bine pe oameni, să ştiu cum să-i iau. Aproape oricine poate să fie actor. Nu cred că actorii neprofesionişti sînt soluţia pentru cinematograf, însă sînt roluri în care ei reuşesc mai bine decît profesioniştii fiindcă au mijloace mai puţine. Îi ajută foarte mult figura, iar cîteodată un chip face mai mult decît cinci pagini de scenariu. Tinerii din film au fost aleşi în urma unui proces îndelungat şi au fost trecuţi prin teste: un workshop de două luni de muncă la Craiova şi la Tichileşti, în care am lucrat cu ei şi i-am filmat în fiecare zi. După 60 de zile de lucru, camera de filmat nu mai era aşa o noutate pentru ei. Secretul a fost şi să găsesc tineri cu personalitate suficient de puternică încît să fie ei înşişi în faţa camerei.

Ce au spus băieţii cînd au văzut filmul?

Le-a plăcut foarte tare. Unii au lucrat la film 19 zile, aşa că au fost dezamăgiţi, multe secvenţe filmate nu apar în versiunea finală.

Ce înseamnă titlul?

Nu l-am ales eu, e titlul piesei Andreei Vălean şi exprimă exact atitudinea pe care o au copiii faţă de viaţă: merg pînă la capăt cînd îşi pun ceva în cap, indiferent de consecinţe.

Filmul a fost punctul de pornire pentru un documentar...

Da, ideea a plecat de la filmul meu. Am filmat tot ce s-a întîmplat în timpul workshop-urilor de la Tichileşti. Daniel şi Cătălin Mitulescu şi-au dorit să continue proiectul, eu nu mă mai puteam ocupa de el şi atunci l-a preluat Ivana Mladenovic, cu care am fost la penitenciare. I-a cunoscut pe băieţii de acolo şi lucrează acum la un documentar – cu titlul Lumea în pătrăţele –, în care urmăreşte cîţiva băieţi care au jucat în film şi care între timp s-au eliberat, descrie felul în care se descurcă sau nu se descurcă dincolo de gratii.

Ce urmează?

Trebuie să termin Emigrant, proiectul meu de diplomă la Columbia University, să filmez El Rumano şi să mă ocup de proiectul meu personal cu o şcoală de actorie pentru oameni obişnuiţi.

Vreau să fac o şcoală pentru oameni care, indiferent cîte clase au, sînt pasionaţi de actorie. O să fie un atelier în care cursanţii vor juca şi vor improviza de la primul curs, nu vor fi discursuri de la catedră. Plec de la premisa că oricine poate fi actor, dacă e suficient de motivat şi dacă are o personalitate suficient de puternică să fie sincer cu el însuşi, indiferent de situaţie. Actoria e în noi, dorinţa de a juca e ascunsă în subconştientul nostru şi are nevoie doar de o scînteie ca să se aprindă. Cursul va fi pentru cei care îşi doresc să petreacă o oră şi jumătate după ce au ieşit de la lucru sau de la şcoală jucînd ce vor ei să fie sau, dimpotrivă, exorcizîndu-şi demonii, jucînd ce nu vor să fie, dar simt că sînt.

Nu îmi propun să intru cu această şcoala în categoria celor care scot vedete de televiziune. Dorinţa mea e să-i fac pe oameni să privească actoria ca pe un posibil hobby şi să organizez un fel de pepinieră din care să-mi selectez actori pentru viitoarele proiecte. 

a consemnat Roxana CĂLINESCU.
 

comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.
p 17 jpg
Impresii hibernale
Astea fiind spuse, Prin ierburi uscate nu e deloc lipsit de har – ba chiar, dat fiind efortul de a-l dibui chiar în miezul trivialității, filmul e o reușită atemporală, care s-ar putea să îmbătrînească frumos.

Adevarul.ro

image
De ce suntem penultimii în UE la salarii și primii la creșterea prețurilor. Expert: „Inflația e mama tuturor taxelor”
România este pentru a treia lună consecutiv țara cu cea mai mare inflație, conform statisticilor Eurostat, iar ca și cum nu ar fi de ajuns, doar bulgarii câștigă mai puțin. Analistul economic Adrian Negrescu explică, pentru „Adevărul”, cum s-a ajuns aici și de ce statul nu are soluții.
image
La ce riscuri de sănătate se expun cei care lucrează noaptea. Boala cumplită care îi paște
Persoanele care lucrează în ture de noapte prezintă un risc mai mare de demență și alte boli, spune un important expert în somn, a cărui afirmație se bazează pe rezultatele unor studii științifice.
image
Banii viitorului: Ce s-ar întâmpla dacă am renunța la cash și am folosi bani virtuali
Într-o lume tot mai digitalizată, ideea de a renunța la tranzacțiile cu bani cash și de a folosi exclusiv bani virtuali devine din ce în ce mai atrăgătoare, punctează specialiștii.

HIstoria.ro

image
Cum au construit polonezii o replică a Enigmei germane
Cu toate că germanii au avut o încredere aproape totală în integritatea comunicațiilor realizate prin intermediul mașinii de criptare Enigma, în final această credință s-a dovedit eronată, în primul rând subestimării capabilităților tehnologice și ingeniozității umane ale adversarilor.
image
Cine erau bancherii de altădată?
Zorii activităților de natură financiară au apărut în proximitatea și la adăpostul Scaunului domnesc, unde se puteau controla birurile și plățile cu rapiditate și se puteau schimba diferitele monede sau efecte aduse de funcționari ori trimiși străini ce roiau în jurul curții cetății Bucureștilor. 

image
A știut Churchill despre intenția germanilor de a bombarda orașul Coventry?
Datorită decriptărilor Enigma, aparent, Churchill a aflat că germanii pregăteau un raid aerian asupra orașului Coventry. Cu toate acestea, nu a ordonat evacuarea orașului și nici nu a suplimentat mijloacele de apărare antiaeriană.