„Documentarul ne ajută să ne uităm mai atent la realitatea noastră“ – interviu cu Mona NICOARĂ

Publicat în Dilema Veche nr. 733 din 8-14 martie 2018
„Documentarul ne ajută să ne uităm mai atent la realitatea noastră“ – interviu cu Mona NICOARĂ jpeg

Mona Nicoară este regizoare de filme documentare și unul dintre selecționerii Festivalului One World Romania, care va avea loc în București în perioada 16-25 martie. Am vorbit despre această nouă ediție. Nu-l ratați, mai multe informații despre program găsiți pe site-ul oneworld.ro.

One World a ajuns la ediția a 11 a. Ce s-a schimbat în timp? Și cum se poziționează în peisajul festivalurilor de film documentar?

Am crescut, mult și în multe direcții. Ne-am întins anul accesta, pentru prima oară, pe zece zile. Avem mai multe filme ca oricînd – peste 70 de titluri în selecție, ceea ce înseamnă cam 180 de proiecții, în opt spații. Anul acesta ne-am lărgit și împrospătat și echipa: Andrei Rus i s-a alăturat lui Alexandru Solomon în calitate de co-director, și avem și o echipă de imagine nouă. Am ajuns și la maturitate ca substanță, ca programare, așa că ne permitem să alegem filme care nu doar rezonează tematic cu festivalul, ci și aduc ceva în plus la nivel formal și emoțional. Acesta e și motivul pentru care am acceptat propunerea lui Alexandru Solomon de a intra în echipa One World Romania acum patru ani: făcusem practic turul festivalurilor de film de drepturile omului cu primul meu documentar ca regizor și, dintre toate, One World Romania m-a impresionat cel mai mult cu creativitatea selecției și energia publicului.

Ce mai înseamnă azi drepturile omului (subtitlul festivalului) și cum pot filmele documentare să schimbe lumea?

Din păcate, drepturile omului sînt o cauză mult mai acută, mai radicală azi decît au fost oricînd de la căderea Zidului Berlinului încoace. Pentru aceia dintre noi care au crescut cu ideea că istoria e progres și că, așa cum spunea Martin Luther King Jr., arcul universului este fundamentalmente moral și se îndreaptă către dreptate, ce se întîmplă în ultimii ani în jurul nostru e greu de înțeles, darmite de acceptat. Evoluția către iliberalism, către naționalism și șovinism local nu se petrece doar la nivel macropolitic, nu a venit de sus în jos, ci mi-e teamă că vine de undeva din noi, din spaimele și anxietățile noastre netratate.

Documentarul poate fi un tratament pentru spaimă și anxietate. Nu cred că un film schimbă lumea, nu e chiar așa de simplu. Dar un film poate schimba un om, o părere, o prejudecată. Încă de la Nanook of the North sau de la Omul cu camera de filmat, documentarul a fost un vehicul prin care am putut explora părți necunoscute ale lumii, semeni îndepărtați ai noștri sau moduri de a vedea lumea sau de a întrevedea posibilitățile viitorului. Documentarul ne ajută practic să ne uităm mai atent la realitatea noastră cea de toate zilele, să căpătăm perspectivă și, în cele din urmă, înțelepciune.

Primiți multe filme, cum le alegeți?

Sînt sigură că nu e o știință. Și destul de sigură că nici mare metodă nu e. Fiecare dintre noi avem gusturi aparte, complementare fără să fie divergente. Nu știu cum ne-a ales Alexandru Solomon, dar ne-a nimerit. Avem un set de colegi care ne ajută la preselecție (Andreea Mihalcea, Boglarka Nagy, Monica Stan, Petra Dobruská și Raluca Durbacă), pe a căror judecată ne bazăm inițial pentru acele titluri pe care nu l-am văzut noi direct. Vizionările le facem fiecare în parte, singuri cu gusturile, tabieturile și ideile noastre despre ce am vrea să vedem în festival. După care începem să comunicăm în patru – Alexandru Solomon, Andrei Rus, Adina Brădeanu și cu mine. E aproape miraculos: deși fiecare avem personalități, orientări intelectuale și sensibilități foarte diferite, gusturile noastre converg natural. Anul trecut, din întîmplare, am făcut un experiment cu rezultate simptomatice: o publicație din România ne-a trimis, Adinei la Oxford și mie la New York, aceleași întrebări. Ei, explicațiile și demersurile intelectuale prin care am trecut amîndouă nu puteau fi mai diferite, dar concluziile și răspunsurile date au ajuns să fie, esențialmente, aceleași pentru amîndouă – fără ca vreuna dintre noi să fi văzut textul celeilalte.

Ce-i trebuie unui documentar ca să se detașeze de celelalte? Ce vă atrage atenția?

Ha, dacă aș ști ce-i trebuie unui documentar ca să se detașeze în general, m aș îmbogăți! Mi-e clar, din felul în care reacționez eu, că lucrurile sînt foarte complicate pentru oricine și că nu există rețete sigure. Eu, una, tresar la o gamă de filme aiuritor de largă. Îmi plac experimentele formale care mă iau prin surprindere. Dar și documentarele care se calează cu succes pe un gen – comedie, thriller, procedural etc. Îmi plac ritmurile alerte, da și cele lente, meditative. Zău dacă știu ce îmi atrage atenția. Singurul lucru de care sînt sigură este că am nevoie să simt că un proiect are integritate, anume că eticul, esteticul și formalul sînt aliniate cu intenție clară și onestitate artistică. E cam abstract ce zic eu despre integritate, dar e ca în vorba aceea despre obscenitate: cînd o văd, o recunosc.

Care ar fi tema/temele recurentă(e) ale acestui an la filmele pe care le-ați văzut pentru festival?

Cea mai mare parte a filmelor par a fi despre fantomele trecutului care ne bîntuie prezentul. În afară de secțiunile intitulate „Trecutul prezent“ și „Memoria arhivelor“, de fapt, multe alte secțiuni sînt despre ciclicitatea istoriei și felul în care secolul 21 se raportează la secolul 20. Evident, acesta este cazul secțiunilor gemene, de fapt: „1968: după 50 de ani“ și „Cultura protestului“, dar și cazul secțiunii „Pe o pantă periculoasă“, care este de fapt despre alunecările către iliberalism, populism, rasism și autoritarism – și pentru care „Caut țară“, programul despre refugiați, e de fapt un fel de predicat subînțeles, dacă mă poate ierta cineva pentru această licență gramaticală. Pe de altă parte, „Arta care mișcă lumea“ e, de fapt, antidotul, modalitatea de exorcizare a acestor zombies istorici. Nu știu dacă de vină sîntem noi sau soiul de documentare care sînt făcute acum, sau momentul politic pe care îl trăim, dar selecția de anul acesta este mai coerentă decît oricînd – o coerență care poate ar trebui să ne alarmeze.

Ce se întîmplă în America în zona de filme documentare?

Mă bucur enorm că, în ultimii cîțiva ani, atenția s-a mutat de pe filme evident militante pe filme în care esteticul este cel puțin la fel de important ca subiectul. Asta nu exclude subiecte profund politice, dar lasă loc pentru forme originale. Cel mai bun exemplu în acest sens este un film care vine la One World Romania, formidabilul I Am Not Your Negro / Nu sînt negrul vostru, nominalizat la Oscar anul trecut și un succes enorm de box office în ciuda structurii lui oarecum experimentale. E un proiect profund politic, cu o formă polemică ce pendulează între era luptei pentru drepturile civile și prezent – practic, era asaltului asupra drepturilor civile. La fel este și Our New President / Noul nostru președinte, un montaj halucinant din materiale ale televiziunilor din Rusia despre alegerile din SUA, care vine la One World direct după premiera de la Sundance, unde a luat și un premiu – și care sînt sigură că va avea o traiectorie de forță în SUA în 2018.

Apoi, America a descoperit finalmente potențialul de serializare al documentarelor. Netflix, Amazon, CNN, -ESPN și alții investesc cu mare spor în forme -lungi. Anul trecut, Oscarul s-a dus la surprinzătorul O.J.: Made in America, și pe bună dreptate. Iar în decembrie, Errol Morris a lansat Wormwood, un hibrid de documentar cu reconstituiri magistrale, care a demonstrat extraordinarele oportunități creative oferite de seriale. E un moment bun de tot în America, se mănîncă documentar bun pe pîine.

Cinci recomandări, filme de neratat la One World anul acesta.

Urăsc întrebările astea, pentru că mă limitează – iar recomandările fiecăruia dintre noi sînt subiective, diferă mult între ele. Totuși, am să încerc să fiu disciplinată: No Intenso Agora / Într-un prezent intens, un experiment poetic și cu totul special despre vremelnicia tinereții; The Other Side of Everything / Cealaltă parte a tuturor lucrurilor, un thriller despre traume istorice lăsate din tată-n fiu și din mamă-n fiică, cîștigător la IDFA; Dawson City, un film despre film, marca Bill Morrison; Fotbal infinit, comedia doar aparentă a lui Corneliu Porumboiu, venită direct de la Berlin, care e, de fapt, despre artă; și Dreamboat / Vas de vis, o feerie melancolică suspendată în timp și spațiu pe un vas de croazieră gay.

Și pentru că am fost așa de disciplinată, am să-mi dau cu firma în cap și am să adaug: excepționala selecție „Sahia Vintage“ făcută de Adina Brădeanu, retrospectivele Kazuo Hara și Jonas Mekas curatoriate de Andrei Rus, secțiunea foarte cărnoasă despre politicile sexului, programul „Civil Society Pitch“ al cărui suflet e Laura Orlescu. Etc. etc.

În ce fază sînteți cu documentarul despre Nina Cassian?

Sîntem – împreună cu Dana Bunescu și Ada Solomon – pe terminatelea. O să avem un mic preview la One World, după care vom începe să trimitem filmul în lume. Sînt foarte curioasă să văd ce reacții va genera filmul. Acum încă e în faza în care este un proiect extrem de personal pentru toate trei – și încă îl protejăm ca pe un nou sau ne-născut.

a consemnat Ana Maria SANDU

Foto: Rudolf Costin

972 16 coperta jpg
Iași, România
„Ce-i cu fatalismul ăsta mioritic? Nu-i chiar așa.”
972 17 Cabinele foto D  Ivan jpg
3 x FNT 2022
Este arta (literatura, teatrul, muzica) o formă de comunicare între două sau mai multe părți sau se consumă în intimitate?
MNLR dezbatere 25noiembrie 2022 png
Sociologul Gelu Duminică, scriitorul Vasile Ernu și experta în politici de gen și minorități Fatma Yilmaz dezbat pe tema identității etnice
Muzeul Național al Literaturii Române își propune să continue și să dezvolte proiectul, organizînd noi ediții dedicate și altor minorități etnice.
Afis 25 nov 2022 Sala Radio jpg
Uverturi celebre din opere și aniversarea a 70 de ani de la inaugurarea clădirii Radio România
Evenimentul din data de 25 noiembrie punctează și o aniversare specială a Sălii Radio
p 16 Fernando Pessoa WC jpg
De ce moare, totuși, Ricardo Reis?
Ricardo Reis se întrupează din adîncurile mării, vine din străfundurile apelor, purtat de o navă fantomă, pentru a se incarna.
p 17 1 jpg
Departe de tot
O casă pe buza sălbăticiei. O pădure care promite tihnă și de fapt ascunde belele. O protagonistă care fuge zadarnic de propriul trecut
971 17 Breazu jpeg
Rebelă cu mai multe cauze
Chiar dacă punch-ul primelor albume a rămas în urmă, în 2022 M.I.A. propune tot o formulă a insurgenței.
Afis 18 nov Sala Radio jpg
Cîștigător al celebrului Concurs de dirijat Gustav Mahler - FINNEGAN DOWNIE DEAR - invitat la Sala Radio
Cîștigător al celebrului Concurs Internațional de Dirijat Gustav Mahler, Germania - 2020, FINNEGAN DOWNIE DEAR, care va debuta în noua stagiune la Staatsoper Berlin.
970 16 coperta Chirita jpg
Uciderea unei metafore
Thomas Hobbes descrie, în Leviatanul, apariția gîndurilor din mici mișcări mecanice care au loc în interiorul creierului.
p 17 jpg
Eșuat pe mal
Insula e un buchet de mici intuiții care se chinuie din greu să se coaguleze în ceva rotund.
970 17 Biro coperta1 jpg
Muzici cu tronc
Jazz-ul postmodern se întoarce în cluburile noastre după o spectaculoasă ofertă de festivaluri de peste vară; să fim o piață așa primitoare chiar și cu cele mai elitiste nișe?
970 21 Ioana jpg
Un film cu mize mari înecat în derizoriu
Din punct de vedere imagistic, filmul este ireproșabil, însă nu rezistă nici sub raportul construcției narative, nici al construcției personajelor și nici măcar al criticii pe care se angajează să o facă.
green hours lives   square jpg
Green Hours celebrează cei aproape 30 de ani de activitate printr-o expoziție multimedia imersivă
Experiență culturală imersivă – 30 de ani de Green Hours relevați în cadrul unei instalații gîndite sub forma unui parcurs – expoziție
Afis Sala Radio 11 nov 2022 jpg
CHRISTIAN LINDBERG - desemnat artistul anului în 2016 - este invitat la Sala Radio
Desemnat în 2016 „Artistul anului” în cadrul galei International Classical Music Awards, trombonistul, dirijorul și compozitorul suedez CHRISTIAN LINDBERG este invitat special la SALA RADIO
comunicat noutati anansi noiembrie png
Noutăți în colecția ANANSI: integrala operei poetice a lui César Vallejo, un nou roman de Gheorghi Gospodinov și una dintre cărțile-revelație ale ultimilor ani, semnată de chilianul Benjamín Labatut
Trei noi titluri din portofoliul literaturii universale au fost publicate recent în traducere în cadrul îndrăgitei colecții Anansi. World Fiction de la Editura Pandora M.
Afis Sala Radio 10 nov 2022 jpg
Concert spectaculos de electro-swing: Big Band-ul Radio și Alice Francis
Joi, 10 noiembrie 2022, BIG BAND-UL RADIO dirijat de SIMONA STRUNGARU va susține la SALA RADIO un concert de electro-swing, invitată specială a serii fiind solista vocală ALICE FRANCIS.
Online MarkLetteri jpg
Jazz post-modern - Mark Lettieri, The Baritone Sessions vol. 2, Leopard (6) Records, 2022 -
Mark Lettieri Group vor concerta în Clubul Control din București pe 7 noiembrie.
969 15 Banu1 jpg
„Eu, eu, eu… ce plictis” (Cioran)
Eul e pernicios cînd se constituie în focar prioritar al artei, dar el nu intervine monoton, căci manifestările îi sînt multiple și ele reclamă evaluări diverse.
969 16 sus coperta Romila jpg
Bacovia, prima „viață”
Cîteva lucruri evită să facă autorul cu subiectul său și cred că ele sînt esențiale pentru o reușită a genului.
969 16 jos coperta Marius jpg
Riscul de a citi
Citind Lolita în Teheran rămîne prima carte care dezvăluia riscurile de a citi literatură occidentală într-o țară fundamental islamică.
p 17 jpg
Dubla doi
Regizorul Michel Hazanavicius și-a făcut o reputație (pompată, trebuie spus) din voluptatea cu care pastișează mituri ale cinema-ului.
969 17 Breazu jpg
Forme și fonduri
Foarte probabil că acesta este motivul pentru care Stumpwork poate fi tot ceea ce a fost anul trecut New Long Leg, dar este încărcat, pe fond, cu mai multă autonomie, cu mai mult spațiu, cu mai multă atmosferă.
p 23 Intilnirea golului plin cu plinul gol, 1959 jpg
„Arca lui Noe“ și bestiarul braunerian
De la începuturile creației lui Victor Brauner pînă la ultima serie de lucrări consacrată Mitologiilor și Sărbătorii Mamelorîn anul 1965, opera sa este traversată de reprezentări ale păsărilor și animalelor.
Afiș spectacol „Interior Exterior” png
„Interior/Exterior” – Un spectacol al zidurilor pe care le-am ridicat în noi
O radiografie a spaimei, dar și o fotografie a speranței. Un spectacol al zidurilor pe care le-am ridicat în noi, dar pe care le putem ocoli oricînd în pași de dans. Dar cine ne învață să dansăm?

Adevarul.ro

Anamaria Prodan si fiica ei Sarah Dumitrescu FOTO Facebook
Fiica Anamariei Prodan, dezvăluiri după divorțul impresarei de Reghecampf: „Când o văd plângând, mă rupe”
Sarah Dumitrescu Prodan, fiica din prima căsătorie a impresarei cu baschetbalistul Tibi Dumitrescu, a mărturisit în cadrul unei emisiuni online cât de afectată este mama sa după divorțul de antrenorul Laurențiu Reghecampf.
Soldati ucraineni in transee FOTO Captura Twitter jpg
Imagini incredibile din tranșeele ucrainene. Asemănarea dintre situația de acum și cea din Primul Război Mondial
Soldații au ajuns să doarmă în tranșee unde apa e până la glezne sau chiar mai rău, fiind improvizate paturi din diferite obiecte. Mai mult, temperaturile au scăzut drastic.
Qatar 2022 poster FOTO Shutterstock jpg
Fanii englezi au trecut prin momente incredibile la conacul unui milionar qatarez: „Vă așteaptă o mașină afară”
Un grup de susținători ai naționalei Angliei au trecut printr-o situație surprinzătoare în Qatar, acolo unde au mers să vadă mai multe meciuri de la Campionatul Mondial.

HIstoria.ro

image
Planul în 10 puncte de comunizare a României din martie 1945
În timp ce Armata Română participa, alături de cea sovietică, la luptele din Ungaria și Cehoslovacia, partidul comunist, încurajat de Moscova, dădea asaltul final pentru acapararea puterii.
image
Cucerirea Vidinului, cea mai puternică fortăreaţă otomană de pe Dunăre
La începutul lunii mai 1877, Armata Română s-a concentrat în Oltenia pentru a împiedica manevrele otomane și a ține sub control cetatea Vidin, cea mai puternică fortăreață turcească de pe Dunăre.
image
Războiul Fotbalului: Meciul care a declanșat conflictul armat dintre El Salvador și Honduras / VIDEO
În istorie sunt consemnate tot felul de conflicte, pornind de la motive mai mult sau mai puțin întemeiate: pentru teritorii, pentru bogății, pentru glorie, pentru onoare, pentru amor... Iată însă că atunci când două națiuni sud-americane, Salvador și Honduras, au ajuns să se războiască, printre motivele conflictului s-au regăsit și niște partide de... fotbal.