De ce avem nevoie de film documentar românesc?

- un dialog cu Adrian RĂSPOPA -

Este al doilea an consecutiv în care Fundaţia Soros România va sprijini financiar realizarea unor filme documentare româneşti prin intermediul unui concurs de proiecte adresat profesioniştilor din domeniu. Programul se numeşte Open Society Documentaries. Ce reprezintă, de fapt, acest program? 

Cred că forma actuală a programului este rezultatul evoluţiei unei idei mai vechi, formulată iniţial, în 2007, de o colegă de la Fundaţia Soros. Ea propunea atunci un program de conştientizare a problemelor cu care se confruntă românii, prezentate de la „firul ierbii“, de la ei, din spatele casei. Era, de fapt, o iniţiativă prin care televiziunile locale private, cu grilă de programe şi conţinut propriu, erau stimulate să iasă din rutina ştirismului şi să producă documentare cu o componentă vădit investigativă. Pentru participanţi s-a organizat un training cu experţi în domeniu (mi-amintesc că în primul an mentor le-a fost chiar Alexandru Solomon) şi s-au acordat nişte premii consistente pentru cele mai bune producţii. Programul a fost testat în 2008, cu rezultate încurajatoare. Oamenii erau mulţumiti că au şansa să înveţe cum se face un documentar, ceea ce, trebuie să recunoaştem, într-o televiziune locală unde meseria se prinde de cele mai multe ori din mers şi pe teren, nu e puţin lucru.  În anul următor, în momentul în care am preluat eu acest program, din cauza crizei care îşi făcea simţită prezenţa şi în România, multe dintre televiziunile locale s-au închis sau şi-au restrîns activitatea. I-am invitat la Sibiu, în cadrul Festivalului Astra Film, pe managerii celor mai importante televiziuni private la o discuţie despre situaţia televiziunilor locale, pentru a vedea cît de oportună mai era continuarea programului. Din vreo 50 de confirmări au venit doar 17 participanţi, în condiţiile în care toate costurile erau acoperite de fundaţie. Am înţeles atunci că era necesară o regîndire a programului. Începînd cu anul 2010, am schimbat total actorii. Am decis să optăm pentru realizatorii profesionişti de film documentar, mizînd pe o creştere a calităţii producţiilor şi pe şansa unei distribuţii mai eficiente a lor şi implicit a unei propagări mai eficiente a mesajelor pe care aceste filme le conţin. A rămas un program de conştientizare, dar am decis să-l aducem la un alt nivel. Aşa am pus bazele competiţiei de proiecte de film documentar destinate realizatorilor profesionişti – Open Society Documentaries, şi în acelaşi timp am lansat un concurs de scurtmetraje – Open Society Shorts, prin care să-i încurajăm pe tineri să fie tineri şi să-şi spună ofurile prin intermediul unor filme scurte. Pe de altă parte, am hotărît să ne alăturăm eforturilor Asociaţiei DocuMentor de a organiza training-uri pe film documentar şi aşa am organizat anul trecut, la Timişoara, o sesiune EURODOC care reprezintă una dintre cele mai prestigioase iniţiative de training din Europa. 

Din ce motive Fundaţia Soros a decis să se implice în finanţarea documentarelor româneşti? 

Am mai fost întrebat de ce Fundaţia Soros investeşte în producţii româneşti, şi nu cumpără filme documentare străine, verificate şi testate, pentru a-şi face programele de conştientizare şi de educaţie civică cu ele. În paranteză fie spus, facem şi asta din cînd în cînd, însă destul de rar. Răspunsul la întrebare este unul logic. Cînd îţi propui să schimbi mentalităţi, să educi şi să creşti generaţiile noi în alt spirit decît cel al apatiei, neîncrederii, al „combinaţiilor“ şi „tunurilor“, schimbarea trebuie să vină gradual şi natural, din interior. Nu-i îndeajuns imersiunea într-un vis creat de cineva din afară. Filmul documentar social e un instrument de conştientizare extrem de puternic şi trebuie să fie o extensie obligatorie a oricărei democraţii solide, alături de presă. O piaţă independentă de film documentar reprezintă, dincolo de o componentă estetică, o contribuţie majoră la întreţinerea unui nivel constant al stării de veghe asupra sănătăţii unei societăţi.  Interesul Fundaţiei Soros este cel de a le arăta românilor, şi în special tinerilor, cum arată România şi de a-i determina să facă ceva pentru ea. Să faci conştientizare prin film şi să discuţi despre valori ale civismului e un prim pas, extrem de necesar, însă fără exerciţiul acţiunii, al implicării şi al voluntariatului sub orice formă, lucrurile rămîn undeva la jumătatea drumului. Trebuie să-i obişnuim pe cei tineri cu voluntariatul, să devină o reacţie normală la lucruri şi situaţii din societate care îi apasă. Un elev de liceu din SUA n-are nici o şansă să fie acceptat de universităţi fără un CV doldora de activităţi de voluntariat şi de implicare civică pe care le învaţă şi le practică la şcoală. Noi selectăm doar nişte note într-un sistem, fără să ne pese de personalitatea în devenire a viitorului cetăţean. Şcoala ar trebui să înceapă „să producă“ oameni, nu doar să arunce cu informaţii aride în copii.

În ce constă programul Open Society Documentaries din acest an?

Anul acesta, concursul de proiecte va avea două secţiuni: una pentru un proiect care este deja în producţie, alta pentru un proiect aflat într-o etapă de dezvoltare, pentru a oferi şanse şi ideilor bune să prindă contur. La fiecare secţiune oferim o cofinanţare în valoare de 10.000 de dolari. E o competiţie deschisă, cu şanse egale, în care proiectul, şi nu rezonanţa numelui celui care îl propune, primează. Concursul se desfăşoară în parteneriat cu TVR. E o încercare de a angrena televiziunea publică într-un exerciţiu al susţinerii producţiei autohtone de documentar independent. Filmele produse vor fi difuzate la TVR, dar am luat în calcul şi necesitatea de a susţine prezenţa lor în circuitul festivalier. Fundaţia Soros le va promova şi prin prezentarea lor în cadrul unor evenimente pe care le vom organiza, ca premise pentru intervenţii prin voluntariat pentru diverse probleme din societatea noastră.   

Adrian Răspopa este coordonatorul programului Open Society Documentaries, din cadrul Fundaţiei Soros România.

a consemnat Adina POPESCU