Cei doi prieteni

Publicat în Dilema Veche nr. 833 din 6 - 12 februarie 2020
Cei doi prieteni jpeg

● Matthias et Maxime (Canada, 2019), de Xavier Dolan.

Xavier Dolan a revenit pe teritoriul – geografic și tematic – care l-a consacrat. Interesul pentru relațiile cețoase care se leagă uneori între oameni – ceva pe muchia dintre prietenie tandră și iubire reprimată – i-a rămas tot acolo, dar anii au trecut: Dolan, încă fascinat de pornirile explozive ale tînărului care a fost odată, și-a pus acum gluga pe cap și s-a pierdut prin peisaj, într-un colț de cadru. Rezultatul acestui pas în spate e Matthias et Maxime, un film melancolic care se zbate să mai păstreze ceva din iluzia că anii cei mai buni încă se află înaintea noastră.

Ca de fiecare dată cînd Dolan scormonește în propria biografie, inspirîndu-se din ce are la îndemînă, rezultatele sînt de calitate: aici urmărim un grup de tovarăși in their early thirties, care se reunesc din cînd în cînd pentru vreun party băiețesc. Perioada pe care o traversează e problematică: zilele de haiducie, cu droguri din belșug, au apus de mult – sînt cel mult evocate cu nostalgie și jenă; unii dețin deja job-uri în mari corporații și umblă în costume lucioase, alții încă mai copilăresc și visează la cai verzi pe pereți. Cu toții încă se întorc seara în casa părinților, trăgînd mai mult de ideea unei găști decît de o gașcă propriu-zisă, întîrziind momentul în care se vor consacra chestiilor „de adulți“: o relație de dragoste „serioasă“, o rutină clară etc. Cînd doi dintre ei, Matt (Gabriel D’Almeida Freitas) și Maxime (Xavier Dolan himself), ajung să se pupe pentru o scenă oarecare dintr-un film studențesc, se-aprind niște sentimente pe care mai ales Matt – care pare cel mai împăcat cu tranziția spre o viață călîie – le credea încuiate într-o debara a adolescenței.

În nota specifică lui Dolan, atracția care înmugurește în sufletul lui Matt e tratată riscant, pe buza kitsch-ului: ezitările, precum și elanurile subite de care acesta e capabil, ca atunci cînd începe să alerge pe stradă înspre Maxime, au ceva dintr-un videoclip cheesy al unei trupe de puști imberbi. Altă dată, în scena cînd Max-Dolan se ceartă cu mama lui – obișnuita femeie singură, uzată de stilul de viață nesăbuit –, camera simte nevoia să ne bage în ochi o fotografie de demult cu familia fericită. Dar filmul, construit pe calapodul acestor personaje care nu știu încotro s-o apuce, prinse într-un limbo dureros, are momentele lui: nimic mai înduioșător decît să-l vezi pe Dolan, după ce și-a epuizat toate trucurile stilistice în niște rateuri prin Franța și America, revenind la vechea rețetă și pretinzînd că face asta în glumă – vezi referințele la Denys Arcand, „Elmodovar“, precum și personajele pe care le cheamă Ruiz și Rivette, după marii cineaști moderniști. Prin toată această aparentă bășcălie cinefilă – o puștoaică regizează un film „impresionist și expresionist“ –, filmul cîștigă o prospețime pe care n-o mai în-tîlnisem de la Mommy (2014) încoace.

Dar e o prospețime care se uită mereu înapoi. Spre deosebire de filme mai vechi care – for better or for worse – își duceau fanteziile pînă la capăt, noul film nu se-aventurează mai deloc pe teren necunoscut, sprijinindu-se mereu în lucruri deja făcute. Deloc întîmplător, acestea sînt și cele mai frumoase momente din film. E de ajuns să vedem secvențele – nu tocmai utile pentru progresia acțiunii – în care personajul lui Dolan petrece timp cu mama sa. Una dintre ele are ceva ce-mi place mult: Max vrea să-i arate mamei un mesaj vocal amuzant, în engleză, dar mama nu înțelege limba, așa că bucuria se pierde repede, iar cearta nevrotică o ia de la capăt. Per ansamblu, lucrătura scenariului e subtilă: deși filmul ne aduce adesea în compania lui Max, în final senzația e că nu-l cunoaștem mai deloc – toate lucrurile esențiale, de la traumele copilăriei la modul în care își cîștigă existența în prezent, rămîn în afara cadrului.

Impresia generală e însă aceea că, de la debutul său J’ai tué ma mère (2009) încoace, Dolan a rămas captiv aceleiași viziuni naive, pe alocuri superficiale, despre viață – o viziune care nu știe ce să mai spună odată consumat primul fior al dragostei. Ce altceva este, în acest film, leitmotivul plecării iminente a personajului în Australia – decît un cîrlig scenaristic necesar pentru a mai insufla puțin nerv poveștii? Dar forța filmelor lui Dolan nu stă în plot, ci în tandrețea cu care acestea încadrează corpuri, în chipurile descompuse în rictusuri, în schimburile de priviri timorate. Altminteri, cineastul pare că nu a depășit publicul-țintă de adolescenți depresivi care încă se caută – și, judecînd după filmele sale mai noi, nici nu știu dacă va fi în stare să o facă vreodată.

Matthias et Maxime rulează în cinematografe din 30 ianuarie.

AV jpg
Oameni și poze
Autoarea abordează voci narative surprinzătoare, de la intelectuali și corporatiști la gospodine cu blog de gătit, de la soții ratate bovaric la scriitori călătorind bezmetici pe șosele între lansări de carte.
p 17 2 jpg
La mîna copiilor
Garrel a furat meserie de la înaintașii lui (Chaplin, bunăoară) și a înțeles că hazul ar putea să ne ducă ceva mai aproape de adevărul negru, învăluindu-ne ca o protecție și-apoi abandonîndu-ne în ghearele sale.
957 17 Biro1 jpg
Afrobeat & folktronica
Vara aceasta festivalurile de jazz cu tradiție din zona Clujului (Jazz in the Park, Smida Jazz) plusează cu programe mai spectaculoase și expansive.
957 23 InterviuTOMAGRAPH2 jpg
Despre obiecte, umbre și imagini – interviu cu artistul vizual Ana TOMA
„Recitesc cartea de cîte ori e nevoie pînă se conturează o imagine mentală care să surprindă atmosfera volumului în ansamblu.”
956 15 Banu1 jpg
Ultima dată
Festivalurile sînt alcooluri tari. Intense, contagioase, dar și periculoase.
956 17 foto1 Ciprian Zinca jpg
„Proud Ladies”. O istorie dansată a rock-ului feminin
Rock, dans contemporan și o tușă feministă – așa s-ar putea descrie spectacolul lui Jean-Claude Gallotta.
p 21 jpg jpg
Victor Brauner – „Număr” sau „Domnul 45”
În opera brauneriană, simbioza semn-număr-cuvînt devine o constantă în elaborarea imaginilor.
955 16 sus Pdac BAS jpg
Fuga din Paradis
„Paradis” aduce la viață o lume extrem de complexă, parte a unui continent aflat pe punctul de a trece prin schimbări care se fac abia simțite, dar care urmează să-l zguduie și să-l scufunde în mîlul istoriei secolului trecut.
955 16 jos Pdac Iamandi jpeg
Der Histria-Mann
Arheologul este curatorul prin excelență al mărturiilor de altă epocă. Iar un elocvent exemplu în acest sens este cartea de amintiri recent apărută a lui Petre Alexandrescu.
p 17 jpg
La răscruce de vremuri
Frammartino lucrează greu („Il buco” este doar al treilea lungmetraj al său în mai bine de cincisprezece ani), dar cu o statornicie a crezului artistic care nu e străină nici de rezultate strălucite, nici de orbiri și manierisme.
955 17 Biro1 jpg
Post-metal feminist
Mișcarea #MeToo a avut interesante efecte colaterale, unul dintre acestea e valul de trupe dark-rock invocînd condiția magic-răzbunătoare a femeii.
33956276618 6e5b1b5348 k jpg
La plecarea lui Andrei Șora
Erai ceea ce mi s-a părut a fi primul om cu adevărat liber pe care l-am cunoscut.
Volodimir Zelenski coperta1 jpg
Un portret al lui Volodimir Zelenski – cea mai actuală biografie a liderului ucrainean apare în română
Un fragment, în exclusivitate, din prima biografie tradusă în limba română a liderului ucrainean
Valul negru1 jpg
Carte nouă la Humanitas: „Valul negru” de Kim Ghattas
„Kim Ghattas povestește ultimii 40 de ani de istorie ai Orientului Mijlociu folosind suspansul, documentele, observația directă, investigația jurnalistică.”
954 16 Cop1 jpg
Rememorări ficționale
Asistăm în acești ani la resuscitarea, redefinirea unui gen literar controversat, considerat îndeobște minor. Vorbim despre biografia romanțată.
p 17 2 jpg
Despre filmele cîștigătoare la Veneția și Berlin
„Evenimentul” este un film realist, și tocmai această opțiune a tonalității îl recomandă drept un vehicul de nădejde pentru o narațiune cu concluzie clară, dar care nu poate pretinde spre mai mult.
WhatsApp Image 2022 07 14 at 08 31 41 jpeg
Filmul documentar „Regele Mihai: Drumul către casă” va fi prezentat la secțiunea „History and Cinema” din cadrul BIFF
Ediția a XVIII-a se va desfășura în perioada 29 septembrie – 9 octombrie 2022, sub Înaltul Patronaj al Alteței sale Regale Principele Radu.
POSTER MR Op4 jpg
Musica Ricercata Festival Op. 4 – „Ramificări”
Ediția a patra a Musica Ricercata Festival, „Ramificări”, are la bază un concept dedicat păcii, provenit din descoperirea dirijorului Gabriel Bebeșelea la Napoli, opera „La foresta d’Hermanstad” („Pădurea Sibiului”).
Afis Barbu FormaDeva jpg
„Doctor Coloris Causa” – expoziție Ion Barbu la Deva
Ion Barbu e prezent cu expoziția „Doctor Coloris Causa”, pînă în data de 5 august 2022, la Galeria Națională de Artă Forma din Deva.
953 16 SUS jpg
Din Caesarea, cu dragoste
Poet fiind, Dorin Tudoran cunoaște diferențele dintre echivocul pur și simplu (periculos, pentru că indecis și flotant) și acela care pune nuanțele la locul lor.
953 16 JOS jpg
Feminităţi ilicite
Șaptesprezece scriitoare de vîrste diferite (născute între 1933 şi 1979) au fost invitate să scrie despre experienţa lor, ca femei, în comunism.
p 17 2 jpg
Despre dragoste și alți demoni
Alice Diop urmărește în film patru bărbați pe care îi întreabă despre dragoste.
953 17 Biro1 jpg
In Djent We Trust
Albumele Meshuggah se folosesc de ritmuri sfredelitoare și o voce metal lătrată pentru o poziționare comercială cît de cît coerentă măcar pentru comunitatea metal, un ambalaj ce permite prezentarea live și pentru cei mai puțin interesați de identitatea chitaristico-matematică a lui Thordendal.
Calatorie pe urmele conflictelor de langa noi jpg
Carte nouă la Humanitas: „Călătorie pe urmele conflictelor de lîngă noi: Kurdistan, Irak, Anatolia, Armenia” de Sabina Fati
Vă prezentăm un fragment din „Călătorie pe urmele conflictelor de lîngă noi: Kurdistan, Irak, Anatolia, Armenia” de Sabina Fati, carte apărută de curînd la Editura Humanitas, în Colecția Memorii/Jurnale. Volum cu fotografiile autoarei.

Adevarul.ro

image
Momentul de glorie în care România a fost pe locul 2 în lume la Olimpiadă, după SUA. De ce a sfidat Ceauşescu Rusia
La Olimpiada  de vară din 1984, din Los Angeles, România a adus acasă 53 de medalii, situându-se pe locul 2 în lume, după SUA. Participarea la evenimentul sportiv a reprezentat o sfidare la adresa Rusiei, care a făcut presiune asupra lui Ceauşescu pentru a boicota evenimentul. Argumentul care l-a convins pe dictator, pe lângă cei 120.000 de dolari primiţi pentru participare, a avut legătură cu contextul economic din ţară.
image
Câmpurile morţii de sub mall-urile din Ploieşti. Descoperire făcută de arheologi
Extinderea municipiului Ploieşti spre comunele Blejoi sau Aricheştii Rahtivani a scos la iveală un veritabil câmp al morţii, care ascunde deopotrivă comori unice, vechi de mii de ani, dar şi informaţii relevante despre o civilizaţie demult apusă.
image
Ciobanul din Valahia ajuns domnitor al Ţării Româneşti. A dus o prigoană aprigă împotriva marilor dregători
Mircea Ciobanul - domnitorul Ţării Româneşti care a primit acest nume pentru că înainte de a urca pe tron cumpăra oi pentru Constantinopol. Chiar dacă avea o preocupare paşnică, asta nu l-a împiedicat să devină unul dintre cei mai cruzi domnitori români.

HIstoria.ro

image
Predica de la Clermont: Chemarea la Prima Cruciadă
În ziua de 27 noiembrie 1095, pe câmpul din fața orașului Clermont, câteva sute de oameni așteptau să audă predica papei Urban al II-lea.
image
Frontul din Caucaz al Războiului ruso-turc din 1877-1878
Războiul din 1877-1878 este cunoscut mai ales pentru frontul din Balcani, la care au luat parte mari unități otomane, rusești și românești în principal, dar și trupe sârbești și muntenegrene.
image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.