Ce-am ales la referendum

Publicat în Dilema Veche nr. 444 din 16-22 august 2012
Ce am ales la referendum jpeg

Dacă principalul barometru al preferinţelor populare în domeniul istoriei filmului universal este topul IMDb, cotele valorilor la bursa criticii, precum şi la cea a regizorimii, se pot măsura cel mai precis după clasamentele făcute, o dată la zece ani, de British Film Institute (prin revista Sight and Sound), după consultarea a (pe de-o parte) sute de regizori şi (pe de altă parte) sute de critici/istorici/teoreticieni/curatori de festivaluri din toată lumea. Numărul criticilor sondaţi la ediţia din 2012 a poll-ului s-a ridicat la 846 (printre care şi eu); numărul regizorilor – la 358. Marea noutate a acestei ediţii a fost detronarea Cetăţeanului Kane de către Vertigo al lui Hitchcock (în topul criticilor), respectiv de către Tokyo Story al lui Ozu şi 2001 al lui Kubrick (în topul regizorilor). Absent din Top 10 la prima ediţie a poll-ului, desfăşurată în 1952, Kane se instalase în 1962 pe locul întîi, pentru a nu mai fi urnit decît peste 50 de ani.

Ce l-a ţinut atîta timp acolo (dincolo de eventuala comoditate a unora dintre votanţi)? Dacă a vedea într-un film suprema manifestare a uneia dintre ideile importante despre cinema, cele mai clari contururi ale uneia dintre marile direcţii posibile, constituie un motiv arhisuficient de a propune filmul respectiv pentru canonizare, Cetăţeanul Kane e unul dintre filmele care pot fi văzute ca dînd nu una, ci mai multe direcţii importante, ca manifestare nu a uneia, ci a mai multor mari idei. Acest film din 1941 împacă vizualitatea „mutului“ cu fineţurile designului de sunet, verva unui cît se poate de americănesc cinema pop cu ambiguitatea unui (pe-atunci încă nebotezat) cinema european „de artă“, secvenţa de montaj cu mizanscena în cadre-tablou (adică lungi, largi şi fixe) şi moştenirea artificioasă a teatrului (via expresioniştii germani) cu teleologia realistă a lui André Bazin; o bornă din perspectiva acesteia din urmă, filmul lui Orson Welles e o bornă şi în evoluţia filmului noir, şi în istoria autoficţiunii cinematografice (încă foarte tînărul şi răsfăţatul Welles dramatizîndu-şi îmbătrînirea, declinul, ratarea măreţiei), dar mai cu seamă în procesul de glamoroasă definire a rolului de regizor de film ca suprem scamator-dictator-maestro care nu se autoefasează în interesul personajelor şi al poveştii, ci îşi face simţită prezenţa clipă de clipă, prin decizii la fel de bătătoare la ochi ca o serie de iepuri şi eşarfe ieşind la nesfîrşit dintr-un joben.

Dacă Citizen Kane a fost luat în braţe de critici de cînd a apărut, Vertigo (1958) n-a fost. Prestigiul lui e un bun cîştigat în războaiele purtate între critici, mai cu seamă în anii ’60, în jurul aşa-numitei politique des auteurs născute în paginile revistei Cahiers du cinéma, politică a cărei miză, contrar legendei popularizatoare, n-a fost impunerea ideii că unii regizori merită discutaţi (la egalitate cu poeţii, pictorii etc.) ca autori ai produselor culturale care le ies din mînă (lucrul acesta era deja larg acceptat), ci impunerea ideii că regizori comerciali ca Hitchcock merită această onoare. Probabil cel mai important principiu din istoria ideilor despre cinema, auteurism-ul – după cum atestă şi ascensiunea lui Vertigo în clasamentele unei reviste ca Sight and Sound, a cărei redacţie de-acum 50 de ani se opunea elevării lui Hitchcock de către Cahiers… – rămîne de bază. Nu că apoteoza lui Vertigo s-ar suprapune cu cea a auteurism-ului „clasic“ (adică aşa cum l-a practicat Truffaut la Cahiers… şi aşa cum l-a sistematizat Andrew Sarris). După profesionalizarea filmologiei ca disciplină universitară, Vertigo a ajuns să se numere (alături de Psycho şi de Rear Window) printre cele mai uzitate „texte“, sondat iar şi iar, prin alte şi alte metode (structuraliste, marxist-psihanalitice, feminist-psihanalitice ş.a.m.d.), producînd tot mai multă şi mai multă semnificaţie (şi plăcere). N-o fi inspirat atîtea cariere regizorale cîte a inspirat Kane (sau 2001), dar e cu siguranţă Filmul Criticilor. În ceea ce mă priveşte, l-am pus totuşi pe locul 2 în clasamentul trimis la Sight and Sound, preferînd să pun pe primul loc La règle du jeu al lui Renoir, care s-a situat al patrulea în clasamentul general. Howard Hawks-ul (Bringing Up Baby) şi Buster Keaton-ul (Steamboat Bill, Jr.) pentru care am optat (pentru locurile 3, respectiv 9, în defavoarea altor Hawks-uri şi Keaton-uri) nu se regăsesc printre primele 10 şi nici măcar printre primele 50 de titluri din clasamentul final, aşa cum nu se regăseşte nici Les Demoiselles de Rochefort al lui Jacques Demy (filmul meu cu numărul 5). În schimb, Tokyo Story al lui Yasujiro Ozu (locul 8 în clasamentul meu) se regăseşte pe locul 3, Au hasard Balthazar al lui Robert Bresson (locul 7 la mine) se regăseşte pe 16, Sátántangó al lui Béla Tarr (6 la mine) se regăseşte pe 35, iar Pierrot le fou al lui Godard (10) – pe 42, la egalitate cu Playtime al lui Jacques Tati (cel de-al patrulea film al meu). Despre criteriile cărora le-am dat sau nu le-am dat întîietate, despre compromisurile pe care le-am făcut şi despre regretele cu care am rămas (omiterea totală a lui Kane nu e cel mai mare) voi povesti altădată.

973 15 Banu Walter Sickert, The Old Bedford jpg
Rătăciri pariziene
Rătăcirile pariziene m-au condus către un alt pictor, Walter Sickert, puțin cunoscut, descoperit în ultimii ani și prezent la Petit Palais.
973 16 coperta1 jpg
Poezia LGBT+ – dincolo de manifestul identitar –
În literatură totul este important, doar dominanta se schimbă periodic.
p 17 2 jpg
Misterul Lisabonei
O scenă de club e frumoasă fără să inspire la dans sau hormoni; o scenă de la filmare nu mizează deloc pe virtuozitatea mizanscenei încîlcite în camere și cabluri.
973 17 Biro coperta1 jpg
Plictis & angoasă
Ambii artiști sînt specializați în conținut inerent plictisitor ce eludează percepții superficiale, dar în același timp angoasează ca muzică în surdină.
317464034 503814775101509 8297660474908428773 n jpg
Andrei Pleșu în dialog cu Andrei Cornea despre Platon – Opera integrală, volumul III
Andrei Pleșu în dialog cu Andrei Cornea despre al treilea volum din seria operei integrale a lui Platon.
5680565535 553329df21 k jpg
„Străinătate” (fragment)
Marea sculptată în tavan era tot acolo, valuri albe, bleu, bleu închis și gri, care rămăseseră cu crestele încremenite, în așteptare.
Afis 7 dec 2022 Sala Radio jpg
„GLORIA” de VIVALDI: atmosfera sacră a Crăciunului la Sala Radio
Miercuri, 7 decembrie 2022 (de la 19:00), veți asculta lucrarea lui Vivaldi la Sala Radio
972 16 coperta jpg
Iași, România
„Ce-i cu fatalismul ăsta mioritic? Nu-i chiar așa.”
972 17 Cabinele foto D  Ivan jpg
3 x FNT 2022
Este arta (literatura, teatrul, muzica) o formă de comunicare între două sau mai multe părți sau se consumă în intimitate?
MNLR dezbatere 25noiembrie 2022 png
Sociologul Gelu Duminică, scriitorul Vasile Ernu și experta în politici de gen și minorități Fatma Yilmaz dezbat pe tema identității etnice
Muzeul Național al Literaturii Române își propune să continue și să dezvolte proiectul, organizînd noi ediții dedicate și altor minorități etnice.
Afis 25 nov 2022 Sala Radio jpg
Uverturi celebre din opere și aniversarea a 70 de ani de la inaugurarea clădirii Radio România
Evenimentul din data de 25 noiembrie punctează și o aniversare specială a Sălii Radio
p 16 Fernando Pessoa WC jpg
De ce moare, totuși, Ricardo Reis?
Ricardo Reis se întrupează din adîncurile mării, vine din străfundurile apelor, purtat de o navă fantomă, pentru a se incarna.
p 17 1 jpg
Departe de tot
O casă pe buza sălbăticiei. O pădure care promite tihnă și de fapt ascunde belele. O protagonistă care fuge zadarnic de propriul trecut
971 17 Breazu jpeg
Rebelă cu mai multe cauze
Chiar dacă punch-ul primelor albume a rămas în urmă, în 2022 M.I.A. propune tot o formulă a insurgenței.
Afis 18 nov Sala Radio jpg
Cîștigător al celebrului Concurs de dirijat Gustav Mahler - FINNEGAN DOWNIE DEAR - invitat la Sala Radio
Cîștigător al celebrului Concurs Internațional de Dirijat Gustav Mahler, Germania - 2020, FINNEGAN DOWNIE DEAR, care va debuta în noua stagiune la Staatsoper Berlin.
970 16 coperta Chirita jpg
Uciderea unei metafore
Thomas Hobbes descrie, în Leviatanul, apariția gîndurilor din mici mișcări mecanice care au loc în interiorul creierului.
p 17 jpg
Eșuat pe mal
Insula e un buchet de mici intuiții care se chinuie din greu să se coaguleze în ceva rotund.
970 17 Biro coperta1 jpg
Muzici cu tronc
Jazz-ul postmodern se întoarce în cluburile noastre după o spectaculoasă ofertă de festivaluri de peste vară; să fim o piață așa primitoare chiar și cu cele mai elitiste nișe?
970 21 Ioana jpg
Un film cu mize mari înecat în derizoriu
Din punct de vedere imagistic, filmul este ireproșabil, însă nu rezistă nici sub raportul construcției narative, nici al construcției personajelor și nici măcar al criticii pe care se angajează să o facă.
green hours lives   square jpg
Green Hours celebrează cei aproape 30 de ani de activitate printr-o expoziție multimedia imersivă
Experiență culturală imersivă – 30 de ani de Green Hours relevați în cadrul unei instalații gîndite sub forma unui parcurs – expoziție
Afis Sala Radio 11 nov 2022 jpg
CHRISTIAN LINDBERG - desemnat artistul anului în 2016 - este invitat la Sala Radio
Desemnat în 2016 „Artistul anului” în cadrul galei International Classical Music Awards, trombonistul, dirijorul și compozitorul suedez CHRISTIAN LINDBERG este invitat special la SALA RADIO
comunicat noutati anansi noiembrie png
Noutăți în colecția ANANSI: integrala operei poetice a lui César Vallejo, un nou roman de Gheorghi Gospodinov și una dintre cărțile-revelație ale ultimilor ani, semnată de chilianul Benjamín Labatut
Trei noi titluri din portofoliul literaturii universale au fost publicate recent în traducere în cadrul îndrăgitei colecții Anansi. World Fiction de la Editura Pandora M.
Afis Sala Radio 10 nov 2022 jpg
Concert spectaculos de electro-swing: Big Band-ul Radio și Alice Francis
Joi, 10 noiembrie 2022, BIG BAND-UL RADIO dirijat de SIMONA STRUNGARU va susține la SALA RADIO un concert de electro-swing, invitată specială a serii fiind solista vocală ALICE FRANCIS.
Online MarkLetteri jpg
Jazz post-modern - Mark Lettieri, The Baritone Sessions vol. 2, Leopard (6) Records, 2022 -
Mark Lettieri Group vor concerta în Clubul Control din București pe 7 noiembrie.

Adevarul.ro

Jose Maria Gimenez Fernando Muslera Sebastian Sofa Edinson Cavani Daniel Ghana Uruguay Foto EPA EFE jpg
Scandal uriaș după Uruguay - Ghana. „Acești nenorociți sunt o adunătură de hoți”. Urmează reacția FIFA
Un scandal uriaș a izbucnit la finalul partidei dintre Uruguay și Ghana, scor 2-0, meci la capătul căruia naționala lui Suarez nu a reușit să se califice în optimile de finală ale CM din Qatar.
Xhaka Captură Youtube png
Gestul lui Xhaka cu caracter politic, care a inflamat spiritele în Qatar. Ce semnifică numele Jashari pentru sârbi VIDEO
Granit Xhaka, căpitanul Elveției, a fost autorul unui gest sfidător imediat după victoria cu Serbia, de la Campionatul Mondial din Qatar, atunci când și-a scos tricoul de joc, pentru a afișa un mesaj.
judecatori magistrati bani venituri pensii shutterstock
Cea mai mare pensie specială versus cea mai mare pensie stabilită pe principiul contributivității, în Suceava
Suceava se află printre primele județe din țară la numărul de pensionari, dar sumele pe care le încasează cei aflați în în plată nu sunt dintre cele mai mari, ci dimpotrivă. Peste 30% dintre pensionari încasează cel mult 1.000 de lei.

HIstoria.ro

image
Una dintre cele mai spectaculoase descoperiri arheologice ale tuturor timpurilor
Fără îndoială, una dintre cele mai spectaculoase descoperiri arheologice ale tuturor timpurilor a fost scoaterea de sub cenușă a orașului roman Pompeii, redus la tăcere în vara lui 79 de erupția vulcanului Vezuviu.
image
Drumul spre Alba Iulia: Cum au ajuns românii la Marea Adunare Națională
Așa cum se înfățișează din literatura memorialistică, majoritatea delegaților ori participanților sosesc la Alba Iulia cu trenul. Numai cei din așezările aflate la distanțe mici călătoresc cu alte mijloace de transport.
image
Noiembrie 1918: O lume în revoluție
1918, așa cum este creionat de literatura memorialistică, este anul unei lumi în plină revoluție. Desfășurată de la un capăt la celălalt al continentului european, revoluția este inegală și îmbracă diverse forme.