Ars combinatoria 007

Publicat în Dilema Veche nr. 456 din 8-14 noiembrie 2012
Ars combinatoria 007 jpeg

● 007: Coordonata Skyfall / Skyfall (UK-SUA, 2012), de Sam Mendes. 

În general (dar mai ales în anii ’60), din compoziţia filmelor cu James Bond rareori au lipsit cu desăvîrşire ingredientele rafinate estetic – fie că vorbim despre „Bauhaus-caligarismul“ decorurilor lui Ken Adam, despre sound-ul sexy şi propulsiv, pop-jazz-orchestral, al muzicii lui John Barry, sau despre „pornografia psihedelică“ a secvenţelor-generic (pline de pistoale şi de siluete feminine nud) realizate de Maurice Binder. Ce le-a lipsit de obicei acestor ingrediente a fost un combinator pe măsură – adică un regizor capabil (şi lăsat de producători) să investească subtilitate şi gîndire riguroasă în designul audovizual, laitmotivic şi tematic al filmelor. De obicei, regizorii Bond-urilor au fost nişte simpli administratori de manej sau şefi de şantier, şi nu nişte artizani interesaţi de fineţuri. Skyfall este primul episod regizat de un artizan cu pretenţii – Sam Mendes. Şi lucrul acesta sare – plăcut – în ochii apreciatorului sau apreciatoarei de cinema (încă o dată: nu neapărat de James Bond, ci de cinema). Unul dintre lucrurile pe care le-a făcut Mendes a fost să-l ia, ca director de imagine, pe Roger Deakins – cel mai artiste semnatar al imaginii de care a avut parte seria Bond, cu excepţia lui Claude Renoir (nepot al pictorului şi nepot de unchi al marelui regizor), care a lucrat la The Spy Who Loved Me (1977). Deakins nu era omul care, ajuns de pildă la Shanghai (unde Bond urmăreşte un asasin), să scoată de-acolo doar vederile turistice cerute de tradiţia seriei; din cele cîteva scene de acţiune plasate acolo, el a compus un fel de nocturnă vizuală – toată numai ideograme de neon, suprafeţe reflectorizante, culori scurse şi umbre chinezeşti –, o bucată de cinema cvasiabstract aşa cum n-a existat niciodată în vreun Bond în afara secvenţei-generic. Apropo, cea de-aici (creată de Daniel Kleinman) e una dintre cele mai bune – nu-i atît o fantasmagorie sexistă cît un dans macabru pop-surrealist (pe balada interpretată de Adele).

Ceea ce în nici un caz nu înseamnă că Mendes îi refuză „marelui public“ ceea ce acesta s-a obişnuit să aştepte de la un Bond. Dimpotrivă, dă dovadă de mai mult respect pentru tradiţie – pentru trecutul cinematografic al lui Bond – decît s-a văzut în cele două episoade precedente (primele cu Daniel Craig). De pildă, Skyfall găseşte mai mult loc pentru genul acela de badinaj elevat – conversaţii pline de civilitate despre crime şi torturi, purtate de oameni în ţinută de seară –, constitutiv lifestyle-ului bondian, aşa cum a fost el definit în epoca Sean Connery; Bond-ul lui Craig şi-a mai cultivat urbanitatea în anii care au trecut de la aventura lui precedentă (deşi rămîne cel mai bătăuş Bond). Filmul găseşte loc chiar şi pentru un strop (dar nu mult mai mult) din exuberanţa burlescoidă care a definit epoca Roger Moore: în timpul unei urmăriri, Craig şi Javier Bardem (în rolul personajului negativ) se dau ca pe tobogan pe panta dintre două scări rulante; Bond-ul lui Craig n-a mai manifestat pînă acum atîta joie de vivre. Personajul lui Bardem e construit ca la carte – în sensul că în el se combină, supradimensionate de jocul actorului (el însuşi exuberant), cele mai importante date ale personajelor negative create de romancierul Ian Fleming: origine continentală, sexualitate incertă, diformitate fizică ascunsă şi tot aşa, pînă la capătul listei făcute de Umberto Eco în 1965 (în cadrul primului studiu critic serios – alături de cel al lui Kingsley Amis, publicat în acelaşi an – despre cărţile cu Bond). Chiar şi Aston Martin-ul din Goldfinger (1964) – exact modelul acela – e scos la defilare. Ceea ce nu înseamnă că respectul lui Mendes faţă de tradiţie ar fi unul conformist sau lipsit de discernămînt (ca în atîtea alte filme din serie). Din contră, este unul selectiv şi ludic. Ce-i reuşeşte lui Mendes e un melanj spiritual şi fantezist, de o fineţe fără precedent, între vechi (ba chiar foarte vechi) şi nemaivăzut. Întoarcerea în trecut al cărei vehicul e Aston Martin-ul se dovedeşte mai radicală decît se anunţa: e o întoarcere la manor-ul scoţian în care copilărise Bond şi care furnizează un decor cît se poate de low-tech (în comparaţie cu buncărul SF din atîtea episoade ale seriei) pentru bătălia finală. Mai mult de-atît, aliaţii lui din această bătălie sînt un bătrîn ex-tutore (Albert Finney) şi o mămică-surogat – nimeni alta decît M (Judi Dench), şefa serviciului secret britanic. Subtextul psihanalizabil al relaţiei lui Bond cu M (analizat iniţial de Amis şi valabil indiferent dacă M e bărbat sau femeie) e dezvoltat aici pentru prima dată (indiferent cu cîte fete se culcă Bond, de iubit n-o iubeşte decît pe mămica, iar adversarul lui, care i-a fost cîndva frăţior în MI6, tot cu ea are o problemă) şi, pe această cale, infantilismul întregii întreprinderi 007 e asumat cu un umor semicamuflat cochet (cu alte cuvinte, tonul rămîne semiserios). Mult mai puţin riscant, dar tot imaginativ e şi felul în care filmul redefineşte personaje ca Miss Moneypenny şi Q. O joacă inteligentă cu mitologia bondiană, dar şi cu cinema-ul, Skyfall e un vîrf al seriei. 

1026 16 impostorul webp
Impostor ca mine
Impostorul își propune să readucă la viață toate frămîntările sociale ale unei epoci, prin intermediul cîtorva personaje situate de ambele părți ale baricadei.
p 17 jpg
Joker
Aici e de găsit un oarecare merit al filmului: în secvențele în care Ridley Scott minte conștient, de dragul cinema-ului.
p 17 Audio jpg
Voci umane, voci artificiale
Am sentimentul că, în cazul tehnologiei de simulare a vocii umane, sfîrșitul jocului va veni cînd nu vei putea face diferența între vocile AI și cele umane.
1025 16 coperta corin braga jpg
Străinătăți, stranietăți și alte fantasme literare
Mi‑e greu să cred că proza lui Mircea Eliade ar putea fi înțeleasă pe deplin fără dialectica sacru‑profan.
p 17 2 jpg
Pînă la capătul drumului
Filmul vorbește despre condiția de a ajunge mereu prea tîrziu.
1025 17b cover1 jpg
Solo & solos
Curînd ne vor vizita artiști de la celălalt capăt al lumii, din Noua Zeelandă și Australia, care au acumulat cu sîrguință simpatie internațională și și-au făcut în cele din urmă curaj să ne caute și pe noi pe hartă.
image png
O călătorie narativă ajunsă la final: Asociația Heart a încheiat cu succes proiectul „Povești de familie”
Asociația Hearth are plăcerea de a anunța încheierea cu succes a proiectului cultural “Povești de familie” – o inițiativă recuperatoare și artistică
1024 16 cop1 png
Anxietatea lucrurilor definitive
Cele două cărți discutate în această pagină au în comun o anumită anxietate (aparentă sau nu) a definitivului.
1024 17 Am avut o livada foto Sabina Costinel jpg
Livezile noastre de vișini
Într-un fel sau altul, noile perspective asupra Livezii de vișini explorează răsturnarea vremurilor de care tot avem parte în ultimii ani.
Doru Covrig Doua maini,model cu roșu și negru, polimer, 17x25x18cm, 1995 jpg
Expoziție personală DORU COVRIG - sculptură mică și desene - la un an de la dispariția artistului
Doru Covrig este pentru arta contemporană un reper al sculpturii conceptuale
Poster orizontal 23 11 2023 Gianni Gagliardi Nomadic Nature jpg
„NOMADIC NATURE”: jazz cu saxofonistul spaniol GIANNI GAGLIARDI, la Sala Radio
A înregistrat peste 40 de albume, dintre care 5 ca solist, albume ce au primit aprecieri foarte bune din partea presei internaționale.
1023 16 antologia palatina cartea a v a produs galerie mare jpg
p 17 2 jpg
Bîrfoteca
Jeanne du Barry îneacă monarhia franceză în unsoarea tabloidelor.
1023 17 Kenny Garrett jpg
Jazz Syndicate Festival
Pentru un succes total însă, festivalul ar fi meritat o promovare mai extinsă.
1023 21 Iamandi coperta jpg
Adio, Europa de Est!
Aș adăuga: poate noua formă a folclorului est-european.
1022 16 donnatela jpg
Black Hole Sun
Cred că o iniţiativă a traducerii lui ar fi cu profit pentru literatura română contemporană.
p 17 2 jpg
Zeița
Și ne arată că această utopie e la îndemînă.
1022 17 The Beatles Now And Then jpg
Beatleși și Stoneși în 2023
The Rolling Stones este o formație în (plină) activitate, niciodată întreruptă, niciodată scurtcircuitată de ego-urile supraexpandate ale componenților.
1022 21 Florescu jpg
Brâncuși, Picasso: artiști, expoziții, efecte în paralelă
Dar acesta e un alt artist, un alt efect în paralel, un alt posibil subiect al unei alte expoziții „în paralelă” care va avea loc cîndva, în viitor.
Poster orizontal09 11 2023 Contemporan în România 2 jpg
„CONTEMPORAN ÎN ROMÂNIA” – seară de jazz și vernisajul expoziției „Centaur”, la Sala Radio
Prin Proiectul Cultural dorim să oferim o revelatoare experiență multimedia
1021 16 coperta jpg
„Grecia călătorește, călătorește mereu”
Grecia călătorește, călătorește mereu.
p 17 jpg
Detalii
Frumusețea filmului e inseparabilă de o stare de plutire a tuturor lucrurilor.
1021 17 cover1 jpg
Încredere
Lansările din acest an au arătat un grup în formă maximă.
1021 21 moscova inhata romania robert bishop e s crayfield editura corint istorie 01 jpg
Origini românești ale Războiului Rece
Ordinele noastre erau să ne ocupăm de naziști, dar am aflat curînd că urgia comunistă „este mai rea decît cea nazisă”, au mărturisit autorii.

Adevarul.ro

image
Fiara de plastic. Povestea Daciei „Lăstun“ Maxi, un Fiat 500 al românilor, care nu a mai ieșit pe poartă
Dacia 500 „Lăstun“ ar fi trebuit să fie pentru români cam ce a fost Fiat 500 pentru italieni, Renault 5 pentru francezi, WV pentru germani. O mașină din gama mini, mai degrabă pentru tineret. O maşină de oraş, potrivită pentru transportul urban. A fost ideea și dorința lui Nicolae Ceaușescu
image
SPECIAL Elvira Popescu: de la actriță la contesă, devenită „Notre Dame du Théâtre“ FOTO/VIDEO
Cum a ajuns o româncă din București să devină o actriță contesă mai cunoscută în Franța decât celebra Greta Garbo.
image
Lista celor mai periculoase alimente din lume. Cinci alimente la care nu te-ai aștepta să fie incluse
În întreaga lume, există anumite alimente periculoase care pot provoca de la intoxicații alimentare ușoare până la deces, în cazuri extreme.

HIstoria.ro

image
Un posibil caz de braconaj arheologic în Moldova, în secolul al XVII-lea
Un posibil caz de braconaj asupra unui tumul din Moldova istorică este consemnat într-un document de la 1635, notează arheologul Vasile Diaconu, pe pagina sa de Facebook.
image
Moartea lui Aurel Vlaicu. Concluziile anchetei
În cursul anchetei în cazul accidentului aeronautic în care și-a pierdut viața Aurel Vlaicu (31 august/13 septembrie 1913) s-au conturat două ipoteze, pe care locotenentul av. Gheorghe Negrescu le prezintă astfel:
image
Zguduitoarea dramă amoroasă din Brăila, care a captivat presa interbelică
În anii 1923-1924, numita Anny Bally din Brăila, „de o frumuseţe rară“, a încercat să se sinucidă din dragoste. În 8 noiembrie 1924, tot din amor, şi-a împuşcat iubitul, după care s-a împuşcat şi ea.