Europa construieşte monştrii?
Bruxelles, 9 mai 2006. Am ajuns la ora 10 în Cafeneaua Falstaff, unde are loc proiectul cultural Café d'Europe. Acest eveniment, sub patronajul Preşedinţiei austriece a Consiliului Europei, se desfăşoară în 27 de cafenele din cele 27 de capitale europene (25 plus Bucureşti şi Sofia) şi are un scop sigur: să demonstreze diversitatea culturală europeană, literară şi culinară. Scriu în timp real, de la masa unde o tînără belgiancă îmi povesteşte despre autorul invitat să citească în această dimineaţă . Café d'Europe se vrea un proiect al dialogului într-o Uniune Europeană prea tehnocrată şi cu grave probleme de identitate, după respingerea proiectului constituţional. Tocmai de aceea conceptul Cafenea a fost ales să reprezinte această zi pentru cetăţenii europeni. Cafeneaua este instituţia locală prin excelenţă, locul unde comunităţile îşi construiesc agora, spaţiul predilect pentru artişti, dar şi pentru tineri. Pentru a atinge sentimentul european al apartenenţei trebuie susţinute întîlnirea şi participarea. Un salon literar într-o cafenea (în amintirea unei tradiţii complexe) este un bun pretext pentru oricine să pună întrebări, să-şi dea cu părerea sau chiar să propună creativ schimbări. Discursul oficial al evenimentului este dublat de un proiect artistic: oricine îşi poate scrie povestea pe site-ul cafenelelor (www.cafeeurope.at), iar în cele 27 de capitale un scriitor celebru îşi citeşte povestirea. Probabil că în momentul în care scriu, în România Gheorghe Schwarz citeşte o parte din istoria ficţională a lumii, proiectul la care lucrează încontinuu din anii '80. La Praga citeşte Vaclav Havel, la Londra, Timothy Garton Ash. Cafeneaua Falstaff e în centrul Bruxelles-ului, pe partea dreaptă a celebrei Burse, la doi paşi de Grande Place. O cafenea de peste 100 de ani, cu vitralii şi canapele moi, cu conexiune la Internet şi terasă în stradă. Cum zicea ambasadorul Austriei, cafeneaua e sinonimul democraţiei, zona unde regăsim spiritul critic, unde se fac revoluţii de tot felul (chiar şi de catifea) şi unde intelectualii construiesc centre de putere, pentru că numai cunoaşterea e putere. Treaba noastră aici, ca scriitori sau cetăţeni, e să regăsim sursele şi contradicţiile unei istorii europene. Acea istorie care se face din micile povestiri ale fiecăruia, istoria antropologică şi sentimentală a unui continent născut din dragostea lumească a unui zeu. O istorisire foarte interesantă este chiar cea a lui Jirÿà Grusÿa, preşedintele PEN. De citit pe site. Momentul dimineţii: performance-ul lui Geert van Istendael, scriitorul cel mai iubit al oraşului Brussel. Ultima sa carte, Pauvre Brussel, a stîrnit discuţii aprinse. Geert van Istendael se prezintă eurosceptic. Pentru el Uniunea Europeană nu poate fi Europa (nu a fost niciodată, mai ales în perioada în care Zidul Berlinului era în picioare); mai mult decît atît: UE face tot ce-i posibil pentru americanizarea şi uniformizarea Europei. Mesajul său pentru viitorii membri: UE vă va distruge tradiţiile şi credinţele, vă va oferi în schimb piaţa comună şi o entropie din ce în ce mai kafkiană. Sînt singurul estic din cafenea şi mi se pare foarte ciudat să învăţ acum ceea ce nu se spune în România. Mai mult: să asist la un discurs antieuropean în chiar inima Europei, de ziua Europei, pe banii Europei. Cafeneaua europeană chiar este o democraţie! Am zis performance pentru că Geert van Istendael îşi joacă textul. Un text scris în 4 limbi deodată, ca o matrice a babiloniei brusseleze. Povestea: un afacerist vine la Parlamentul European, dar, fermecat de oraş şi de glasurile sale, lasă totul baltă şi o ia cu metroul prin oraş. Aici îl acostează un flamand care îl introduce într-o organizaţie secretă. Un delir lingvistic bine controlat (răspunsuri şi întrebări în tonuri şi limbi diferite), trimiteri la autori central-europeni (Kafka, Celan), paralele între Brussel şi Cernăuţi, ironia postmodernă pretutindeni şi capacitatea de a opta pentru interogaţie, nu pentru afirmaţii clare şi plictisitoare. Acum se pun întrebări, Geert răspunde acid: UE vrea mai degrabă agricultură, nu cultură (şi credeam că jocul ăsta se face doar în România!), să vorbim latina sau esperanto, a vorbi engleză e nedemocratic, Europa nu are grijă de oraşele sale, Europa creează monştri. Lumea aplaudă, spiritul revoluţiei bîntuie prin aer. Cu un ochi pe Geert, cu unul pe send mail, las concluziile în cafeneaua fiecăruia. Europa e o stare mentală? Dacă da, atunci spune-mi de ce. Constantin Vică beneficiază de o bursă de creaţie oferită de UNILEVER SOUTH CENTRAL EUROPE. Participarea la Café d'Europe este un proiect al acestei burse şi a fost posibilă cu ajutorul GAV Scholz&Friends.
