Dorel Vişan, fişă de personaj

Publicat în Dilema Veche nr. 443 din 9-15 august 2012
Dorel Vişan, fişă de personaj jpeg

- povestea unui interviu -

Actorul Dorel Vișan va intra probabil în posteritatea cinema-ului românesc, pentru un senator corupt cu poftă de melci din era de după Ceaușescu, și pentru un miner cu un destin teribil de întunecat din Transilvania anilor ’30. Senatorul melcilor a fost nominalizat la Palme D’Or în 1995, iar Iacob la Premiile Academiei Europene în 1988, ambele pentru cel mai bun film și cel mai bun actor. În mod curios, destinul lui Dorel Vișan pare să fie presărat cu melci.

În cel mai nou film al lui Tudor Giurgiu, Despre oameni și melci, el joacă iar rolul unui corupt, un director care vinde fabrica, investitorilor francezi. Aceștia promit să facă aici producție de conserve de melci. În anii ’90, el a ajuns să întruchipeze sadismul comunist și tentaculara corupție postcomunistă, actorul devenind unul dintre cei mai iconici negativi de pe marele ecran românesc.

Cînd mă gîndesc la Dorel Vișan, am în minte două fețe opuse; una – a actorului de comedie seren, ironic, pe scena teatrului în anii ’80, cu zîmbetul lui inconfundabil și subversiv; cealaltă – a ticălosului abisal, a torționarului, a politicianului mizerabil, a mafiotului. A doua față se întinde pe întregul deceniu ’90, ceea ce face greu de crezut că prima ar fi existat vreodată. De fapt, în anii 2000 numai Cristian Mungiu mai părea să și-o amintească cînd l-a distribuit în rolul unui polițai flegmatic, în debutul său, comedia Occident. Dar cînd ne-am întîlnit pentru interviu în apartamentul său de la Cluj, mi-a deschis ușa cu zîmbetul lui special ce îți dă senzația că cineva tocmai a spus o glumă sofisticată, aproape periculoasă, pe care tocmai ai ratat-o.

Adoră să stea de vorbă. Trecut de 70 de ani, Dorel Vișan e un om extrem de dedicat, nu neapărat actoriei, cît multitudinii de hobby-uri și preocupări spirituale, și mai e și un ecologist convins. Îmi spune că n-a mai luat medicamente de ani de zile. Vorbește despre o sută de lucruri deodată, de parcă ar vrea să mă ajute să o scot la capăt cu interviul, în caz că nu știu ce întrebări să-i pun. Atmosfera plină de căldură din sufrageria sa, unde încă își mai ține bradul împodobit (sîntem în aprilie), îmi dă senzația că sînt în prezența unui spirit al veseliei. Îi spun că îmi amintesc cu claritate o piesă despre colectivizare, cu el în rolul principal, în care partidul comunist ordonase crearea unei oi cu șase picioare pentru mai multă productivitate. În anii ’80 oamenii îl priveau ca pe un subtil disident. Își amintește atmosfera de atunci de pe scenă, cînd fiecare cuvînt ascundea o glumă invizibilă, dar plină de otravă la adresa regimului. Pe atunci lumea mergea la teatru nu pentru entertainment, ci mai ales pentru ceea ce actorii nu ziceau pînă la capăt, pentru aluzii, pentru propozițiile rostite numai pe jumătate. Își amintește cu plăcere acele vremuri. Societatea de azi îl dezamăgește profund; într-o măsură e dezamăgit și de Noul Val Românesc. Îmi spune cît de mult i-a plăcut Moartea domnului Lăzărescu pentru rezonanța sa universală, dar se plînge că poveștile Noului Val au ajuns atît de subiective, încît au devenit de-a dreptul neinteresante.

În seara dinaintea întîlnirii, am revăzut Senatorul melcilor (regia Mircea Daneliuc, 1995). La vremea lui, filmul lui Daneliuc ne introducea brutal într-o lume nouă și urîtă, foarte asemănătoare cu cea a lui Ceaușescu, numai că moartea lui Ceaușescu făcuse să prolifereze niște zei mai mici, stăpîni fiecare pe o felie din fostul paradis al dictatorului. Personajul lui Vișan, un senator de vîrstă mijlocie înconjurat de servitori umili, vine în colegiul lui să taie panglica unei eoliene. O eoliană stă singură pe cîmp, iar senatorul vorbește, cu vocea lui unsă cu toate alifiile, despre noi începuturi și onoarea predecesorilor. Discursul lui și fața buhăită, bine hrănită, gesturile libidinoase și obsesia ca toată lumea din sat „să se împace“, cînd de fapt satul mocnește de tensiune pe marginea unui război rasist – toate acestea au devenit simbolul politicii toxice din România. A rămas celebră scena în care senatorul înoată în lacul de acumulare pe fundul căruia e o mănăstire, scufundată ca multe altele de Ceaușescu. Înotînd, ține o cuvîntare vitriolată împotriva lui Dumnezeu. {i cîteva ore mai tîrziu i se face rău și, îngrozit de moarte, scîncește să fie iertat. Daneliuc are un ochi pătrunzător pentru corupția spiritului uman și, revăzut după 17 ani, filmul său pare surprinzător de echilibrat și de înțelept. Pare aproape un început blînd al unei ere tot mai negre, cu galeria sa de personaje malefice. De parcă ar fi vrut să ne prevină. „Actorul trebuie să fie în conflict cu timpul său – spune Vișan – pentru a revela adevărul.“ Îmi povestește despre lungile lui discuții cu Daneliuc privind cele două personaje care i-au marcat cariera. Îi punea acestuia un milion de întrebări, voia să simtă că îi cunoaște personal și pe senatorul Vîrtosu, și pe Iacob, că le-a aflat cele mai intime gînduri și le-a cunoscut pe deplin destinele, pe care a încercat să le arate. Aceasta este metoda lui. Mă izbește amintirea că, după ce am citit Moromeții și după ce am văzut filmul lui Stere Gulea din 1988, n-am mai reușit să dezlipesc în minte fața lui Dorel Vișan de pe cea a lui Tudor Bălosu, țăranul înstărit, lacom și brutal, care controlează mersul lucrurilor în satul natal al lui Marin Preda. Morometele lui Victor Rebengiuc mi s-a părut într-o notă prea întunecată – personajul din carte are probabil cel mai suav simț al umorului din întreaga literatură română. Dar Dorel Vișan a reușit să-i dea Bălosului adevărata lui față. Într-o altă ecranizare a romanului lui Marin Preda Cel mai iubit dintre pămînteni (regia {erban Marinescu, 1993), care descrie atrocitățile inimaginabile ale regimului comunist, Vișan joacă rolul gardianului, poreclit „Dumnezeu“. Într-o scenă iconică, acesta îi „re-educă“ pe intelectuali punîndu-i să repete după el cele mai imbecilizante noțiuni. Filmul e prea obscur și obositor pe alocuri, dar personajul lui Vișan rămîne la fel de legendar pentru vremurile lui precum Domnul Bebe al lui Vlad Ivanov, din 4,3,2. Ambii știu cum să își rănească semenii profund, fără să ridice vocea și fără grabă.

Îi spun că înainte de întîlnirea noastră, cu toate rolurile lui puteam să jur că e un mare ticălos. „Vai, mulțumesc“, îmi răspunde cu un zîmbet, „mi s-a mai spus asta“. Vorbim ore în șir și pare doar tangențial interesat să vorbească despre filmele lui. E un actor de școală veche, extrem de formalist, care insistă că cele mai puternice personaje sînt definite aproape în întregime de ticuri, de haine, de gesturi. „{i dacă există vreun simbol în ele, e ascuns adînc, acolo unde nimeni nu poate să îl vadă.“

„Personajul nu e un simbol, e făcut din carne și oase și are destinul lui, care te ia în stăpînire.“ Disprețuiește cît de ușor actorii se joacă în ziua de azi cu simbolurile, dar nu fac decît să distrugă personaje valabile. Cel mai tare admiră jocul reținut, de asta s-a bucurat atunci cînd Tudor Giurgiu nu i-a permis să-l readucă în vreun fel la viață pe senator, în noul său film cu melci în titlu.

Îmi pare cel mai relaxat actor român cu care am avut ocazia să stau de vorbă. Îmi spune rîzînd că, deși Iacob e rolul vieții lui, de fapt rolul care l-a bîntuit cel mai tare a fost acela al lui Ion Creangă (Un bulgăre de humă, regia Nicolae Mărigineanu, 1989). Nu a fost niciodată mai reținut cu un rol, căci chipul lui Creangă, ca și al lui Eminescu sînt cele mai cunoscute de români. În plus, a simțit că personajul îi rămîne complet străin. A vrut de mai multe ori să refuze, dar l-au lămurit să încerce, așa că s-a dus la Iași să facă tot posibilul. Îmi spune că în timp ce filma în interiorul unei replici perfect fidele a Bojdeucii, brusc a avut o epifanie, ca și cum spiritul lui Creangă ar fi venit să-l bîntuie. Prind o licărire de autoironie în ochii lui, dar entuziasmul cu care povestește e sincer. Iar asemănarea lui cu personajul a fost, într-adevăr, uimitoare. Apoi n-a mai reușit să scape de Creangă luni la rînd, îi preluase mersul și gesturile. Așa că pînă la urmă s-a dus la psiholog. {tie că o să mi se pară amuzant că un specialist în personaje negative ca el s-a pomenit vulnerabil la spiritul unui răposat autor de cărți pentru copii.

Laura Popescu este jurnalistă.

Foto: A. Marineci

5680565535 553329df21 k jpg
„Străinătate” (fragment)
Marea sculptată în tavan era tot acolo, valuri albe, bleu, bleu închis și gri, care rămăseseră cu crestele încremenite, în așteptare.
Afis 7 dec 2022 Sala Radio jpg
„GLORIA” de VIVALDI: atmosfera sacră a Crăciunului la Sala Radio
Miercuri, 7 decembrie 2022 (de la 19:00), veți asculta lucrarea lui Vivaldi la Sala Radio
972 16 coperta jpg
Iași, România
„Ce-i cu fatalismul ăsta mioritic? Nu-i chiar așa.”
972 17 Cabinele foto D  Ivan jpg
3 x FNT 2022
Este arta (literatura, teatrul, muzica) o formă de comunicare între două sau mai multe părți sau se consumă în intimitate?
MNLR dezbatere 25noiembrie 2022 png
Sociologul Gelu Duminică, scriitorul Vasile Ernu și experta în politici de gen și minorități Fatma Yilmaz dezbat pe tema identității etnice
Muzeul Național al Literaturii Române își propune să continue și să dezvolte proiectul, organizînd noi ediții dedicate și altor minorități etnice.
Afis 25 nov 2022 Sala Radio jpg
Uverturi celebre din opere și aniversarea a 70 de ani de la inaugurarea clădirii Radio România
Evenimentul din data de 25 noiembrie punctează și o aniversare specială a Sălii Radio
p 16 Fernando Pessoa WC jpg
De ce moare, totuși, Ricardo Reis?
Ricardo Reis se întrupează din adîncurile mării, vine din străfundurile apelor, purtat de o navă fantomă, pentru a se incarna.
p 17 1 jpg
Departe de tot
O casă pe buza sălbăticiei. O pădure care promite tihnă și de fapt ascunde belele. O protagonistă care fuge zadarnic de propriul trecut
971 17 Breazu jpeg
Rebelă cu mai multe cauze
Chiar dacă punch-ul primelor albume a rămas în urmă, în 2022 M.I.A. propune tot o formulă a insurgenței.
Afis 18 nov Sala Radio jpg
Cîștigător al celebrului Concurs de dirijat Gustav Mahler - FINNEGAN DOWNIE DEAR - invitat la Sala Radio
Cîștigător al celebrului Concurs Internațional de Dirijat Gustav Mahler, Germania - 2020, FINNEGAN DOWNIE DEAR, care va debuta în noua stagiune la Staatsoper Berlin.
970 16 coperta Chirita jpg
Uciderea unei metafore
Thomas Hobbes descrie, în Leviatanul, apariția gîndurilor din mici mișcări mecanice care au loc în interiorul creierului.
p 17 jpg
Eșuat pe mal
Insula e un buchet de mici intuiții care se chinuie din greu să se coaguleze în ceva rotund.
970 17 Biro coperta1 jpg
Muzici cu tronc
Jazz-ul postmodern se întoarce în cluburile noastre după o spectaculoasă ofertă de festivaluri de peste vară; să fim o piață așa primitoare chiar și cu cele mai elitiste nișe?
970 21 Ioana jpg
Un film cu mize mari înecat în derizoriu
Din punct de vedere imagistic, filmul este ireproșabil, însă nu rezistă nici sub raportul construcției narative, nici al construcției personajelor și nici măcar al criticii pe care se angajează să o facă.
green hours lives   square jpg
Green Hours celebrează cei aproape 30 de ani de activitate printr-o expoziție multimedia imersivă
Experiență culturală imersivă – 30 de ani de Green Hours relevați în cadrul unei instalații gîndite sub forma unui parcurs – expoziție
Afis Sala Radio 11 nov 2022 jpg
CHRISTIAN LINDBERG - desemnat artistul anului în 2016 - este invitat la Sala Radio
Desemnat în 2016 „Artistul anului” în cadrul galei International Classical Music Awards, trombonistul, dirijorul și compozitorul suedez CHRISTIAN LINDBERG este invitat special la SALA RADIO
comunicat noutati anansi noiembrie png
Noutăți în colecția ANANSI: integrala operei poetice a lui César Vallejo, un nou roman de Gheorghi Gospodinov și una dintre cărțile-revelație ale ultimilor ani, semnată de chilianul Benjamín Labatut
Trei noi titluri din portofoliul literaturii universale au fost publicate recent în traducere în cadrul îndrăgitei colecții Anansi. World Fiction de la Editura Pandora M.
Afis Sala Radio 10 nov 2022 jpg
Concert spectaculos de electro-swing: Big Band-ul Radio și Alice Francis
Joi, 10 noiembrie 2022, BIG BAND-UL RADIO dirijat de SIMONA STRUNGARU va susține la SALA RADIO un concert de electro-swing, invitată specială a serii fiind solista vocală ALICE FRANCIS.
Online MarkLetteri jpg
Jazz post-modern - Mark Lettieri, The Baritone Sessions vol. 2, Leopard (6) Records, 2022 -
Mark Lettieri Group vor concerta în Clubul Control din București pe 7 noiembrie.
969 15 Banu1 jpg
„Eu, eu, eu… ce plictis” (Cioran)
Eul e pernicios cînd se constituie în focar prioritar al artei, dar el nu intervine monoton, căci manifestările îi sînt multiple și ele reclamă evaluări diverse.
969 16 sus coperta Romila jpg
Bacovia, prima „viață”
Cîteva lucruri evită să facă autorul cu subiectul său și cred că ele sînt esențiale pentru o reușită a genului.
969 16 jos coperta Marius jpg
Riscul de a citi
Citind Lolita în Teheran rămîne prima carte care dezvăluia riscurile de a citi literatură occidentală într-o țară fundamental islamică.
p 17 jpg
Dubla doi
Regizorul Michel Hazanavicius și-a făcut o reputație (pompată, trebuie spus) din voluptatea cu care pastișează mituri ale cinema-ului.
969 17 Breazu jpg
Forme și fonduri
Foarte probabil că acesta este motivul pentru care Stumpwork poate fi tot ceea ce a fost anul trecut New Long Leg, dar este încărcat, pe fond, cu mai multă autonomie, cu mai mult spațiu, cu mai multă atmosferă.

Adevarul.ro

Antony Blinken
Antony Blinken: Acum 25 de ani, poporul român a fost o sursă de inspirație pentru toată lumea
Secretatul de stat american susține că românii au fost o sursă de inspirație în urmă cu 25 de ani când a fost lansat Parteneriatul Strategic cu Statele Unite. Blinken a precizat că relația dintre cele două state este una „de neclintit”.
agnelli andrea epa efe h 55456952 jpeg
Cutremur la Juventus! Toată conducerea a demisionat. Clubul riscă să fie retrogradat din nou
Clubul italian este cercetat pentru o fraudă de 282 de milioane de euro.
Virgil Musta
Medicul Virgil Musta, trimis în judecată de DNA. El a devenit cunoscut în pandemie
DNA l-a trimis în judecată pe medicul Virgil Musta, specialist care s-a remarcat în timpul pandemiei. El este acuzat că a determinat asistentele de la Spitalul Victor Babeș din Timișoara să vândă teste Covid și să preleveze probe medicale pentru firma la care medicul este acționar.

HIstoria.ro

image
Trezirea naționalismului în Balcani
Vreme de secole, populațiile din Balcani au trăit în cadrul unor state multietnice, dinastice. Acest lucru nu a determinat însă o omogenizare, fiecare populație fiind conștientă, însă, de faptul că vecinii ei vorbeau o limbă diferită, practicau altă religie și aveau un stil de viață diferit.
image
Rusia, pământul sfânt al Iluminismului francez
Emergența rapidă a Rusiei ca mare putere europeană s-a petrecut într-o perioadă în care gânditorii Iluminismului european chestionau teme fundamentale, legate de natura societății și a guvernului: care este cea mai bună formă de guvernare, autocrația sau guvernul reprezentativ
image
Planul în 10 puncte de comunizare a României din martie 1945
În timp ce Armata Română participa, alături de cea sovietică, la luptele din Ungaria și Cehoslovacia, partidul comunist, încurajat de Moscova, dădea asaltul final pentru acapararea puterii.