Dorel Vişan, fişă de personaj

Publicat în Dilema Veche nr. 443 din 9-15 august 2012
Dorel Vişan, fişă de personaj jpeg

- povestea unui interviu -

Actorul Dorel Vișan va intra probabil în posteritatea cinema-ului românesc, pentru un senator corupt cu poftă de melci din era de după Ceaușescu, și pentru un miner cu un destin teribil de întunecat din Transilvania anilor ’30. Senatorul melcilor a fost nominalizat la Palme D’Or în 1995, iar Iacob la Premiile Academiei Europene în 1988, ambele pentru cel mai bun film și cel mai bun actor. În mod curios, destinul lui Dorel Vișan pare să fie presărat cu melci.

În cel mai nou film al lui Tudor Giurgiu, Despre oameni și melci, el joacă iar rolul unui corupt, un director care vinde fabrica, investitorilor francezi. Aceștia promit să facă aici producție de conserve de melci. În anii ’90, el a ajuns să întruchipeze sadismul comunist și tentaculara corupție postcomunistă, actorul devenind unul dintre cei mai iconici negativi de pe marele ecran românesc.

Cînd mă gîndesc la Dorel Vișan, am în minte două fețe opuse; una – a actorului de comedie seren, ironic, pe scena teatrului în anii ’80, cu zîmbetul lui inconfundabil și subversiv; cealaltă – a ticălosului abisal, a torționarului, a politicianului mizerabil, a mafiotului. A doua față se întinde pe întregul deceniu ’90, ceea ce face greu de crezut că prima ar fi existat vreodată. De fapt, în anii 2000 numai Cristian Mungiu mai părea să și-o amintească cînd l-a distribuit în rolul unui polițai flegmatic, în debutul său, comedia Occident. Dar cînd ne-am întîlnit pentru interviu în apartamentul său de la Cluj, mi-a deschis ușa cu zîmbetul lui special ce îți dă senzația că cineva tocmai a spus o glumă sofisticată, aproape periculoasă, pe care tocmai ai ratat-o.

Adoră să stea de vorbă. Trecut de 70 de ani, Dorel Vișan e un om extrem de dedicat, nu neapărat actoriei, cît multitudinii de hobby-uri și preocupări spirituale, și mai e și un ecologist convins. Îmi spune că n-a mai luat medicamente de ani de zile. Vorbește despre o sută de lucruri deodată, de parcă ar vrea să mă ajute să o scot la capăt cu interviul, în caz că nu știu ce întrebări să-i pun. Atmosfera plină de căldură din sufrageria sa, unde încă își mai ține bradul împodobit (sîntem în aprilie), îmi dă senzația că sînt în prezența unui spirit al veseliei. Îi spun că îmi amintesc cu claritate o piesă despre colectivizare, cu el în rolul principal, în care partidul comunist ordonase crearea unei oi cu șase picioare pentru mai multă productivitate. În anii ’80 oamenii îl priveau ca pe un subtil disident. Își amintește atmosfera de atunci de pe scenă, cînd fiecare cuvînt ascundea o glumă invizibilă, dar plină de otravă la adresa regimului. Pe atunci lumea mergea la teatru nu pentru entertainment, ci mai ales pentru ceea ce actorii nu ziceau pînă la capăt, pentru aluzii, pentru propozițiile rostite numai pe jumătate. Își amintește cu plăcere acele vremuri. Societatea de azi îl dezamăgește profund; într-o măsură e dezamăgit și de Noul Val Românesc. Îmi spune cît de mult i-a plăcut Moartea domnului Lăzărescu pentru rezonanța sa universală, dar se plînge că poveștile Noului Val au ajuns atît de subiective, încît au devenit de-a dreptul neinteresante.

În seara dinaintea întîlnirii, am revăzut Senatorul melcilor (regia Mircea Daneliuc, 1995). La vremea lui, filmul lui Daneliuc ne introducea brutal într-o lume nouă și urîtă, foarte asemănătoare cu cea a lui Ceaușescu, numai că moartea lui Ceaușescu făcuse să prolifereze niște zei mai mici, stăpîni fiecare pe o felie din fostul paradis al dictatorului. Personajul lui Vișan, un senator de vîrstă mijlocie înconjurat de servitori umili, vine în colegiul lui să taie panglica unei eoliene. O eoliană stă singură pe cîmp, iar senatorul vorbește, cu vocea lui unsă cu toate alifiile, despre noi începuturi și onoarea predecesorilor. Discursul lui și fața buhăită, bine hrănită, gesturile libidinoase și obsesia ca toată lumea din sat „să se împace“, cînd de fapt satul mocnește de tensiune pe marginea unui război rasist – toate acestea au devenit simbolul politicii toxice din România. A rămas celebră scena în care senatorul înoată în lacul de acumulare pe fundul căruia e o mănăstire, scufundată ca multe altele de Ceaușescu. Înotînd, ține o cuvîntare vitriolată împotriva lui Dumnezeu. {i cîteva ore mai tîrziu i se face rău și, îngrozit de moarte, scîncește să fie iertat. Daneliuc are un ochi pătrunzător pentru corupția spiritului uman și, revăzut după 17 ani, filmul său pare surprinzător de echilibrat și de înțelept. Pare aproape un început blînd al unei ere tot mai negre, cu galeria sa de personaje malefice. De parcă ar fi vrut să ne prevină. „Actorul trebuie să fie în conflict cu timpul său – spune Vișan – pentru a revela adevărul.“ Îmi povestește despre lungile lui discuții cu Daneliuc privind cele două personaje care i-au marcat cariera. Îi punea acestuia un milion de întrebări, voia să simtă că îi cunoaște personal și pe senatorul Vîrtosu, și pe Iacob, că le-a aflat cele mai intime gînduri și le-a cunoscut pe deplin destinele, pe care a încercat să le arate. Aceasta este metoda lui. Mă izbește amintirea că, după ce am citit Moromeții și după ce am văzut filmul lui Stere Gulea din 1988, n-am mai reușit să dezlipesc în minte fața lui Dorel Vișan de pe cea a lui Tudor Bălosu, țăranul înstărit, lacom și brutal, care controlează mersul lucrurilor în satul natal al lui Marin Preda. Morometele lui Victor Rebengiuc mi s-a părut într-o notă prea întunecată – personajul din carte are probabil cel mai suav simț al umorului din întreaga literatură română. Dar Dorel Vișan a reușit să-i dea Bălosului adevărata lui față. Într-o altă ecranizare a romanului lui Marin Preda Cel mai iubit dintre pămînteni (regia {erban Marinescu, 1993), care descrie atrocitățile inimaginabile ale regimului comunist, Vișan joacă rolul gardianului, poreclit „Dumnezeu“. Într-o scenă iconică, acesta îi „re-educă“ pe intelectuali punîndu-i să repete după el cele mai imbecilizante noțiuni. Filmul e prea obscur și obositor pe alocuri, dar personajul lui Vișan rămîne la fel de legendar pentru vremurile lui precum Domnul Bebe al lui Vlad Ivanov, din 4,3,2. Ambii știu cum să își rănească semenii profund, fără să ridice vocea și fără grabă.

Îi spun că înainte de întîlnirea noastră, cu toate rolurile lui puteam să jur că e un mare ticălos. „Vai, mulțumesc“, îmi răspunde cu un zîmbet, „mi s-a mai spus asta“. Vorbim ore în șir și pare doar tangențial interesat să vorbească despre filmele lui. E un actor de școală veche, extrem de formalist, care insistă că cele mai puternice personaje sînt definite aproape în întregime de ticuri, de haine, de gesturi. „{i dacă există vreun simbol în ele, e ascuns adînc, acolo unde nimeni nu poate să îl vadă.“

„Personajul nu e un simbol, e făcut din carne și oase și are destinul lui, care te ia în stăpînire.“ Disprețuiește cît de ușor actorii se joacă în ziua de azi cu simbolurile, dar nu fac decît să distrugă personaje valabile. Cel mai tare admiră jocul reținut, de asta s-a bucurat atunci cînd Tudor Giurgiu nu i-a permis să-l readucă în vreun fel la viață pe senator, în noul său film cu melci în titlu.

Îmi pare cel mai relaxat actor român cu care am avut ocazia să stau de vorbă. Îmi spune rîzînd că, deși Iacob e rolul vieții lui, de fapt rolul care l-a bîntuit cel mai tare a fost acela al lui Ion Creangă (Un bulgăre de humă, regia Nicolae Mărigineanu, 1989). Nu a fost niciodată mai reținut cu un rol, căci chipul lui Creangă, ca și al lui Eminescu sînt cele mai cunoscute de români. În plus, a simțit că personajul îi rămîne complet străin. A vrut de mai multe ori să refuze, dar l-au lămurit să încerce, așa că s-a dus la Iași să facă tot posibilul. Îmi spune că în timp ce filma în interiorul unei replici perfect fidele a Bojdeucii, brusc a avut o epifanie, ca și cum spiritul lui Creangă ar fi venit să-l bîntuie. Prind o licărire de autoironie în ochii lui, dar entuziasmul cu care povestește e sincer. Iar asemănarea lui cu personajul a fost, într-adevăr, uimitoare. Apoi n-a mai reușit să scape de Creangă luni la rînd, îi preluase mersul și gesturile. Așa că pînă la urmă s-a dus la psiholog. {tie că o să mi se pară amuzant că un specialist în personaje negative ca el s-a pomenit vulnerabil la spiritul unui răposat autor de cărți pentru copii.

Laura Popescu este jurnalistă.

Foto: A. Marineci

comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.
p 17 jpg
Impresii hibernale
Astea fiind spuse, Prin ierburi uscate nu e deloc lipsit de har – ba chiar, dat fiind efortul de a-l dibui chiar în miezul trivialității, filmul e o reușită atemporală, care s-ar putea să îmbătrînească frumos.

Adevarul.ro

image
Alimente sățioase și care nu îți pun în primejdie silueta. Medic: „Fericiți și cu burta plină…chiar se poate!”
Medicul nutriționist Mihaela Bilic a dezvăluit duminică, 19 mai, într-o postare publicată pe Facebook, care sunt alimentele care te mențin sătul pentru mai mult timp și cu puține calorii.
image
Ce taxe turistice se percep în marile orașe din Europa. Atena bate recordurile
Un număr tot mai mare de orașe din Europa impun sau măresc costul taxelor turistice pentru vizitatori, la un nivel mai mare decât cele propuse în toamna anului trecut.
image
Cum a fost convinsă o tânără să renunțe la școală și la familie pentru a se prostitua. „Era o mașină de făcut bani”
O tânără din comuna Bâlteni, județul Gorj, a trăit un adevărat coșmar timp de doi ani de zile alături de un tânăr de care s-a îndrăgostit

HIstoria.ro

image
Unde e corectitudinea presei românești din anii celui de-al Doilea Război Mondial?!
Februarie 1941. România generalului Antonescu aparține Axei. Germania, noul nostru partener strategic, e în război cu Anglia. Presa vremii respective urmărește îndeaproape mersul Războiului.
image
Când a devenit Sicilia romano-catolică?
Mai mult de 13 civilizații și-au pus amprenta asupra Siciliei din momentul apariției primilor locuitori pe insulă, acum mai bine de 10.000 de ani, dar normanzii și-au tăiat partea leului.
image
Amânarea unui sfârșit inevitabil
„Născut prin violenţă, fascismul italian era destinat să piară prin violenţă, luându-și căpetenia cu sine“, spune istoricul Maurizio Serra, autorul volumului Misterul Mussolini: omul, provocările, eşecul, o biografie a dictatorului italian salutată de critici și intrată în topul celor mai bune cărţi