Marin Sorescu, Colonia fabricii, Gargantua şi Pantagruel
● Dacă sînteţi în vacanţă (şi ar trebui să fiţi, cît de cît, nu?) şi aveţi timp/ chef de citit, încercaţi un fel de joc. Gîndiţi-vă ce cărţi ale copilăriei sau adolescenţei aţi vrea să recitiţi. Şi treceţi la treabă. După care faceţi exerciţiul rememorării felului în care le-aţi citit atunci. Observaţi asemănările şi deosebirile cu recitirea de acum. O să vă placă. Eu am încercat asta uneori. Aş încerca şi anu’ ăsta – m-aş repezi să recitesc Gargantua şi Pantagruel, Cei trei muşchetari şi După douăzeci de ani. Poate şi Doi ani de vacanţă a lui Jules Verne. Problema e că anu’ ăsta n-am vacanţă. Apropos: nu luaţi de pe Google varianta pdf a cărţii Gargantua şi Pantagruel, că e piratată. Cumpăraţi-o de la librărie. (Mircea Vasilescu)
● Între 30 iulie şi 2 august, pe aerodromul Măgura de la Cisnădie (Sibiu), puteţi participa la Airfield Festival 2015. 98 de proiecte muzicale, 4 scene şi 40 de hectare de teren acoperit cu iarbă, cel mai important eveniment din ţară desfăşurat pe un aerodrom activ. O grămadă de DJ, Fanfara „Ciocîrlia“ and more. (Adina Popescu)
● Moni Stănilă recompune, în Colonia fabricii (Editura Cartea Românească, 2015), o emoţionantă cronică de familie. Personajele de aici sînt puternice şi au poveşti care-ţi rup sufletul pentru că simţi, la fiecare pagină, cum istoria mare le suflă nemilos în ceafă. O lume sub vremi care se încăpăţînează să rămînă în picioare. O carte de-o frumuseţe discretă şi tulburătoare. (Ana Maria Sandu)
● În revista Observator cultural, Iulia Popovici publică în serial o anchetă despre efectele implementării sistemului Bologna în învăţămîntul vocaţional de teatru şi film din România. Un subiect pertinent, mai ales că mulţi studenţi UNATC cer o reformă a universităţii. (Matei Martin)
● Trainwreck (O tipă dezastru, 2015, în regia lui Judd Apatow), cu Amy Schumer – un film prostuţ, dar victorios din perspectivă feministă: eroina, deşi nu e nici destul de frumoasă, nici de subţire, „reuşeşte“ să „pună mîna“ pe un bărbat, şi doctor pe deasupra… La care poţi rîde, pe alocuri, dacă n-ai aşteptări prea mari. (Iaromira Popovici)
● Mărturiile a 35 de femei dintre cele peste 40 care au avut pînă acum puterea de a recunoaşte public că au fost victimele agresiunilor sexuale ale actorului Bill Cosby, această figură paternă a televiziunii americane, rămas deocamdată nepedepsit pentru abuzurile sale: http://nymag.com/thecut/2015/07/bill-cosbys-accusers-speak-out.html. (Luiza Vasiliu)
● „În «Mahalalele Dracului» din spatele casei mele, vînzătorii ambulanţi încă îşi purtau pe umeri ciudatele cobiliţe de lemn de care atîrnau coşuri cu fructe de sezon, păsări care cîrîiau, ambalaje de carton ţuguiate care îşi vărsau jumătate din conţinutul de alune şi fistic – sau bomboane şi prăjituri româneşti delicioase, ocazional însoţite de bidoane cu o băutură greţos de dulce numită «bragă».“ – Ana-Maria Callimachi, Lumea era toată a mea. Amintirile unei prinţese, volum recent apărut la Editura Corint. O carte fascinantă despre „nobila artă de a trăi“. (Ruxandra Mihăilă)
● A fost o vreme cînd Marin Sorescu era un poet român important, tradus peste tot, propus la Nobel etc., iar eu îl citeam şi credeam sincer că este cel mai mare. Au trecut de atunci mai bine de douăzeci de ani, timp în care din opera lui eu n-am mai citit un vers. Cosmin Borza, un critic clujean din generaţia mea, a publicat însă anul trecut un foarte bun eseu, Marin Sorescu. Singur printre canonici (Editura ART), care m-a adus la sentimente mai bune faţă de acest poet tot mai puţin citit şi interpretat. Ar putea fi începutul unei frumoase reîmprieteniri literare. (Marius Chivu)
