Levantul, Trei femei înalte, Legea copiilor

● Duminică, 7 iunie, de la ora 19, la Unteatru (Bucureşti), un spectacol care a primit marele premiu la Iaşi Fringe Festival, în 2013: Trei femei înalte, după Edward Albee, cu Cristina Casian, Florina Gleznea şi Nicoleta Lefter. Regia este semnată de Andrei şi Andreea Grosu. (Stela Giurgeanu)  

● Celălalt, hotar cu mine (Tracus Arte, 2015) – cartea de poezie a lui Codruţ Radi, un autor interesant, complicat: „Efortul lectorului este de adîncire într-o poezie în care conştientizarea închiderii sub cheia ermetismului filologic este direct exprimată (…)“, spune Adrian Lesenciuc în cuvîntul introductiv. (Iaromira Popovici)  

● Că tot e final de stagiune: pe 8 iunie, Teatrul Naţional din Bucureşti organizează tururi ghidate pentru a prezenta publicului amenajările şi noile săli de spectacol. Pe din afară arată senzaţional. Acum aveţi ocazia să vedeţi şi cum arată pe dinăuntru. Asta, pînă la toamnă cînd, sperăm, toate sălile vor fi funcţionale şi vor avea şi spectacole. (Matei Martin)  

● „Nici un drum lung fără un McEwan“ pare să fie deviza mea în ultima vreme. De data asta, Legea copiilor (Editura Polirom, 2015), în traducerea impecabilă, ca de obicei, a lui Dan Croitoru. Un sfîrşit de lume conjugală şi de cuplu de-o intimitate care-ţi dă fiori pe şira spinării. Un posibil răspuns la întrebarea: cum ajung doi oameni care trăiesc o viaţă împreună să se despartă? Sau ce-i mai poate ţine împreună după ce ştiu totul unul despre celălalt? (Ana Maria Sandu)  

● „Chinese Democracy Isn’t Inevitable“, un articol de Daniel A. Bell în The Atlantic (theatlantic.com). Ideea principală a lui Daniel A. Bell este că, avînd o lungă tradiţie a „meritocraţiei politice“ şi lideri de calitate, China ar putea construi în jurul acestor elemente un model politic viabil. (Mircea Vasilescu)  

● E nu doar timpul rozelor, ci şi vremea acăţului înflorit din pădurea mare. Nicicînd, poate, n-a fost mai slăvit Poetul de „Nopţile“ sale. Uriaşe candelabre fosforescente, spînzurate de boltă, îşi omagiază, cu smerită plecăciune, trecătorul. Şi… rapel la clasici: Ion Ţuculescu – Noaptea salcîmilor. „Veniţi, privighetoarea cîntă…“ (Ruxandra Mihăilă)  

● După ce a jucat în punerea în scenă a Levantului, în regia Cătălinei Buzoianu, la sfîrşitul anilor ’90, acum Mircea Cărtărescu l-a citit integral pe cinci CD-uri, însumînd mai bine de cinci ore şi jumătate, editate de Humanitas Multimedia. Dar dacă nu vreţi să vă citească nimeni altcineva versurile sale, nici măcar autorul însuşi, Humanitas a scos integrala poeziei lui Mircea Cărtărescu într-un volum elegant de aproape 800 de pagini, adunînd toate cele şase volume publicate între anii 1980-2010 (mai puţin, fireşte, poemul epic Levantul). Cîte poeme a scris Mircea Cărtărescu în cariera lui? Ei bine, am avut curiozitatea şi le-am numărat. De întinderi diferite, de la mici sonete la poeme-fluviu, opera sa poetică numără, dacă nu m-am încurcat eu, fix 280 de titluri. Poezie pentru toată vara! (Marius Chivu)