Efectele secundare ale vieții, Apolodor, Neîmpăcat
● Chiar dacă pare a-și lua materia secundă (care îi îmbracă materia primă) dintr-un azi întrucîtva cunoscut, romanul Efectele secundare ale vieții, de Vlad Zografi (Editura Humanitas, 2016), trece dincolo de „spuma zilelor“ și decolează admirabil către alte destinații. De citit neapărat, în tihna unor ceasuri mai încete. (Dan Stanciu)
● Trei cărți pentru copiii de toate vîrstele, numai bune de pus sub brad: Acolo unde nu mai e trotuar de Shel Silverstein, atît de amuzantă și de originală încît de fiecare dată cînd o deschizi te face fericit (și într-o minunată traducere de Florin Bican), noul Apolodor, același, de Gellu Naum, însă cu ilustrații de Dan Ungureanu, și Singur printre mîrlani a lui Florin Bican, o reeditare pe care o așteptam de mult. De la Editura Arthur și Editura Art. (Adina Popescu)
● La Humanitas, a apărut Neîmpăcat, volum de poezii subintitulat „antologie personală 1991-2013“, semnat de Michel Houellebecq. Autorul a ales singur versuri din volumele sale de poezii. Romanele lui stîrnesc controverse publice nesfîrșite pentru că dau nemilos seama de puținătatea omului occidental contemporan. Poeziile sale, însă, sînt lipsite de ecouri comparabile. Houellebecq, numit de critici „un Baudelaire al supermarket-urilor“, poate nu doar să se răstească epic, ci să și murmure liric. La fel de convingător și la fel de neîmpăcat… (Sever Voinescu)
● Pentru că am făcut o anchetă în paginile de actualitate culturală ale revistei la care am invitat scriitorii să recomande cărți, voi face și eu același lucru aici: dacă ați ratat anul acesta romanul lui Jonathan Franzen, Puritate (traducere de Iulia Gorzo, Editura Polirom, 2016), cartea lui Radu Cosașu, Viața ficțiunii după o revoluție (Editura Polirom, 2016), antologia noastră Cu ochii-n 3,14 (Editura Humanitas, 2016), e vremea cea mai potrivită să le recuperați. (Ana Maria Sandu)
● Arborele mamut din Băile Herculane. O specie rară în zona noastră, exemplarul care domină orașul de pe Cerna atinge cam 30 m înălțime și 1,5 m diametru. Se zice că arborele gigant de Sequoia își binemerită numele „de la liderul indienilor Cherokee, Sequoyah (1776 1842), cel care a inventat un alfabet unic, învăţîndu-şi poporul să citească şi să scrie“ (după sequoia.ro). Deși „pui“ după fișa biografică, acest exemplar din Sequoia Gigantea pare că vrea să te invite la o taină îndelung povestită. Oricum, în mijlocul acestui oraș greu încercat de furia oarbă și demența umană, acest arbore bonom pare singura certitudine. De aceea îndemnul din ecrito este un imperativ: „Ocrotiți acest arbore!“. (Ruxandra Mihăilă)
