Centenar Horia Damian

Academia Română a marcat centenarul nașterii marelui artist roman Horia Damian (1922 – 2012), pe care Salvador Dali îl considera drept „celălalt erou al României alături de Brâncuși”, inaugurînd în Sala Theodor Pallady a Bibliotecii Academiei o expoziție conținînd picturi, desene, litografii, sculpturi și documente din colecția criticului și istoricului de artă Radu Varia, prieten și promotor al artistului. La vernisaj, Radu Varia a spus:

„Ne reunește aici opera unei personalități de o uriașă însemnătate pentru cultura noastră și pentru arta universală. Un artist care de copil era un talent prodigios, care la 14 ani picta la nivelul unui Ion Andreescu, dovadă Peisajul din 1936 expus în această sală, apoi al unui Gheorghe Petrașcu, și care ajuns la Paris la 24 de ani îl impresiona pe Fernand Léger la punctul că acest maestru îi lăsa bilete sub ușa atelierului – unele le putem vedea în această expoziție – cerîndu-i să vină a doua zi la el pentru a-i încredința colaborarea la propriile sale picturi, așa cum avea să facă și în cazul vitraliilor de la biserica din Audincourt, azi monument istoric.

Locul unic al lui Horia Damian în istoria artei contemporane începe să se definească însă odată cu revelațiile de ordin spiritual pe care le-a avut, abandonînd din 1951 lumea aparențelor pentru a căuta să pătrundă în invizibil, să înțeleagă rînduiala cosmică, relația noastră cu Creatorul, sensul vieții, permanența opusă efemerului, sacrul opus profanului. Și atunci s-a apropiat de fabuloase creații din timpuri imemoriale, de înalta lor semnificație și le-a evocat în stil propriu, poetic, în toată măreția lor. Iar pentru a putea face acest lucru el și-a inventat propriul său limbaj fondat pe rigorile geometriei, pe monumentalitate, pe punct, cerc, sferă și a intuit sensul infinitului real, și nu virtual, adică existența simultană, în valoare absolută, a tuturor elementelor, Creator și Creație.

Expoziția noastră, marcînd centenarul nașterii lui Horia Damian, ne poartă în universul magic al întrebărilor și răspunsurilor pe care marile civilizații ni le-au lăsat.

Vom regăsi astfel teme nepieritoare: coloana, axă a sacralității, reprezentînd relația dintre cer și pămînt, prezența Domnului; cerul, care exprimă credința într-o ființă celestă, divină, Creatorul Universului, al vieții pe pămînt; pămîntul, însemnînd tangibilul; poarta, locul de trecere între cunoscut și necunoscut, separînd profanul de sacru; tronul, suport al măreției umane și divine; sfinxul, simbolizînd enigma și autoritatea; sarcofagul, loc al metamorfozei, permițînd accesul la viața eternă, sau piramida în care este depus sarcofagul, la origine mormînt al faraonilor aspirînd să se înalțe spiritual în vîrful acesteia, identificîndu-se cu Zeul Nemuritor.

Fascinat de operele lui Horia Damian, pe care l-am cunoscut la Paris în 1967, m-am angajat cu toate puterile luînd, timp de 40 de ani, inițiativă după inițiativă pentru a le face cunoscute pretutindeni în lume, de la The Solomon R. Guggenheim Museum din New York la Muzeul Național de Artă Modernă din Paris, de la Bienala de la Veneția la cea de la São Paulo. O artă de înaltă elevație și nu una a manipulării obiectului, cum era arta dominantă a timpului.

Sper ca această expoziție, dedicată unui mare artist român, încă mult prea puțin cunoscut în țara natală, să reprezinte pentru cît mai mulți o adevărată revelație, aducătoare de armonie și de bucurie”.

(Sever Voinescu)

Foto (sus): Mariana Nicolesco și Radu Varia la vernisajul expoziției