Carte nouă la Humanitas: „Cazul scriitorului dispărut” de Andrei Manolescu

21 martie 2022
Carte nouă la Humanitas: „Cazul scriitorului dispărut” de Andrei Manolescu jpeg

Vă prezentăm un fragment din Cazul scriitorului dispărut, romanul lui Andrei Manolescu, redactor-șef adjunct la revista Dilema veche, volum publicat de curînd în colecția Scriitori români contemporani a Editurii Humanitas.

Cartea se află în librării şi poate fi găsită online aici.

Dispariția inexplicabilă a unui scriitor devine obiectul investigației fostului său traducător și a unui detectiv, acum polițist pensionat. Cei doi vor încerca să afle ce s-a întâmplat cu bătrânul autor, despre a cărui moarte nimeni nu deține nici o informație – nici poliția, nici Uniunea Scriitorilor –, dar care ar trebui să aibă o vârstă neverosimilă, de 113 ani, dacă printr-o minune s-ar mai afla în viață. O intrigă complicată, plină de suspans, condimentată cu elemente de fantastic îl poartă pe cititor, într-un ritm alert, printr-un București eliadesc, misterios, către un deznodământ surprinzător, care deschide perspective neașteptate de interpretare a poveștii. Fals policier, Cazul scriitorului dispărut pune, la un nivel de profunzime, inclusiv problema raportării autorului la textul său, dar și a traducătorului la textul pe care-l traduce, cel din urmă nefiind întotdeauna onest și introducând deseori ceva din propria gândire în ceea ce ar trebui să fie transpunerea pură a textului altcuiva.

***

Fragment din capitolul Acțiunea

Zece zile mai târziu, într-o dimineață, traducătorul primi un telefon. Era fostul comisar, care voia să-i spună în ce stadiu ajunsese cu cercetările.

— Bună dimineața, stimate domn, sper că nu te-am trezit. Așa cum am promis, mi-am întins antenele și am mai aflat câteva lucruri legate de problema noastră. Sper că mai e de interes.

— Oh, sigur că da, chiar mă bucur să vă aud.

— Din păcate, trebuie să-ți mărturisesc că n-am aflat încă nimic foarte concludent, e mai complicat decât am crezut. Am vorbit cu cineva de la evidența populației. Cică în lume ar fi peste o sută de mii de oameni pe care-i cheamă Popescu, în București peste nouă mii. Cu numele complet de Ion Popescu sunt peste 1300 de bărbați pe întreaga planetă, iar în București peste o sută. În viață! Totuși, noi căutăm un anume Ion Popescu, născut în 1906, scriitor și profesor, cu pseudonimul Alexandru Țestosu. Primăria Bucureștiului, cel puțin, nu l-a identificat printre cei 58 de oameni de peste o sută de ani care trăiesc în capitală și au fost sărbătoriți cu ocazia centenarului României. Am aflat cu ocazia asta că există un român de 111 ani care e considerat pe locul al treilea în lume, ca vârstă. E un fost agronom. Ce mai știm însă e că în ultimii 20 de ani acelui Ion Popescu pe care-l căutăm nu i s-a înregistrat decesul. De acest lucru suntem relativ siguri, mă rog, în măsura în care ne putem baza pe scrupulozitatea funcționarilor din țara asta. O altă certitudine absolută este că nu a fost niciodată dat dispărut. Dar, atenție, asta nu înseamnă neapărat că omul ar mai fi în viață.

— Deci să înțeleg că varianta cea mai plauzibilă rămâne aceea a morții domnului Țestosu în condiții necunoscute? întrebă traducătorul.

— E cel mai probabil, da. Trebuie să-ți spun că omul meu a fost și la morgă, dar, așa cum mă așteptam, n-a găsit nimic. Adică n-a descoperit nici un asemenea caz cu semnalmentele scriitorului. De altfel, ce semnalmente, că n-avea decât o fotografie veche de 20 de ani luată de pe Internet. Asta nu înseamnă chiar nimic, mai ales având în vedere că decesul s-ar fi putut produce oricând în ultimii 10-15 ani, poate chiar și mai de mult.

Vocea fostului polițist suna foarte metalic la telefonul mobil, iar traducătorul avu o clipă de derută. Întreaga situație i se păru dintr-odată foarte stranie. Vorbea cu omul care servise drept model pentru personajul principal al unor romane pe care el le tradusese cuvânt cu cuvânt. Se întrebă dacă discuția și povestea în care intrase chiar se petreceau în realitate. Își recăpătă însă imediat prezența de spirit.

— Vă dați seama că decesul s-ar fi putut petrece… nu neapărat în București. Din ce am auzit eu, deși nu e vorba de informații pentru care să bagi mâna în foc, în ultima perioadă, scriitorul se mutase undeva în afara Bucureștiului.

— Dar, domnul meu, legat de asta, trebuie să-ți spun că există totuși ceva interesant. E vorba de domiciliul său care apare în evidențe. Este o casă aflată…

— Pe strada Doctor Turnescu, numărul 20, nu-i așa? se repezi traducătorul să-l completeze.

— Bravo, exact! Văd că nici mata n-ai stat degeaba.

— Am aflat de la Uniunea Scriitorilor.

Newcombe era mândru că i-o luase cu ceva înainte marelui detectiv.

— Foarte bine, zise acesta. Se pare însă că acolo nu mai locuiește nimeni, e o casă abandonată. Știi, deocamdată toate informațiile astea au fost descoperite de un fost coleg de-al meu, pe care l-am rugat să le caute, nu neapărat pe cale oficială. Mă gândesc că la un moment dat n-ar strica să facem toată treaba asta publică, poate ai niște relații pe la vreun ziar sau la vreo televiziune. După ceva publicitate în jurul cazului, că doar e vorba de un cărturar serios, s-ar crea niște premise favorabile unui demers oficial. Acum, dacă mergem cu așa o chestiune la poliție, riscăm să ne dea cu flit, mă înțelegi? Pe de altă parte, îți spun drept, nu cred că o investigație oficială, cu procuratură și tot tacâmul, ar putea descoperi ceva în plus față de ce aflăm noi acum. Singurul lucru la care mă gândesc e că, în urma unui oarecare tapaj public, poate să apară cineva care să știe ce s-a întâmplat cu scriitorul. Era la un moment dat o emisiune pe la TVR, se chema Dispăruți fără urmă. Mă rog, încă un lucru foarte interesant, fostul meu coleg a făcut cercetări la administrația fiscală și a găsit că impozitul pe această casă din Doctor Turnescu a fost plătit până în 2012. De atunci… nimic, și s-au adunat o grămadă de penalități. Tot în 2012 și companiile de electricitate, gaze și cablu TV și-au întrerupt serviciile pentru neplata facturilor. Cu toții au lăsat cazul deschis. Era vorba de sume minore, și probabil de aceea nu s-a apelat la firme de recuperatori, nu s-a intentat nici un proces. Altfel, se putea ajunge la punerea unui sechestru pe acea casă. Până la urmă însă, într-un fel sau altul, cred că tot la asta se va ajunge. Mai ales că firmele de afaceri imobiliare se pare că au luat deja proprietatea la ochi. Casa, cică, e dărăpănată, dar locul pe care-l ocupă trebuie să fie la mare preț. Foarte aproape de Palatul Cotroceni…

— În 2012, domnul Țestosu ar fi avut 106 ani. Să fi plătit el impozitul până atunci, iar acela să fi fost momentul când s-a întâmplat ceva cu el?

— Suntem pe tărâmul speculațiilor. Nu putem ști.

— Trebuie să vă mai spun că scrisoarea trimisă de Uniunea Scriitorilor lui Țestosu când a împlinit 100 de ani s-a întors înapoi. Se pare că poștașul nu l-a găsit. Și am mai auzit cum că, la un moment dat, casa aceea ar fi fost închiriată de domnul Țestosu.

— Interesant! Ar trebui atunci să existe niște chiriași, niște foști chiriași. Dacă vrei, putem continua cercetările. În chestiile astea e uneori ca în știință, adică e vorba de pași foarte mici care se adună încet-încet și duc până la urmă la o concluzie sau chiar la o revelație. Mă gândesc la pasul următor, care, de fapt, pentru noi, n-ar fi un pas chiar așa mic. Dar nu știu dacă ți-ar surâde, dacă dorești să te implici mai mult…

— Mă faceți curios, zise traducătorul simțind o ezitare din partea interlocutorului.

— Ți-aș propune un lucru, continuă fostul polițist într-un ritm mai tărăgănat, să întreprindem o… „acțiune“, cum ziceam când lucram. Să mergem, adică, împreună, dacă vrei, să dăm târcoale acelei case, mă rog, să vedem ce se întâmplă pe acolo, și poate aflăm ceva de pe la vecini, mă rog… lucruri dintr-astea.

— Sigur că da, merg cu plăcere, oricând doriți. Chiar mi se pare interesant.

— Azi e joi. Poimâine dimineață e bine? Mă gândesc că sâmbăta, mă rog, avem mai multe șanse să găsim oamenii acasă, prin zonă.

Căzură de acord să se întâlnească sâmbătă la ora 10, la ieșirea din stația de metrou Eroilor.

Era o dimineață călduță, cu un soare puțin împâclit de un strat foarte subțire de nori, ca o perdeluță. Traducătorul credea că a ajuns primul și se uita la ceas. El venise pe jos și își imagina că Iorgu va apărea pe scări dinspre stația de metrou de dedesubt. Dintr-odată îl zări însă apărând din părculețul din apropiere, de unde îl fixa în mod simpatic cu degetul arătător. „Te-am ochit deja“, spunea gestul lui. Pe cap avea o pălăriuță de pescar, purta o vestă ca de camuflaj peste un pulover crem, demodat, iar pantalonii erau din aceia cu buzunare laterale închise cu arici. Micuțul traducător avea, ca de obicei, pardesiul lui gri trei sferturi, de stofă, în care arăta ca un greier. Își strânseră mâinile și porniră. Din primul moment, Newcombe realiză că are o problemă. Fostul polițist făcea pașii lui urieșești, și el trebuia să țopăie din când în când pentru a nu rămâne în urmă. Formau un cuplu oarecum caraghios.

Odată ce intrară pe străduțele din spatele Spitalului Municipal, tumultul circulației bucureștene se liniști. Se intersectară cu un biciclist chel care fluiera, câinii lătrau prin curți, iar în fața unei porți doi bărbați încercau să schimbe roata unei mașini. Traducătorul se bucura de fiecare dată când detecta acea atmosferă ușor patriarhală pe care o asocia cu un București autentic.

— Sper că „excursia“ asta ne va aduce lucruri noi, că vom putea avansa cu cercetarea noastră, spuse fostul polițist. Din experiența mea, e foarte important să ieși pe teren. Din birou nu poți înțelege aproape niciodată totul. De-abia când te miști începi să simți pulsul cazului, cum îi zic eu, înțelegi mai bine realitatea. Mintea începe să lucreze pe niște baze reale, nu cu speculații și deducții care își au și ele rolul lor, dar, când nu sunt ancorate în concret, te pot duce pe niște piste foarte depărtate de adevăr. E bine să stai de vorbă cu oamenii, mă rog, să vezi cu ochii tăi locurile, atunci obții impresiile și ideile cele mai bune.

— Ați mai avut cazuri similare?

— Am avut de tot felul, dar… unul chiar ca ăsta, drept să-ți spun, nu-mi amintesc.

Ajunseră pe strada Dr. Turnescu și remarcară distanța foarte mică până la curtea Palatului Cotroceni. Casa pe care o căutau nu era greu de găsit. Ferestrele îi erau acoperite de scânduri bătute în cuie. Avea o arhitectură destulă de comună, un singur nivel și o intrare care se făcea printr-un vestibul ieșit în relief în mijlocul zidului frontal. Tencuiala gălbuie era scorojită. Prin gardul de lemn, destul de trainic, se întrezărea grădina măricică, năpădită de buruieni și roșcovi sălbatici. Traducătorul tocmai se întreba ce vor face de fapt acolo, când, fără nici un fel de scrupule, fostul polițist apăsă pe clanța porții care se deschise. Intră în curte făcându-i semn să-l urmeze. Newcombe, ușor speriat, nici n-apucă bine să închidă poarta, că Iorgu și urcase cele câteva trepte de la intrare și încerca deja clanța ușii din față. Aceasta se dovedi a fi încuiată.

— Ce faceți?

— Ssst! Încerc să intru în casă.

— Chiar așa?

comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.
p 17 jpg
Impresii hibernale
Astea fiind spuse, Prin ierburi uscate nu e deloc lipsit de har – ba chiar, dat fiind efortul de a-l dibui chiar în miezul trivialității, filmul e o reușită atemporală, care s-ar putea să îmbătrînească frumos.

Adevarul.ro

image
Cât câștigă pe zi o manichiuristă din București: „Cât faci tu într-o zi, eu fac în aproape o lună"
Sunt tot mai multe fete care încearcă să-și îmbunătățească situația financiară și încep să facă cursuri pentru a deveni manichiuriste profesioniste. Unele dintre ele au parte de noroc, ajungând să câștige mii de lei pe zi. Este și cazul Izabelei.
image
Un șef din Poliție face legea pe șosele: șoferii băuți sau drogați merg direct în arest
Şeful Poliţiei Bihor, chestorul Alin Haniş, a declarat că agenţii rutieri vor dispune reţinerea tuturor şoferilor găsiţi la volanul maşinilor, în trafic, cu alcoolemii mari sau sub influenţa substanţelor interzise.
image
Povestea legendarului apaș Geronimo, ultimul indian care s-a predat americanilor: pe urmele sale au fost trimiși 5.000 de soldați
În martie 1886, celebrul luptător apaș Geronimo s-a predat armatei americane după ce ani de zile a dus un război de gherilă cu ocupanții, care i-au ucis familia și i-au alungat de pe pământului lor străvechi.

HIstoria.ro

image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.
image
Wall Street-ul Bucureștiului interbelic
În perioada interbelică, pe Wall Street-ul local, existau nu mai puțin de 80 de bănci, dintre care 50 erau cu dotări la standarde moderne, desfășurându-și activitățile în adevărate opere arhitectonice, care rivalizau cu City-urile marilor capitale europene.