Carte nouă la Humanitas: „Cazul scriitorului dispărut” de Andrei Manolescu

21 martie 2022
Carte nouă la Humanitas: „Cazul scriitorului dispărut” de Andrei Manolescu jpeg

Vă prezentăm un fragment din Cazul scriitorului dispărut, romanul lui Andrei Manolescu, redactor-șef adjunct la revista Dilema veche, volum publicat de curînd în colecția Scriitori români contemporani a Editurii Humanitas.

Cartea se află în librării şi poate fi găsită online aici.

Dispariția inexplicabilă a unui scriitor devine obiectul investigației fostului său traducător și a unui detectiv, acum polițist pensionat. Cei doi vor încerca să afle ce s-a întâmplat cu bătrânul autor, despre a cărui moarte nimeni nu deține nici o informație – nici poliția, nici Uniunea Scriitorilor –, dar care ar trebui să aibă o vârstă neverosimilă, de 113 ani, dacă printr-o minune s-ar mai afla în viață. O intrigă complicată, plină de suspans, condimentată cu elemente de fantastic îl poartă pe cititor, într-un ritm alert, printr-un București eliadesc, misterios, către un deznodământ surprinzător, care deschide perspective neașteptate de interpretare a poveștii. Fals policier, Cazul scriitorului dispărut pune, la un nivel de profunzime, inclusiv problema raportării autorului la textul său, dar și a traducătorului la textul pe care-l traduce, cel din urmă nefiind întotdeauna onest și introducând deseori ceva din propria gândire în ceea ce ar trebui să fie transpunerea pură a textului altcuiva.

***

Fragment din capitolul Acțiunea

Zece zile mai târziu, într-o dimineață, traducătorul primi un telefon. Era fostul comisar, care voia să-i spună în ce stadiu ajunsese cu cercetările.

— Bună dimineața, stimate domn, sper că nu te-am trezit. Așa cum am promis, mi-am întins antenele și am mai aflat câteva lucruri legate de problema noastră. Sper că mai e de interes.

— Oh, sigur că da, chiar mă bucur să vă aud.

— Din păcate, trebuie să-ți mărturisesc că n-am aflat încă nimic foarte concludent, e mai complicat decât am crezut. Am vorbit cu cineva de la evidența populației. Cică în lume ar fi peste o sută de mii de oameni pe care-i cheamă Popescu, în București peste nouă mii. Cu numele complet de Ion Popescu sunt peste 1300 de bărbați pe întreaga planetă, iar în București peste o sută. În viață! Totuși, noi căutăm un anume Ion Popescu, născut în 1906, scriitor și profesor, cu pseudonimul Alexandru Țestosu. Primăria Bucureștiului, cel puțin, nu l-a identificat printre cei 58 de oameni de peste o sută de ani care trăiesc în capitală și au fost sărbătoriți cu ocazia centenarului României. Am aflat cu ocazia asta că există un român de 111 ani care e considerat pe locul al treilea în lume, ca vârstă. E un fost agronom. Ce mai știm însă e că în ultimii 20 de ani acelui Ion Popescu pe care-l căutăm nu i s-a înregistrat decesul. De acest lucru suntem relativ siguri, mă rog, în măsura în care ne putem baza pe scrupulozitatea funcționarilor din țara asta. O altă certitudine absolută este că nu a fost niciodată dat dispărut. Dar, atenție, asta nu înseamnă neapărat că omul ar mai fi în viață.

— Deci să înțeleg că varianta cea mai plauzibilă rămâne aceea a morții domnului Țestosu în condiții necunoscute? întrebă traducătorul.

— E cel mai probabil, da. Trebuie să-ți spun că omul meu a fost și la morgă, dar, așa cum mă așteptam, n-a găsit nimic. Adică n-a descoperit nici un asemenea caz cu semnalmentele scriitorului. De altfel, ce semnalmente, că n-avea decât o fotografie veche de 20 de ani luată de pe Internet. Asta nu înseamnă chiar nimic, mai ales având în vedere că decesul s-ar fi putut produce oricând în ultimii 10-15 ani, poate chiar și mai de mult.

Vocea fostului polițist suna foarte metalic la telefonul mobil, iar traducătorul avu o clipă de derută. Întreaga situație i se păru dintr-odată foarte stranie. Vorbea cu omul care servise drept model pentru personajul principal al unor romane pe care el le tradusese cuvânt cu cuvânt. Se întrebă dacă discuția și povestea în care intrase chiar se petreceau în realitate. Își recăpătă însă imediat prezența de spirit.

— Vă dați seama că decesul s-ar fi putut petrece… nu neapărat în București. Din ce am auzit eu, deși nu e vorba de informații pentru care să bagi mâna în foc, în ultima perioadă, scriitorul se mutase undeva în afara Bucureștiului.

— Dar, domnul meu, legat de asta, trebuie să-ți spun că există totuși ceva interesant. E vorba de domiciliul său care apare în evidențe. Este o casă aflată…

— Pe strada Doctor Turnescu, numărul 20, nu-i așa? se repezi traducătorul să-l completeze.

— Bravo, exact! Văd că nici mata n-ai stat degeaba.

— Am aflat de la Uniunea Scriitorilor.

Newcombe era mândru că i-o luase cu ceva înainte marelui detectiv.

— Foarte bine, zise acesta. Se pare însă că acolo nu mai locuiește nimeni, e o casă abandonată. Știi, deocamdată toate informațiile astea au fost descoperite de un fost coleg de-al meu, pe care l-am rugat să le caute, nu neapărat pe cale oficială. Mă gândesc că la un moment dat n-ar strica să facem toată treaba asta publică, poate ai niște relații pe la vreun ziar sau la vreo televiziune. După ceva publicitate în jurul cazului, că doar e vorba de un cărturar serios, s-ar crea niște premise favorabile unui demers oficial. Acum, dacă mergem cu așa o chestiune la poliție, riscăm să ne dea cu flit, mă înțelegi? Pe de altă parte, îți spun drept, nu cred că o investigație oficială, cu procuratură și tot tacâmul, ar putea descoperi ceva în plus față de ce aflăm noi acum. Singurul lucru la care mă gândesc e că, în urma unui oarecare tapaj public, poate să apară cineva care să știe ce s-a întâmplat cu scriitorul. Era la un moment dat o emisiune pe la TVR, se chema Dispăruți fără urmă. Mă rog, încă un lucru foarte interesant, fostul meu coleg a făcut cercetări la administrația fiscală și a găsit că impozitul pe această casă din Doctor Turnescu a fost plătit până în 2012. De atunci… nimic, și s-au adunat o grămadă de penalități. Tot în 2012 și companiile de electricitate, gaze și cablu TV și-au întrerupt serviciile pentru neplata facturilor. Cu toții au lăsat cazul deschis. Era vorba de sume minore, și probabil de aceea nu s-a apelat la firme de recuperatori, nu s-a intentat nici un proces. Altfel, se putea ajunge la punerea unui sechestru pe acea casă. Până la urmă însă, într-un fel sau altul, cred că tot la asta se va ajunge. Mai ales că firmele de afaceri imobiliare se pare că au luat deja proprietatea la ochi. Casa, cică, e dărăpănată, dar locul pe care-l ocupă trebuie să fie la mare preț. Foarte aproape de Palatul Cotroceni…

— În 2012, domnul Țestosu ar fi avut 106 ani. Să fi plătit el impozitul până atunci, iar acela să fi fost momentul când s-a întâmplat ceva cu el?

— Suntem pe tărâmul speculațiilor. Nu putem ști.

— Trebuie să vă mai spun că scrisoarea trimisă de Uniunea Scriitorilor lui Țestosu când a împlinit 100 de ani s-a întors înapoi. Se pare că poștașul nu l-a găsit. Și am mai auzit cum că, la un moment dat, casa aceea ar fi fost închiriată de domnul Țestosu.

— Interesant! Ar trebui atunci să existe niște chiriași, niște foști chiriași. Dacă vrei, putem continua cercetările. În chestiile astea e uneori ca în știință, adică e vorba de pași foarte mici care se adună încet-încet și duc până la urmă la o concluzie sau chiar la o revelație. Mă gândesc la pasul următor, care, de fapt, pentru noi, n-ar fi un pas chiar așa mic. Dar nu știu dacă ți-ar surâde, dacă dorești să te implici mai mult…

— Mă faceți curios, zise traducătorul simțind o ezitare din partea interlocutorului.

— Ți-aș propune un lucru, continuă fostul polițist într-un ritm mai tărăgănat, să întreprindem o… „acțiune“, cum ziceam când lucram. Să mergem, adică, împreună, dacă vrei, să dăm târcoale acelei case, mă rog, să vedem ce se întâmplă pe acolo, și poate aflăm ceva de pe la vecini, mă rog… lucruri dintr-astea.

— Sigur că da, merg cu plăcere, oricând doriți. Chiar mi se pare interesant.

— Azi e joi. Poimâine dimineață e bine? Mă gândesc că sâmbăta, mă rog, avem mai multe șanse să găsim oamenii acasă, prin zonă.

Căzură de acord să se întâlnească sâmbătă la ora 10, la ieșirea din stația de metrou Eroilor.

Era o dimineață călduță, cu un soare puțin împâclit de un strat foarte subțire de nori, ca o perdeluță. Traducătorul credea că a ajuns primul și se uita la ceas. El venise pe jos și își imagina că Iorgu va apărea pe scări dinspre stația de metrou de dedesubt. Dintr-odată îl zări însă apărând din părculețul din apropiere, de unde îl fixa în mod simpatic cu degetul arătător. „Te-am ochit deja“, spunea gestul lui. Pe cap avea o pălăriuță de pescar, purta o vestă ca de camuflaj peste un pulover crem, demodat, iar pantalonii erau din aceia cu buzunare laterale închise cu arici. Micuțul traducător avea, ca de obicei, pardesiul lui gri trei sferturi, de stofă, în care arăta ca un greier. Își strânseră mâinile și porniră. Din primul moment, Newcombe realiză că are o problemă. Fostul polițist făcea pașii lui urieșești, și el trebuia să țopăie din când în când pentru a nu rămâne în urmă. Formau un cuplu oarecum caraghios.

Odată ce intrară pe străduțele din spatele Spitalului Municipal, tumultul circulației bucureștene se liniști. Se intersectară cu un biciclist chel care fluiera, câinii lătrau prin curți, iar în fața unei porți doi bărbați încercau să schimbe roata unei mașini. Traducătorul se bucura de fiecare dată când detecta acea atmosferă ușor patriarhală pe care o asocia cu un București autentic.

— Sper că „excursia“ asta ne va aduce lucruri noi, că vom putea avansa cu cercetarea noastră, spuse fostul polițist. Din experiența mea, e foarte important să ieși pe teren. Din birou nu poți înțelege aproape niciodată totul. De-abia când te miști începi să simți pulsul cazului, cum îi zic eu, înțelegi mai bine realitatea. Mintea începe să lucreze pe niște baze reale, nu cu speculații și deducții care își au și ele rolul lor, dar, când nu sunt ancorate în concret, te pot duce pe niște piste foarte depărtate de adevăr. E bine să stai de vorbă cu oamenii, mă rog, să vezi cu ochii tăi locurile, atunci obții impresiile și ideile cele mai bune.

— Ați mai avut cazuri similare?

— Am avut de tot felul, dar… unul chiar ca ăsta, drept să-ți spun, nu-mi amintesc.

Ajunseră pe strada Dr. Turnescu și remarcară distanța foarte mică până la curtea Palatului Cotroceni. Casa pe care o căutau nu era greu de găsit. Ferestrele îi erau acoperite de scânduri bătute în cuie. Avea o arhitectură destulă de comună, un singur nivel și o intrare care se făcea printr-un vestibul ieșit în relief în mijlocul zidului frontal. Tencuiala gălbuie era scorojită. Prin gardul de lemn, destul de trainic, se întrezărea grădina măricică, năpădită de buruieni și roșcovi sălbatici. Traducătorul tocmai se întreba ce vor face de fapt acolo, când, fără nici un fel de scrupule, fostul polițist apăsă pe clanța porții care se deschise. Intră în curte făcându-i semn să-l urmeze. Newcombe, ușor speriat, nici n-apucă bine să închidă poarta, că Iorgu și urcase cele câteva trepte de la intrare și încerca deja clanța ușii din față. Aceasta se dovedi a fi încuiată.

— Ce faceți?

— Ssst! Încerc să intru în casă.

— Chiar așa?

Catre mine afiș spectacol jpg
Spectacolul „Către mine” de la Colegiul Național „Gheorghe Lazăr” închide ediția a șasea a atelierelor de scris pentru adolescenți organizate de Control N
Asociația Culturală Control N și elevii Colegiului Național „Gheorghe Lazăr” (Trupa As) vă invită la spectacolul de teatru „Către mine“.
featured image (5) jpg
Povestea ascunsă a Palatului Versailles: De la o cabană de vînătoare la un obiectiv turistic impresionant
Pornind de la o cabană de vînătoare, Palatul Versailles s-a transformat în unul dintre cele mai cunoscute obiective turistice din Franța.
poster Dry Cleaning 31 05 jpg
Curățătoria punk
Post-punkerii britanici Dry Cleaning (left-field art rockers sau spoken-word punkers, cum au fost ei descriși de presa muzicală) vor concerta în premieră la București, miercuri, 31 mai, după ora 20:00, la Control Club.
998 16 coperta 1 jpeg
Nebănuite sînt căile prozatorului – de la experimentul burlesc la policier –
Dacă şi-a propus să angajeze energii cinegetic-detectivistice, atunci Femeia de marţipan e un roman detectivistic ratat, în opinia mea.
p 17 jpg
Pîntecul lumii
Cu un ochi la spiritualitate și celălalt la cinema
998 17 audio cover jpg
Levant la Gărîna
Ibrahim Maalouf, cîndva un promițător talent în jazz, e pe cale să devină un superstar world music după nominalizarea Grammy
comunicat institutul cervantes omagiu mircea cartarescu jpg
Mircea Cărtărescu, omagiat la Institutul Cervantes din București
Cu prilejul decernării Premiului FIL pentru Literatură în Limbi Romanice, ediția 2022, în cadrul celei de-a 36-a ediții a celui mai mare tîrg de limbă spaniolă.
Apa lacului nu e niciodata dulce jpg
Apa lacului nu e niciodată dulce - fragment
Acel împreună mă înghite ca o închisoare, e un noi în care nimeni nu m-a întrebat dacă vreau să locuiesc.
2nd NEW draft poster FINAL med jpg
Ultimele zile de înscrieri la New Draft, rezidența în care îți scrii propriul scenariu de lungmetraj și lucrezi cu producătorii Ada Solomon, Tudor Giurgiu și Bianca Oana
”Prezența producătorilor Ada Solomon, Tudor Giurgiu și Bianca Oana este cadoul nostru de mijloc de drum pentru participanți.
997 16 Bilete de sinucigas jpg
Groaznica sinucidere din strada Micsandrelor
Aș fi preferat ca Bilete de sinucigaș să fi avut pur și simplu paginile albe
p 17 2 jpg
Puncte de vedere
Între David Cronenberg și Michael Mann, acest thriller turcesc sună prea adevărat
997 17 Breazu jpg
După 29 de ani
Fuse, noul album al duo-ului britanic, merită o inimioară roșie – „What is left to lose? / Nothing left to lose”.
997 21 Iamandi jpg
Evadările de la Auschwitz
Jonathan Freedland sugerează că Rudolf Vrba și Alfréd Wetzler au fost primii evrei care au reușit să evadeze de la Auschwitz.
Book cover jpg
copertă Murmur jpg
Dincolo de bine și de rău
Bun, în tot cazul, ușor melancolic, ușor retro, noul roman al lui Mircea Pricăjan e o meditație la sensurile încurcate ale istoriei.
996 17 Eroine jpg
Cîteva ipostaze feminine în teatrul recent
O mutație subtilă s-a produs în teatrul românesc în ultima vreme: perspectiva feminină este integrată tot mai des în spectacole și recunoscută subliminal ca parte din standardul scenic.
p 23 2 jpg
Daniel Spoerri – Noul Realism, EAT ART și „tablourile-capcană“
În acest an, între 19 și 28 mai, are loc la Romaero Băneasa un nou tîrg internațional de artă contemporană, MoBU.
GR Headshot   Credit Andrew Macpherson jpg
Actorul Geoffrey Rush vine la TIFF.22
Strălucire va avea o proiecție specială la TIFF, în prezența actorului.
Mostenitorii 13mai landscape 1080 jpg
“Moștenitorii României muzicale”: recital-eveniment susținut de pianistul George Todică, laureat al Concursului internațional “George Enescu”
George Todică va interpreta un program cu opusuri celebre semnate de Enescu, Ravel, Rahmaninov și Chopin.
995 16 coperta1 jpg
Kituri de supraviețuire
Toate cele trei poete înțeleg poezia ca pe o formă subtilă de diversiune.
p 17 2 jpg
Post-traumă
În definitiv, totul e filmabil.
995 17 Biro coperta1 jpg
Live în Control
Mai interesant decît limbajul sărac al versurilor, care ar fi familiare unui psihoterapeut de liceu.
995 21 Iamandi jpg
Ordinea închisorilor
În cele mai multe situații, acești intelectuali au făcut mai întîi o închisoare fascistă și apoi una comunistă.
Vizual general Conferințele Despre lumea în care trăim jpg

Adevarul.ro

image
Preotul care a jignit iubitorii de animale primește replica unui călugăr: „Ele nu l-au izgonit pe Iisus“
Mesajele publicate de preotul Matei Vulcănescu despre iubitorii de animale au stârnit controverse. Un călugăr de la Schitul Straja din Hunedoara arată de ce animalele trebuie iubite și nu disprețuite.
image
Fetiță lăsată de părinți în apă fierbinte, moartă în chinuri. Soții criminali au contestat arestarea
Doi soți din Călărași au fost trimiși în judecată pentru omor calificat, pentru că și-au lăsat fiica de 2 ani și 10 luni să moară în chinuri. În rechizitoriul procurorilor se menționează că fetița s-a aflat în agonie timp de mai multe ore.
image
Cum sunt relațiile în care femeia e mai în vârstă decât bărbatul
Într-o lume încărcată de prejudecăţi, rolul bărbatului într-o relație de cuplu este văzut ca fiind acela de a oferi protecție și stabilitate familiei și partenerei.

HIstoria.ro

image
De ce se urau de moarte Ştefan cel Mare şi Vlad Ţepeş. Duşmănia lor apare într-un document de la Vatican!
Vlad Ţepeş, domn al Munteniei în trei rânduri, şi Ştefan cel Mare, voievodul care a condus Moldova timp de aproape jumătate de secol, au avut relaţii sinuoase, în funcţie de conjunctura politică a vremii şi de interesele administrative.
image
Château La Coste, în Provence: ce descoperire!
Ce e, până la urmă, Château La Coste? Un spaţiu magic, construit în jurul unei îndeletniciri cu tradiţie: facerea vinului.
image
Crucificarea lui Hristos i-a apărut în vis lui Salvador Dalí
Dalí a precizat că a avut un vis în care i-a fost dezvăluită importanța înfățișării lui Hristos astfel.