Desene pe pereţi

Publicat în Dilema Veche nr. 182 din 5 Aug 2007
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Streetwise e un spaţiu mic şi aproape intim, care-ţi dă o senzaţie de familiaritate, ca şi cum ai intra în casa unui prieten mai boem. Cîteodată, un băieţel blond pe nume Victor se joacă pe acolo, cu aerul cel mai natural din lume. Cînd i-am vizitat, Saddo şi Other încă lucrau la desenele lor, direct pe pereţii galeriei, şi se plîngeau de lipsa curentului electric şi de căldura insuportabilă - mai ales pentru Other (pe numele lui adevărat Derek), venit tocmai din Canada. Dacă aveai convingerea că băieţii aceia care desenează pe clădiri şi metrouri sînt nişte golani fără de căpătîi care vor să vandalizeze totul cu orice chip, cuprinşi de un fel de ură generală îndreptată asupra a nici-ei-nu-ştiu-prea-bine-ce, Other reuşeşte aproape imediat să te facă să vezi lucrurile într-o altă perspectivă, povestindu-ţi cum a început totul. O legendă urbană (adevărată) din Statele Unite povesteşte că, în perioada de regres economic ce a urmat războiului de secesiune, muncitorii sau oamenii fără adăpost (aşa-numiţii hobo) umblau din stat în stat, pentru a-şi găsi de lucru; călătoreau cu trenurile marfare, ilegal, lăsîndu-şi mesaje unii altora (şi, de cele mai multe ori, posterităţii), dintr-un soi de gest primitiv, pe vagoanele de tren: un nume, o dată şi, de multe ori, un soi de "logo" hieroglific, un simbol personal. Message in a bottle, spune Other despre începuturile graffiti-ului, un fenomen care a purtat întotdeauna eticheta de "marginal". Sedus de acest sistem de comunicare oarecum romantic, s-a apucat şi el să deseneze pe trenuri nişte personaje ciudate, hibride, cumva între grotesc şi naiv. Personaje aflate într-o continuă mişcare, care s-au plimbat ani de zile, pe şine, din Canada pînă-n Mexic, străbătînd mii de mile. Acum, în America de Nord nu se mai desenează pe tren, şi nici la metrou; e totally illegal şi, dacă eşti prins, rişti o amendă destul de usturătoare şi chiar cîteva zile după gratii. Plus, după noroc, o bătaie zdravănă. Lucruri aruncate, monştri din copilărie Viaţa nomadă a lui Other pare deosebit de palpitantă, mai ales pentru cei care obişnuiesc să stea zilnic opt ore la birou. Other a bătut străzi, oraşe şi ţări întregi, timp de 15 ani, făcînd street art; e pasionat de skateboard din adolescenţă; prin anii ’90 a făcut parte dintr-o "gaşcă" din Toronto, împreună cu care făcea graffiti; apoi, încetul cu încetul, s-a orientat către ceva ce am putea numi "pictură", iar acum trăieşte din vînzarea lucrărilor. La 35 de ani, dintr-un rebel nomad, a ajuns un artist care vinde şi care expune (înainte să vină la Bucureşti, mai avusese cîteva expoziţii prin Europa, iar după vernisaj se pregătea să plece la Berlin), ca mulţi alţi artişti underground care au fost, în cele din urmă, adoptaţi de mainstream. Nu cîştigă atît cît să-şi permită vreun Ferrari, ci mai degrabă cît să-şi plătească chiria... "Muncesc ca să pot fi liber şi să umblu prin lume. Sînt ca un şofer de camion de cursă lungă, care în timpul liber goneşte pe autostradă, călare pe motocicletă, cu pletele-n vînt", îmi spune zîmbind. Lucrează pe lucruri găsite în gunoi, aruncate şi recuperate, cu materiale şi vopsele adunate de prin depozite, de la rebuturi; îmi face o întreagă teorie de tip waste recovery şi-mi arată un desen făcut cu vopsea şi marker pe o bucată de linoleum clasic românesc, găsit naiba ştie pe unde, pe plaiurile noastre. Nu e vorba de ecologie, ci mai degrabă de "o scuză pentru a pleca la plimbare, pentru a explora locuri abandonate" - şi din nou zîmbeşte. Şi în plus, în felul ăsta, pictura îl găseşte pe el, şi nu invers. Oamenii aruncă multe lucruri; cutreierînd străzile, e aproape imposibil să nu dai peste ceva pe care să-l poţi folosi apoi la desenat, ceva care "cheamă" un anumit fel de desen. Îl întreb cum sînt văzuţi acolo artiştii ăştia "fără casă", care se îndeletnicesc cu treburi ilegale, precum desenatul pe trenuri, clădiri, care scotocesc prin gunoaie în căutare de materiale de pictat? E simplu şi răspunsul e universal, fie că e vorba de Bucureşti, Berlin sau Toronto: People hate us! Apoi se întoarce la desenul său, teribil de relaxat şi optimist; îşi ornează peretele cu un fulg gigantic de nea pentru că, pentru un canadian, it’s so damn hot here! şi mai face cîteva retuşuri personajului său. Pe peretele opus desenează Saddo, a.k.a. Raul, un tînăr din Cluj, care a terminat Facultatea de Arte, secţia Grafică. Dacă Other a parcurs drumul de jos în sus - din stradă în galerie - Saddo a pornit dintr-un mediu cult şi s-a apucat de street art abia după ce a terminat studiile. Nu emană chiar doza aceea de autenticitate a lui Other, un om care a cutreierat lumea şi trăieşte în spiritul acestei arte stradale. Poate din cauza faptului că lucrurile îşi au rădăcinile "la ei", au o istorie şi o legendă în spate, în timp ce "la noi" par încă ceva destul de "importat", venit la pachet cu nenumărate alte beneficii ale libertăţii. Pînă una-alta, Saddo lucrează în publicitate şi, în timpul liber, desenează monştrii care l-au obsedat încă din copilărie. Unii fioroşi, alţii de-a dreptul drăguţi şi coloraţi. Dar nu căutaţi neapărat o explicaţie pentru asta! Cînd am plecat din galerie, i-am lăsat desenînd în semiîntuneric: încă era pană de curent; i-am povestit lui Other (al cărui nickname nu este deloc întîmplător, ci are legătură cu o anume teorie a subconştientului, semnificînd acel "altul" care sălăşluieşte adînc ascuns înăuntrul fiecăruia dintre noi) că, în România, pe vremurile acelea de tristă amintire, erau multe seri în care rămîneam fără lumină. Mi-a răspuns că şi la ei, în capitalism, se întîmplă de multe ori la fel. Din cauza prea multor aparate de aer condiţionat, cartiere întregi rămîn uneori în întuneric. Un domn şi pisica lui pătrată Înainte de expoziţia recent vernisată a lui Other şi Saddo, la Streetwise a mai expus (inaugurînd galeria) un domn, pe numele său adevărat Alexandru Ciubotariu (zis şi Ciubi), în vîrstă de 27 de ani şi care se ocupă cu extrem de multe lucruri creative. De la benzi desenate pentru copii, ilustraţii pentru reviste, grafică, pictură, pînă la... ieşit noaptea pe străzi şi lipit stick-ere sau paste-up-uri prin oraş, în locuri mai mult sau mai puţin umblate. În plus, Ciubi este cunoscut mai ales datorită unui personaj simpatic, pe care îl lasă în urma sa şi pe care îl puteţi vedea şi pe unele tricouri sau chiar prin casele oamenilor, sub formă de jucărie "urbană": Pisica pătrată. De ce s-ar apuca un om serios ca el să iasă în stradă, noaptea, şi să lipească personaje prin diverse locuri? Păi, să le luăm pe rînd: sînt locuri, în acest Bucureşti gri şi monoton, care "cer intervenţii", o pată de culoare, un personaj care să le dea viaţă; street art-ul e un soi de scurtătură pentru a ajunge mai repede şi mai direct la public; o lucrare, odată ajunsă în stradă, îşi trăieşte propria viaţă: poate supravieţui cîteva ore sau chiar luni întregi, după cum îi e destinul; există, orice s-ar spune, senzaţia aia inegalabilă de fluturaşi în stomac pe care ţi-o dă aventura. Şi, de fapt, în ce constă aventura? Nu durează decît cîteva minute, pentru că e noapte şi trebuie să te mişti repede (în mod evident, e o treabă ilegală şi poliţiştii noştri sînt oameni vigilenţi). De obicei, îţi alegi dinainte locul şi te gîndeşti cam ce s-ar potrivi. Apoi lucrezi acasă (se folosesc hîrtie de ambalaj, markere, culori acrilice, aracet), decupezi frumuşel desenul, suni un prieten sau mai mulţi, aştepţi să se întunece bine, te duci la locul cu pricina, lipeşti desenul şi pe-aci ţi-e drumul. Poţi să te întorci a doua zi să faci poze, cu o mulţumire secretă atunci cînd vezi oamenii privindu-ţi creaţia şi, uneori, zîmbind. Ciubi a lăsat astfel de urme prin oraş, care încă se mai pot vedea, cum ar fi dragonul uriaş de pe cheiurile Dîmboviţei, care pare că iese din zid, desenele cu chipuri ciudate din pasajul auto de la Unirii, cele de pe fostul club Hermes din zona Lipscani (făcute în cadru legal, cu ocazia Zilelor Bucureştiului) sau pur şi simplu pe coşuri de gunoi sau în spatele semnelor de circulaţie. "Ce fac eu este să adaug mici accente unui oraş care chiar are nevoie de aşa ceva! Am toată convingerea că ceea ce fac e bine, nu e în nici un caz vandalism. Pentru mine, street art-ul este doar o altă modalitate de exprimare. La fel cum comunici cu o pînză, la fel comunici cu un zid. Sînt doar suprafeţe", spune Ciubi, care şi-ar dori să obţină ceva de felul unei aprobări de la Primărie ca să lucreze în mod legal la înfrumuseţarea oraşului. Dar oare nu s-ar pierde astfel tot farmecul? Farmecul ăsta e simţit foarte bine atunci cînd grafferii şi street-artiştii se întîlnesc să deseneze împreună într-unul din locurile părăsite din Bucureşti. Cum a fost celebra clădire de pe Calea Victoriei, supranumită Ministerul Graffiti (fost sediu al Ministerului Industriei Constructoare de Maşini, "leagănul" Daciei 1100), acum demolată, pe acoperişul căreia s-au întîmplat multe "sesiuni" de desenat în grup. Au venit de cîteva ori chiar şi artişti din afară, unde există o adevărată comunitate, foarte bine închegată, lucru posibil şi datorită puterilor nelimitate de comunicare ale netului. "La noi, ar fi interesant un pic mai mult individualism local - adică să nu mai simţi aerul ăsta internaţional în toate desenele. Să pună cineva ceva de-al nostru!", cam asta şi-ar mai dori Ciubi. Pînă una-alta, dacă ne uităm bine în jur, avem stencil-uri cu Ceauşescu, Băsescu şi - pare-mi-se - chiar cu Războinicul Luminii. Ca să nu mai vorbim de Caragiale, Eminescu şi Creangă, care stau la un chat, pe un perete din Centrul Vechi... În rest, totul ţine de inspiraţia artistului.

comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.
p 17 jpg
Impresii hibernale
Astea fiind spuse, Prin ierburi uscate nu e deloc lipsit de har – ba chiar, dat fiind efortul de a-l dibui chiar în miezul trivialității, filmul e o reușită atemporală, care s-ar putea să îmbătrînească frumos.

Adevarul.ro

image
Câți ani de pușcărie riscă românul acuzat de trădare
Conform articolului 394 din Codul Penal, Alexandru Piscan, care este acuzat că a desfășurat activități de spionaj în beneficiul Federației Ruse, vizând obiective militare românești și NATO, poate înfunda pușcăria ani grei.
image
Anchetă extinsă în cazul Coldea: sunt vizați și Alexander Adamescu și Mihai Tufan. „Șeful cel mare”, fondator al „statului paralel”
Anchetă a fost extinsă în dosarul generalilor SRI Florian Coldea și Dumitru Dumbravă, fiind cercetate fapte de corupție în legătură cu firme controlate de către oamenii de afaceri Bogdan Alexander Adamescu și de către milionarul Mihai Tufan.
image
Pățania ciudată a unui șofer băut din Neamț. A făcut accident exact în momentul în care polițiștii îi făceau semn să tragă pe dreapta
Acţiunile poliţiştilor din Neamţ, pentru combaterea evenimentelor nedorite din traficul rutier, s-au soldat cu depistarea mai multor şoferi care erau băuţi la volan, întocmindu-se dosare penale

HIstoria.ro

image
Răpirea lui Mussolini
În vara anului 1943, dictatorul italian Benito Mussolini (mai cunoscut și sub apelativul  pe care acesta și l-a ales – „Il Duce” – „Conducătorul”), aflat la putere de peste 20 de ani, se confrunta cu serioase probleme.
image
Cadoul de nuntă primit de Zoia Ceaușescu de la părinți
Fabricat în Franța, la o comandă specială a familiei Ceaușescu în anul 1983, automobilul Fuego GTS a fost facturat de către Renault (Service des Ventas Speciales Exportation) pe numele Ceaușescu Elena Zoia, unul dintre copiii familiei prezidențiale, care l-a primit cadou de nuntă de la părinți.
image
O tentativă de sinucidere în închisoarea Pitești: Povestea dramatică a lui Nicolae Eșianu
Nicolae Eșianu s-a născut la Cluj în 1923. Tatăl, director la Banca Ardeleană, iar mama, profesoară. Școala primară o face la Sibiu și apoi Liceul Militar la Târgu Mureș. În 1942 își dă bacalaureatul la Liceul Gheorghe Lazăr din Sibiu.