Dansaţi, dansaţi, spunea Pina B., altfel sîntem pierduţi...

Publicat în Dilema Veche nr. 502 din 26 septembrie-2 octombrie 2013
Dansaţi, dansaţi, spunea Pina B , altfel sîntem pierduţi    jpeg

Trebuie să recunosc că am venit recent la Bucureşti la un showcase organizat de Centrul Naţional al Dansului, intitulat Bucharest Dance Meetings 2013, atrasă mai ales de cele cîteva întîlniri de teatru promise în inima acestui festin coregrafic.

Frontierele dintre teatru şi dans contemporan au devenit însă din ce în ce mai fluide şi traversările se fac în cele două sensuri şi, după Mary Wigman, Pina Bausch, Josef Nadj, Maguy Marin şi mulţi alţii, vedem altfel un corp pe scenă. Ştim, aşadar, că dansul contemporan nu are nimic de-a face cu dansul lebedelor albe sau negre, pe poante şi în tutuuri vaporoase (informaţie care nu e cunoscută, de pildă, de Ministerul Culturii, pentru care Centrul Naţional al Dansului din Bucureşti ar fi un subdomeniu al Teatrului de Operă şi Balet, alături de Operetă, de exemplu.) Amestecul acesta administrativ, de genuri, prefigurat într-o decizie în pregătire a Guvernului, ar fi comic dacă nu ar implica la bază o totală ignoranţă a noilor tendinţe din arta contemporană. Şi poate, mai grav, o tendinţă inconştientă, dar irepresibilă de a distruge ceva ce funcţionează, ca în dislocarea recentă a ICR-ului. Dar, cum ne avertiza Mihai Mihalcea, alias Farid Fairuz, în spectacolul său monolog Realia, Imperiul Otoman nu a dispărut cu totul... aici, la porţile Orientului, dacă ar fi să amintim iarăşi citatul matein al Crailor de altădată. E greu, însă, de la o vreme, să iei totul à la légère. În prima seară am călătorit între Bucureşti şi Beirut cu spectacolul lui Mihai Mihalcea, Realia, în noul sediu al CNDB-ul, obţinut după luni de peregrinări şi rezistenţă eroică în sediul de la subRahova. Fusesem deja aici, nu departe de RFG (vezi triunghiul Rahova, Ferentari, Giurgiului), în marginea Festivalului Naţional de Teatru de anul trecut şi descoperisem lumea aceasta dublă pe care Mihalcea/Fairuz o poartă în el – Realia, adică o lume unde oniricul poate fi tot atît de adevărat ca realitatea cea mai concretă de la care porneşte. Şi dacă tot sîntem la porţile Orientului, hai să împingem porţile mai departe şi să ne gîndim la trilogia japonezului Haruki Murakami – 1Q84, unde real şi fantastic se amestecă cu un rafinament derutant. Gustul acesta pentru fantasc împins pînă la grotesc e partea de Orient pe care o purtăm în noi. Mihai Mihalcea şi-a construit, deci, un personaj fantezist, un dublu, libanezul Farid Fairuz, costumat cu un soi de furou auriu, cu perucă şi barbă neagră, volubil şi imprevizibil, şi care îi lasă locul, din cînd în cînd, românului din el, nu mai puţin fantasc. Farid ne prezintă chiar, printre alte peregrinări între posibil şi virtual, între Margareta Pîslaru şi Ceaikovski, cîteva răţuşte de celuloid, puse în şir, în lipsă de lebede graţioase şi al lor mitic lac; ne despărţim, aşadar, rîzînd, de trecut, cum spunea Marx, sau de baletul clasic, nu fără o concluzie ce depăşeşte orice „băşcălie“ ieftină. Pentru că pentru Farid/Mihalcea, arta înseamnă suferinţă, asistăm, într-o proiecţe video, la pedepsirea unei tinere balerine, bătută cu cruzime peste fesele ce se înroşesc pînă la sînge... aşa intră meseria în piele. Cît despre teatrul din această selecţie, el a fost mai degrabă un teatru de text, legat de teatrul-document, angajat politic. Mihaela Michailov (dramaturg) şi Radu Apostol (regie) au prezentat, la Teatrul Foarte Mic, Familia Offline.

Dacă alte spectacole de Mihaela Michailov cu David Schwartz regizor – Capetele înfirbîntate şi Sub pămînt – erau realizate după o tehnică specială, a investigaţiilor şi a interviurilor cu personaje reale, de astă dată este vorba de un proiect educaţional, un teatru despre copii – şi anume drama copiilor de „căpşunari“, lăsaţi de capul lor în ţară sau în grija bunicilor –, jucat cu copii. Apostol a creat odinioară un spectacol impresionant de adevăr şi emoţie – Acasă, despre şi cu copiii străzii. De această dată, „actorii“ sînt tot neprofesionişti, dar sînt copii care nu au nici o legătură cu drama copiilor fără părinţi. Pariul – riscant – a funcţionat însă, spectacolul este extrem de viu, de convingător. Am descoperit, apoi, un spaţiu nou, destinat mai degrabă expoziţiilor – Platforma Muzeului de Artă Contemporană. David Schwartz şi Alice Monica Marinescu sînt autorii unui text-document – Nu ne-am născut la locul potrivit. Sînt cinci mărturii a cinci personaje reale, scrise în urma unor interviuri cu refugiaţi la graniţele Uniunii Europene, eşuaţi în România, personaje „invizibile“ în societatea românească. Sînt noii paria ai lumii globalizării: o basarabeancă evreică, care a apucat războiul din 1941, un apatrid palestinian, o femeie din Serbia, alta din Irak şi un adolescent afgan, care ajunge în România într-un container. Metoda de lucru e cea utilizată pentru minerii din Valea Jiului în Sub pămînt, eroii din viaţă vor veni să se vadă pe scenă şi vor urma discuţii cu publicul. Nu am asistat, însă, decît la o repetiţie avansată, dar textul e deja „în picioare“ şi personajele sînt vii. Tot la o repetiţie, dar în preajma premierei, am asistat la Sala Atelier a Teatrului Odeon. Gianina Cărbunariu pregătea Tipografic majuscul, un scenariu inspirat după documente din Arhivele Securităţii, dublate de interviuri cu personajele reale, mereu active. Nu este vorba de un disident celebru, ca în cazul spectacolului precedent, Xmm din Y km, în speţă – Dorin Tudoran. Ci de un tînăr oarecare, victimă a persecuţiilor Securităţii şi cazul său e cu atît mai caracteristic pentru teroarea cotidiană a acelor ani. Spectacolul e construit pe o dinamică extrem de precisă, imagini video, mişcare, coloană sonoră, dar încă la stadiul de work in progress; sînt sigură că premiera mă va face să-l descopăr cu o intensitate sporită. Dar este important că Gianina Cărbunariu persistă pe calea restituirii unui trecut, citit cu acuitatea privirii de astăzi, pentru generaţiile de astăzi. Un moment agreabil, într-un cu totul alt registru, a fost şi seara petrecută la Green Hours, cu un spectacol după un text de Peca Ştefan – Green Hours III, în regia Andreei Vălean. Un spectacol în acelaşi timp omagiu, adus fondatorului acestui spaţiu-pionier al teatrului underground în România, Voicu Rădescu, spaţiu care păstrează şi astăzi acelaşi parfum de libertate dezinvoltă şi provocatoare.

Un spectacol de café théâtre de calitate, jucat într-o perfectă complicitate cu un public connaisseur. Textul cuprinde multe aluzii la aventurile nefericite ale Green-ului din iarna trecută, sau unele trimiteri la personaje publice uşor de recunoscut (compoziţia Nicoletei Lefter în Nadia Comănici, maltratată de junele Nicu C., dar mereu graţioasă – e absolut irezistibilă!) În ultima seară, am revenit la dans, cu Zic Zac, creat de Andreea Gavriliu (coregrafie), „rezemată“ de Ştefan Lupu. Spectacol al unei generaţii – cum o afirmă tinerii săi autori (spectacol de masterat de coregrafie, premiat la Gala absolvenţilor 2013) – de o energie debordantă, plină de umor şi imaginaţie... După imaginea acestei săptămîni de spectacole, aflate la stadii diferite de realizare, dar care ofereau tocmai prin acest caracter încă nedefinit, sau imperfect, imaginea unor căutări în plină efervescenţă, printre tatonări şi certitudini... Este, sperăm, prima pagină a unor serii de întîlniri ce vor urma, şi la care cei ce le-au gîndit şi s-au zbătut să le dea viaţă nu trebuie să renunţe. Şi, cunoscînd energia şi pasiunea de care e capabilă Iulia Popovici, căreia i se datorează această iniţiativă, nu mă îndoiesc că vor continua... chiar aici, la porţile Orientului...

Mirella Patureau este critic de teatru şi traducătoare, cercetătoare la Atelier de recherche sur l’intermédialité et les arts du spectacle, CNRS, Paris.

comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.
p 17 jpg
Impresii hibernale
Astea fiind spuse, Prin ierburi uscate nu e deloc lipsit de har – ba chiar, dat fiind efortul de a-l dibui chiar în miezul trivialității, filmul e o reușită atemporală, care s-ar putea să îmbătrînească frumos.

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.