Dansaţi, dansaţi, spunea Pina B., altfel sîntem pierduţi...

Publicat în Dilema Veche nr. 502 din 26 septembrie-2 octombrie 2013
Dansaţi, dansaţi, spunea Pina B , altfel sîntem pierduţi    jpeg

Trebuie să recunosc că am venit recent la Bucureşti la un showcase organizat de Centrul Naţional al Dansului, intitulat Bucharest Dance Meetings 2013, atrasă mai ales de cele cîteva întîlniri de teatru promise în inima acestui festin coregrafic.

Frontierele dintre teatru şi dans contemporan au devenit însă din ce în ce mai fluide şi traversările se fac în cele două sensuri şi, după Mary Wigman, Pina Bausch, Josef Nadj, Maguy Marin şi mulţi alţii, vedem altfel un corp pe scenă. Ştim, aşadar, că dansul contemporan nu are nimic de-a face cu dansul lebedelor albe sau negre, pe poante şi în tutuuri vaporoase (informaţie care nu e cunoscută, de pildă, de Ministerul Culturii, pentru care Centrul Naţional al Dansului din Bucureşti ar fi un subdomeniu al Teatrului de Operă şi Balet, alături de Operetă, de exemplu.) Amestecul acesta administrativ, de genuri, prefigurat într-o decizie în pregătire a Guvernului, ar fi comic dacă nu ar implica la bază o totală ignoranţă a noilor tendinţe din arta contemporană. Şi poate, mai grav, o tendinţă inconştientă, dar irepresibilă de a distruge ceva ce funcţionează, ca în dislocarea recentă a ICR-ului. Dar, cum ne avertiza Mihai Mihalcea, alias Farid Fairuz, în spectacolul său monolog Realia, Imperiul Otoman nu a dispărut cu totul... aici, la porţile Orientului, dacă ar fi să amintim iarăşi citatul matein al Crailor de altădată. E greu, însă, de la o vreme, să iei totul à la légère. În prima seară am călătorit între Bucureşti şi Beirut cu spectacolul lui Mihai Mihalcea, Realia, în noul sediu al CNDB-ul, obţinut după luni de peregrinări şi rezistenţă eroică în sediul de la subRahova. Fusesem deja aici, nu departe de RFG (vezi triunghiul Rahova, Ferentari, Giurgiului), în marginea Festivalului Naţional de Teatru de anul trecut şi descoperisem lumea aceasta dublă pe care Mihalcea/Fairuz o poartă în el – Realia, adică o lume unde oniricul poate fi tot atît de adevărat ca realitatea cea mai concretă de la care porneşte. Şi dacă tot sîntem la porţile Orientului, hai să împingem porţile mai departe şi să ne gîndim la trilogia japonezului Haruki Murakami – 1Q84, unde real şi fantastic se amestecă cu un rafinament derutant. Gustul acesta pentru fantasc împins pînă la grotesc e partea de Orient pe care o purtăm în noi. Mihai Mihalcea şi-a construit, deci, un personaj fantezist, un dublu, libanezul Farid Fairuz, costumat cu un soi de furou auriu, cu perucă şi barbă neagră, volubil şi imprevizibil, şi care îi lasă locul, din cînd în cînd, românului din el, nu mai puţin fantasc. Farid ne prezintă chiar, printre alte peregrinări între posibil şi virtual, între Margareta Pîslaru şi Ceaikovski, cîteva răţuşte de celuloid, puse în şir, în lipsă de lebede graţioase şi al lor mitic lac; ne despărţim, aşadar, rîzînd, de trecut, cum spunea Marx, sau de baletul clasic, nu fără o concluzie ce depăşeşte orice „băşcălie“ ieftină. Pentru că pentru Farid/Mihalcea, arta înseamnă suferinţă, asistăm, într-o proiecţe video, la pedepsirea unei tinere balerine, bătută cu cruzime peste fesele ce se înroşesc pînă la sînge... aşa intră meseria în piele. Cît despre teatrul din această selecţie, el a fost mai degrabă un teatru de text, legat de teatrul-document, angajat politic. Mihaela Michailov (dramaturg) şi Radu Apostol (regie) au prezentat, la Teatrul Foarte Mic, Familia Offline.

Dacă alte spectacole de Mihaela Michailov cu David Schwartz regizor – Capetele înfirbîntate şi Sub pămînt – erau realizate după o tehnică specială, a investigaţiilor şi a interviurilor cu personaje reale, de astă dată este vorba de un proiect educaţional, un teatru despre copii – şi anume drama copiilor de „căpşunari“, lăsaţi de capul lor în ţară sau în grija bunicilor –, jucat cu copii. Apostol a creat odinioară un spectacol impresionant de adevăr şi emoţie – Acasă, despre şi cu copiii străzii. De această dată, „actorii“ sînt tot neprofesionişti, dar sînt copii care nu au nici o legătură cu drama copiilor fără părinţi. Pariul – riscant – a funcţionat însă, spectacolul este extrem de viu, de convingător. Am descoperit, apoi, un spaţiu nou, destinat mai degrabă expoziţiilor – Platforma Muzeului de Artă Contemporană. David Schwartz şi Alice Monica Marinescu sînt autorii unui text-document – Nu ne-am născut la locul potrivit. Sînt cinci mărturii a cinci personaje reale, scrise în urma unor interviuri cu refugiaţi la graniţele Uniunii Europene, eşuaţi în România, personaje „invizibile“ în societatea românească. Sînt noii paria ai lumii globalizării: o basarabeancă evreică, care a apucat războiul din 1941, un apatrid palestinian, o femeie din Serbia, alta din Irak şi un adolescent afgan, care ajunge în România într-un container. Metoda de lucru e cea utilizată pentru minerii din Valea Jiului în Sub pămînt, eroii din viaţă vor veni să se vadă pe scenă şi vor urma discuţii cu publicul. Nu am asistat, însă, decît la o repetiţie avansată, dar textul e deja „în picioare“ şi personajele sînt vii. Tot la o repetiţie, dar în preajma premierei, am asistat la Sala Atelier a Teatrului Odeon. Gianina Cărbunariu pregătea Tipografic majuscul, un scenariu inspirat după documente din Arhivele Securităţii, dublate de interviuri cu personajele reale, mereu active. Nu este vorba de un disident celebru, ca în cazul spectacolului precedent, Xmm din Y km, în speţă – Dorin Tudoran. Ci de un tînăr oarecare, victimă a persecuţiilor Securităţii şi cazul său e cu atît mai caracteristic pentru teroarea cotidiană a acelor ani. Spectacolul e construit pe o dinamică extrem de precisă, imagini video, mişcare, coloană sonoră, dar încă la stadiul de work in progress; sînt sigură că premiera mă va face să-l descopăr cu o intensitate sporită. Dar este important că Gianina Cărbunariu persistă pe calea restituirii unui trecut, citit cu acuitatea privirii de astăzi, pentru generaţiile de astăzi. Un moment agreabil, într-un cu totul alt registru, a fost şi seara petrecută la Green Hours, cu un spectacol după un text de Peca Ştefan – Green Hours III, în regia Andreei Vălean. Un spectacol în acelaşi timp omagiu, adus fondatorului acestui spaţiu-pionier al teatrului underground în România, Voicu Rădescu, spaţiu care păstrează şi astăzi acelaşi parfum de libertate dezinvoltă şi provocatoare.

Un spectacol de café théâtre de calitate, jucat într-o perfectă complicitate cu un public connaisseur. Textul cuprinde multe aluzii la aventurile nefericite ale Green-ului din iarna trecută, sau unele trimiteri la personaje publice uşor de recunoscut (compoziţia Nicoletei Lefter în Nadia Comănici, maltratată de junele Nicu C., dar mereu graţioasă – e absolut irezistibilă!) În ultima seară, am revenit la dans, cu Zic Zac, creat de Andreea Gavriliu (coregrafie), „rezemată“ de Ştefan Lupu. Spectacol al unei generaţii – cum o afirmă tinerii săi autori (spectacol de masterat de coregrafie, premiat la Gala absolvenţilor 2013) – de o energie debordantă, plină de umor şi imaginaţie... După imaginea acestei săptămîni de spectacole, aflate la stadii diferite de realizare, dar care ofereau tocmai prin acest caracter încă nedefinit, sau imperfect, imaginea unor căutări în plină efervescenţă, printre tatonări şi certitudini... Este, sperăm, prima pagină a unor serii de întîlniri ce vor urma, şi la care cei ce le-au gîndit şi s-au zbătut să le dea viaţă nu trebuie să renunţe. Şi, cunoscînd energia şi pasiunea de care e capabilă Iulia Popovici, căreia i se datorează această iniţiativă, nu mă îndoiesc că vor continua... chiar aici, la porţile Orientului...

Mirella Patureau este critic de teatru şi traducătoare, cercetătoare la Atelier de recherche sur l’intermédialité et les arts du spectacle, CNRS, Paris.

1025 16 coperta corin braga jpg
Străinătăți, stranietăți și alte fantasme literare
Mi‑e greu să cred că proza lui Mircea Eliade ar putea fi înțeleasă pe deplin fără dialectica sacru‑profan.
p 17 2 jpg
Pînă la capătul drumului
Filmul vorbește despre condiția de a ajunge mereu prea tîrziu.
1025 17b cover1 jpg
Solo & solos
Curînd ne vor vizita artiști de la celălalt capăt al lumii, din Noua Zeelandă și Australia, care au acumulat cu sîrguință simpatie internațională și și-au făcut în cele din urmă curaj să ne caute și pe noi pe hartă.
image png
O călătorie narativă ajunsă la final: Asociația Heart a încheiat cu succes proiectul „Povești de familie”
Asociația Hearth are plăcerea de a anunța încheierea cu succes a proiectului cultural “Povești de familie” – o inițiativă recuperatoare și artistică
1024 16 cop1 png
Anxietatea lucrurilor definitive
Cele două cărți discutate în această pagină au în comun o anumită anxietate (aparentă sau nu) a definitivului.
1024 17 Am avut o livada foto Sabina Costinel jpg
Livezile noastre de vișini
Într-un fel sau altul, noile perspective asupra Livezii de vișini explorează răsturnarea vremurilor de care tot avem parte în ultimii ani.
Doru Covrig Doua maini,model cu roșu și negru, polimer, 17x25x18cm, 1995 jpg
Expoziție personală DORU COVRIG - sculptură mică și desene - la un an de la dispariția artistului
Doru Covrig este pentru arta contemporană un reper al sculpturii conceptuale
Poster orizontal 23 11 2023 Gianni Gagliardi Nomadic Nature jpg
„NOMADIC NATURE”: jazz cu saxofonistul spaniol GIANNI GAGLIARDI, la Sala Radio
A înregistrat peste 40 de albume, dintre care 5 ca solist, albume ce au primit aprecieri foarte bune din partea presei internaționale.
1023 16 antologia palatina cartea a v a produs galerie mare jpg
p 17 2 jpg
Bîrfoteca
Jeanne du Barry îneacă monarhia franceză în unsoarea tabloidelor.
1023 17 Kenny Garrett jpg
Jazz Syndicate Festival
Pentru un succes total însă, festivalul ar fi meritat o promovare mai extinsă.
1023 21 Iamandi coperta jpg
Adio, Europa de Est!
Aș adăuga: poate noua formă a folclorului est-european.
1022 16 donnatela jpg
Black Hole Sun
Cred că o iniţiativă a traducerii lui ar fi cu profit pentru literatura română contemporană.
p 17 2 jpg
Zeița
Și ne arată că această utopie e la îndemînă.
1022 17 The Beatles Now And Then jpg
Beatleși și Stoneși în 2023
The Rolling Stones este o formație în (plină) activitate, niciodată întreruptă, niciodată scurtcircuitată de ego-urile supraexpandate ale componenților.
1022 21 Florescu jpg
Brâncuși, Picasso: artiști, expoziții, efecte în paralelă
Dar acesta e un alt artist, un alt efect în paralel, un alt posibil subiect al unei alte expoziții „în paralelă” care va avea loc cîndva, în viitor.
Poster orizontal09 11 2023 Contemporan în România 2 jpg
„CONTEMPORAN ÎN ROMÂNIA” – seară de jazz și vernisajul expoziției „Centaur”, la Sala Radio
Prin Proiectul Cultural dorim să oferim o revelatoare experiență multimedia
1021 16 coperta jpg
„Grecia călătorește, călătorește mereu”
Grecia călătorește, călătorește mereu.
p 17 jpg
Detalii
Frumusețea filmului e inseparabilă de o stare de plutire a tuturor lucrurilor.
1021 17 cover1 jpg
Încredere
Lansările din acest an au arătat un grup în formă maximă.
1021 21 moscova inhata romania robert bishop e s crayfield editura corint istorie 01 jpg
Origini românești ale Războiului Rece
Ordinele noastre erau să ne ocupăm de naziști, dar am aflat curînd că urgia comunistă „este mai rea decît cea nazisă”, au mărturisit autorii.
1020 16 catre paradis jpg
Paradisul uitat
Negarea radicală a „binarității”
1020 17 Cea care priveste lumea foto Jonathan Michel jpg
Un festival nou în oraș
Minunați performerii cehi, care au făcut slalom prin muzica acelor ani, cu o reconfortantă autoironie, jonglînd cu imagini, costume, coregrafii și mai ales muzică.
BUN MRM 15 noiembrie landscape jpg

Adevarul.ro

image
Românca desemnată „Omul anului“ în Anglia. Cristina este șoferiță de autobuz în orășelul Hertford. „Ne face ziua mai frumoasă“
O șoferiță de autobuz, originară din București, a primit titlul „Omul anului”, acordat de o comunitate din Anglia. Cristina a întrunit cele mai multe voturi din partea membrilor comunității.
image
Tiramisu alb, un desert spectaculos, cu succes garantat. Secretul prăjiturii cu gust demențial
Nu doar că este delicios, ci este și simplu de făcut. Tiramisu alb este desertul de care nu te mai saturi. Rețeta necesită doar câteva ingrediente și multă răbdare, pentru că se servește a doua zi. Dacă este ținut la rece 24 de ore, rezultatul va fi unul spectaculos.
image
Cine este doctorița înjunghiată mortal în Franța. Tânăra se pregătea pentru rezidențiat
O tânără româncă, care se afla în Franța pentru a-și pregăti rezidențiatul, a fost descoperită moartă într-un apartament. Tragedia s-a petrecut în orașul Amiens, într-un apartament închiriat de ea prin platforma Airbnb.

HIstoria.ro

image
Ce a însemnat România Mare
1 Decembrie 1918 a rămas în mentalul colectiv ca data la care idealul românilor a fost îndeplinit, în fața deschizându-se o nouă etapă, aceea a conștientizării și punerii în aplicare a consecințelor ce au urmat acestui act, crearea României Mari.
image
Trucul folosit Gheorghiu-Dej când a mers la Moscova pentru ca Stalin să tranșeze disputa cu Ana Pauker
Cînd merge la Moscova pentru ca Stalin să tranşeze în disputa cu Ana Pauker, Dej foloseşte, din instinct, un truc de invidiat.
image
Sfântul Andrei și Dobrogea, între legendă și istorie
Îndelung uitate de către establishment-ul universitar românesc, studiile paleocreștine încep să își facă din ce în ce mai clară prezența și la noi. Încurajarea acestor studii și pătrunderea lor în cadrul cursurilor s-au dovedit lucruri absolut necesare. Ultimii ani au dus la noi dezvăluiri arheologice privind primele comunități paleocreștine (paleoeclesii) din Scythia Minor (actuala Dobrogea), conturând două ipoteze și direcții de cercetare pentru viitor: ipoteza pătrunderii pe filieră apostolic