Cu heruvimii la film

Cristian Marius DIMA
Publicat în Dilema Veche nr. 714 din 26 octombrie – 1 noiembrie 2017
Cu heruvimii la film jpeg

Am primit pe adresa de e-mail a redacţiei aceste două reacţii/comentarii la filmul recent lansat Un pas în urma serafimilor, în regia lui Daniel Sandu. Semnate de doi preoţi, dar avînd perspective diferite asupra filmului, al cărui scenariu despre seminariile teologice este prezentat ca avînd la bază fapte reale, am găsit de cuviinţă să le publicăm faţă în faţă. Citiţi cel de-al doilea text aici. (Redacţia) 

Anunțată cu chimvale răsunătoare, dar și cu fluierături în biserică, la propriu și la figurat, pelicula Un pas în urma serafimilor, promovată agresiv în mass-media, a îmbiat – să se minuneze de exotismul subiectului – rebeli și nostalgici, deopotrivă, „fii risipitori“ și „veniți în fire“, cunoscători și nimeriți, ziditori de școală și detractori, seminariști și preacucernici, pățiți și uimiți.

Probabil că această curiozitate a scăzut proporțional cu rărirea Like-urilor și cu longevitatea baloanelor de săpun, de vreme ce, la cîteva zile după lansare, ne-am adunat la cinematograf doar 11 „cinefili”, la sfîrșit de săptămînă... Nu, nu eram la o proiecție video pe un perete de cămin cultural, ci într-o sală de tip multiplex, într-un oraș cu seminar teologic în centru și în istorie – destul de vechi, deci, dar nu învechit, oraș însă lipsit de „șansa” de a deveni un bollywood valah, cu un astfel de contract...

Fără ipocrizie ori teamă de „a vedea realitatea“ în format HD, fără pudibonderii și alte false autocenzuri, ne-am așezat relaxați, profesori și elevi, aduși de întîmplare pe același rînd, la același film, în fața marelui ecran, pentru a urmări, timp de peste două ore, „viața în seminariile teologice descrisă din interior“, după cum am fost amăgiți. Cînd colo, ce să vezi?! Cîteva frînturi din odiseea unor aventurieri (pare-se că e prea dur „haimanale“) cu pretenții de bad boys – și în internat, și în cancelarie – de la o școală teologică moldavă de prin anii ’90, zugrăvite pe fondul neblurat, dar confuz, al unor scene domina(n)te de violență fizică și verbală, exhibiționism și glume proaste în loc de umor, ce puteau și pot fi surprinse în orice internat de liceu sau școală profesională.

Nu intenționez să fac o judecată ad personam, nici o apologetică a unei școli care, pentru mine și elevii mei, este mai mult decît un liceu vocațional, dar neregăsindu-mă nici ca fost elev seminarist, nici ca profesor în acest scenariu „care are la bază fapte reale din seminariile teologice“, socotesc necesare unele precizări menite a feri, poate, pe consumatorul acestui film, de smintire și eșafodaj de prejudecăți.

Dintru început, mediul cazon, uniformele scîlciate și ambientul excesiv de iconodul ale personajelor trimit, însă, indexul acuzator în zona învățămîntului teologic al Bisericii Ortodoxe, prezumat teritoriu de imponderabilitate al tinerilor seminariști, considerați, de către detractori, hieratici și uniformi. Numai că bășcălia din titlu – pentru că de la început este o bășcălie – dezamăgește plătitorul de bilet venit să-și pună întrebări sau măcar să înțeleagă, să reflecteze, să compare, să discearnă poate...

Totul pare o anticameră a infernului, pavată cu intenții latreutice, cu limbaj de lemn și mimetism liturgic, în virtutea inerției, cu tabuuri și intimidare, în care niște suflete de copil, animate de dorința nobilă de a-L cunoaște pe Dumnezeu, sînt mînate de dorința surdă a părinților să-și piardă inocența din cauza unui preot profesor diabolic, secondat de un pedagog obtuz, întruchipări ale unui sistem concentraționar și corupător. Nici o contrapondere, nici un „salvat“, nici o nădejde, nici un demers educațional autentic, nici o paradigmă de succes din dinamica vieții dintr-un seminar teologic de după Revoluție. Toată lumea este redusă invariabil la un conformism laș și aproape invizibil, la o derivă morală implacabilă, în spatele actelor „memorabile“ ale celor patru-cinci adolescenți care conturează imaginea boită a școlii.

Doritul, dar nereușitul „mare inchizitor“ romașcan din film se descompune iremediabil într-un personaj de tip Cruella de Vil, spulberînd orice asemănare cu marii dascăli – clerici sau nu – ai seminariilor teologice mai vechi sau mai noi, insultîndu-le prestigiul și negînd contribuția la formarea majorității absolvenților acestora. La rîndul lor, pă-rinții caricaturizați cu brutalitate jignesc eforturile şi simțirea atîtor tați și mame de seminariști de pretutindeni. Tinerii victimizați pierd compasiunea spectatorului lucid, pe măsură ce se trădează a purta prihana propriilor alegeri: nu școala, nu Biserica, nici „torționarii“ din cancelarie nu îi învață să fumeze, să bea, să înșele, să dea bani cu camătă, să dialogheze obscen ori să copuleze în timpul Liturghiei. Dacă cei care au avut intenția să pună în lumină adevărata față a „serafimilor“ ar fi avut onestitatea să-i prezinte, măcar pasager, și pe cei ce au predat și au învățat cu bună-credință și cu rezultate palpabile în acel seminar teologic, în locul unor scene superflue, pentru o construcție echilibrată și verosimilă a poveștii vîndute, probabil că ar fi fost credibili. Însă scenariul rămîne trunchiat și venal pînă la capăt.

Departe de a pune în discuție problema împlinirii vocației unui tînăr, a influenței maestrului asupra discipolului, a moralei creștine ca fiind mai mult decît un vehicul ce face legătura între instinct și rațiune, a raportării înțelepte la darurile primite de fiecare de la Dumnezeu ori problema relației dintre un băiat cu un profil religios-duhovnicesc și o adolescentă nefascinată de videoclipurile cu acadele, departe de a genera întrebări constructive asupra fundamentelor religios-morale ale educației în viața unui viitor lider, filmul oferă amintirile video ale unui „pățit“ care nu s-a integrat într-o școală cu internat, construindu-și un mecanism de apărare bazat pe gașcă și pe meschinăriile unui personaj schimonosit de setea de putere, suprapunere a mai multor fantome din amintirile procesate. Deh, cică l’enfer c’est les autres!


Foto: C.M. Dima

img 20171005 191344 jpg jpeg

Trecînd peste stîngăciile de imagine și sunet, scuzate – zică-se – de modă, dar care pe un spectator ca mine îl obosesc sau îl deconectează de la „arta” filmului, nu pot să nu remarc diletantismul flagrant al consultanților de specialitate în privința autenticității textelor liturgice și erorile dogmatice din doxologiile ce marchează teritoriul, la începutul filmului, imposibil de identificat în memoria colectivă a unei comunități teologice. Deși ne proiectează în Moldova, nu auzim nimic în „dulcele grai moldovenesc“, nici măcar pe acei părinți pasageri, dar sîntem oripilați cu accentul și faconda stercorală de băiețași „de după blocurile gri“ ale distribuiților cu perspective actoricești. Nu mai zicem de icoanele din poliplan lipite imperfect pe panourile dintr-un garaj al anilor ’90.

Dacă rolul preotului de la țară, aflat la senectute, ilustrează ponderea educației informale în raport cu cea formală, cel al protagonistului adolescent justifică însă turpitudinile comune anturajului și rămîne tributar regulilor nescrise ale găștii, bazate pe fals spirit critic și justițiar, complicitate cu alură de solidaritate, tupeu în loc de curaj și speculație în loc de educație. Totul într-o cazuistică naturalistă cu iz de vendetă.

Sigur, au fost și sînt și astfel de elevi prin seminarii, astfel de profesori care vin și pleacă, dar nu ei sînt norma, majoritatea este altfel: ascultă Cuvîntul lui Dumnezeu și face cinste familiei din care provine; studiază și merge la biserică mai mult decît flecărește și se distrează; cade, dar analizează și se ridică; Îl găsește și Îl slujește pe Hristos; împărtășește și este recunoscătoare; învață să dăruiască, nu să intoxice; cumpănește și alege libertatea (de păcat) și nu libertinajul; merge și Îl mărturisește pe Hristos în orice domeniu de activitate profesională unde își poate stabili altarul din suflet. La rîndul lor, profesorii se disting prin profesionalism și rezultate în competițiile naționale și europene; absolvă module psiho-pedagogice ca orice alt dascăl român, despre a căror relevanță vorbește soliditatea relațiilor lor cu elevii și absolvenții; ocupă poziții de management ca orice alți titulari din învățămîntul românesc, cu gradul I, experți în management educațional; mulți dintre aceștia se bucură de prestigiu pe plan local, național și chiar european, înrîurindu-se ca modele asupra celor care îi aleg ca părinți duhovnicești ori mentori.

În final, pentru dezambiguizare, aș vrea să mărturisesc convingerea mea, după douăzeci de ani petrecuți într-un seminar teologic ortodox, că aceste școli, blamate și reduse la ceea ce am văzut în acest film, i-au făcut pe mulți oameni. Nu serafimi, ci Oameni! Numai că în afară de aceștia, de lideri, de învingătorii acestei lumi, au trecut prin acest mediu, cu performanța gîștei prin mediul acvatic, și învinșii – luzării, pentru fi mai bine înțeles în argoul urban al protagoniștilor; sînt cei care, ajunși aici prin impostură sau fentare a admiterii, se tîrăsc pe coate printre exigențele unei astfel de școli, desfid și resping tot ce stă împotriva instinctului și a propriei puteri de judecată, disprețuiesc pe toți cei care nu sînt ca ei, își pun insuccesele și frustrările pe seama unor cauzatori externi, intră în competiție cu gașca, nu cu sine însuși, confundă arsenalul de supraviețuire cu virtuțile, iar după ce reușesc să iasă cumva pe ușa din spate, scuipă. Cu năduf și zgomot. Iar dacă nu i-a văzut cineva, revin… la ușă, cu o „fixație ipsatorie“, după un an, doi, douăzeci, făcînd același gest imoral, în speranța de a se răzbuna și de a-i supune pe cei dinăuntru oprobriului public. 

Să nu spuneți: „Come on, it’s just entertainment, take it easy!”… Nu! La maturitate, defulările unor frustrări nu mai sînt justificate decît de goana după bani și vizibilitate, în contul sărăcirii spirituale gradate și a mediocrității de altădată!

Cristian Marius Dima este preot profesor.

964 16 coperta jpg
Febra etică
Ca o concluzie, atît Mariana Marin, cît și Mariana Codruț practică o literatură în răspăr cu poetica dominantă a generației ’80, dar nu într-un mod manifest, ostentativ.
964 17 Va urma  Pe planeta Oglinda foto Marius Sumlea 1 jpg
La 146 km de război. Teatru la Piatra Neamț
Ce regăsesc la fiecare ediție a Festivalului de Teatru de la Piatra Neamț este un efort de adecvare la problematicile momentului, la crizele lumii și la ideile ce se dezbat, un efort care face festivalul viu, vibrant, departe de formatul obosit de „vitrină” teatrală.
964 23 png
Lucrările maeștrilor peisagiști britanici (și nu numai) la București
Pavilioanele Art Safari sînt deschise publicului pînă la 11 decembrie și, cu siguranță, promit o experiență vizuală memorabilă.
afis conferintele dilema iasi 6-8 octombrie 2022
Conferințele Dilema veche la Iași. Despre Război și pace 6-8 octombrie 2022, Sala Henri Coandă a Palatului Culturii
Între 6 și 8 octombrie, de joi pînă sîmbătă, Conferințele Dilema veche ajung pentru prima dată la Iași. E o ediție la care conferențiarii invitați vor aborda o temă foarte actuală: „Război și pace”.
963 16 Pdac Romila jpg
Hibridizări
Aplicate preponderent pe Craii de Curtea-Veche, „investigațiile” lui Ion Vianu sfîrșesc prin a da un portret de adîncime al lui Mateiu Caragiale.
p 17 2 jpg
Melancolie pariziană
Ambreiajul ficțiunilor lui Hers este doliul: moartea unui apropiat (în magnificul Ce sentiment de l’été și Amanda), ruptura amoroasă și adolescența (care tot un fel de doliu – al absenței grijilor – se cheamă că e) în Les Passagers de la nuit.
963 17 Breazu jpg
Vremea schimbării
Dezbrăcat de pompa, efervescența și galvanitatea primelor opere discografice ale The Mars Volta, noul album poate fi o ecuație cu prea multe necunoscute pentru vechii fani, dar are caracter și culoare.
Ultimul interviu jpg
Ultimul interviu (roman) - Eshkol Nevo
„Eshkol Nevo scrie cu talent, cu umor și cu inteligență… Prietenie, invidie, iubire, nefericire, puterea de a merge mai departe – nimic nu-i scapă.“
962 16 coperta BAS1 jpg
De la mistic la psihedelic
Viciu ascuns pastișează delicios genul noir, oferind un personaj central care rulează printre tripuri și realități halucinante, în încercarea de a dezlega enigma dispariției amantului căsătorit al unei foste iubite.
p 17 jpg
Frustrare
Om cîine arată din capul locului ca un film ajuns într-o gară din care trenul (succesului de public, al aprecierii critice, dar mai ales al originalității pur și simplu) a plecat de mult.
962 17 Biro cover01 jpg
Estetici synth
Am crescut cu minciuna persistentă că ultimele inovații muzicale s-ar fi realizat în anii ’70.
p 21 coperta jpg
O poveste din Nord, cu voluptate și multă tristețe...
Publicat în cursul acestei veri la Editura Polirom, ultimul roman tradus al lui Stefánsson este, cu siguranță, o piesă importantă în portofoliul colecției de literatură străină al Poliromului.
p 23 jpg
O arhitectură de excepție și o propunere: expoziția permanentă ”Brâncuși în lume”
Cu cîteva zile înainte de inaugurarea acestui Centru, programată pentru 15 septembrie 2022, am organizat o discuție care a pornit de la arhitectura edificiului și a ajuns, firesc cumva, la modul în care, pe de o parte, cultura română de azi îl metabolizează pe Brâncuși.
The John Madejski Garden at the V&A (c) Victoria and Albert Museum, London (1) jpg
Opere de artă rare din patrimoniul Marii Britanii vor fi expuse în această toamnă în București, la Art Safari
81 de opere extrem de valoroase semnate de John Constable (1776-1837), dar și de Rembrandt, Albrecht Dürer, Claude Lorrain și alte nume mari din colecția muzeului londonez sînt împrumutate către Art Safari
p 17 1 jpg jpg
Scandalizare
Ce s-ar fi schimbat în Balaur dacă relația fizică de intimitate ar fi avut loc nu între elev (Sergiu Smerea) și profesoara de religie, ci între elev și profesoara de limba engleză, de pildă? Nu prea multe.
961 17 Breazu jpg
Prezentul ca o buclă temporară într-un cîntec pop retro
Reset, albumul creat de Panda Bear și Sonic Boom, a fost lansat pe 12 august de casa de discuri britanică Domino.
copertă Pozitia a unsprezecea și domnișoarele lui Fontaine jpg
Cătălin Mihuleac - Poziția a unsprezecea și domnișoarele lui Fontaine
Care va să zică, pentru a pluti ca o lebădă în apele noilor timpuri, omul înțelept are nevoie de un patriotism bicefal, care să se adreseze atât României, cât și Uniunii Sovietice!
960 15 Banu jpg
Cu sau fără de cale
Colecționarul se încrede în ce e unitar, amatorul în ce e disparat. Primul în calea bine trasată, pe care celălalt o refuză, preferînd să avanseze imprevizibil. Două posturi contrarii.
960 17 afis jpg
Un spectacol ubicuu
Actorii sînt ghizi printre povești în care protagoniști sînt șapte adolescenți care participă virtual la spectacol.
p 21 Amintire de calatorie, 1957 jpg
Victor Brauner, Robert Rius și „arta universală“
Poetul Robert Rius, pe care Victor Brauner îl vizitează la Perpignan în anul 1940, este unul dintre cei pasionați de scrierile misticului catalan Ramon Llull, al cărui nume figurează în lista „străbunilor suprarealismului“ redactată de Breton odată cu publicarea primului manifest suprarealist
Cj fb post 2000x1500 info afis jpg
Conferințele Dilema veche la UBB. Despre Bogați și săraci 14-16 septembrie, Sala Jean Monet a Facultății de Studii Europene
O ediție specială a Conferințelor ”Dilema veche” în care am invitat cele mai competente voci din disciplinele care, în opinia noastră, sînt obligatoriu de convocat dacă vrem să înțelegem cu adevărat chestiunea complicată și nevindecabilă a rupturii dintre bogați și săraci.
959 16jos Iamandi jpeg
România și meritocrația
Cum s-a raportat spațiul românesc la toate aceste sinuozități? Normal, lui Wooldridge nu i-a trecut prin cap o asemenea întrebare, dar cred că un răspuns destul de potrivit ar fi „cu multă detașare”.
p 17 jpg
Canadian Beauty
Dintre subgenurile născute în epoca post-#metoo și influențate decisiv de aceasta, satira corozivă, cu trăsături îngroșate pînă la caricatură, are astăzi vînt din pupă.
959 17 Biro jpg
Reformări
Tears for Fears, celebri pentru răsunătorul succes „Shout” al epocii Thatcher, dar și pentru chica optzecistă pe care o promovau la vremea respectivă, ar părea că se relansează a doua oară după 18 ani de absență, însă reformarea propriu-zisă a avut loc cu ocazia albumului precedent, din 2004.

Adevarul.ro

Bianca Elena Calian finalista The Miss Globe 10  foto arhiva personala jpg
Bianca Elena Călian, românca de la The Miss Globe. Concursul de frumusețe se desfășoară în Albania
Concursul de frumusețe The Miss Globe are loc în perioada 1-15 octombrie, în Albania. Una dintre cele 61 de concurente este o româncă: Bianca Elena Călian, o tânără de 24 ani din Pitești.
Aleksandr Vucic si Vladimir Putin FOTO EPA-EFE
Parlamentul European va cere suspendarea negocierilor de aderare a Serbiei la UE
Serbia a început negocierile de aderare la UE în ianuarie 2014, dar a înregistrat puţine progrese până acum. Ea a deschis 18 dintre cele 35 de capitole de negociere şi a închis provizoriu doar două dintre ele.
bai ocna3 jpg
Complexul Balnear de la Ocna Mureș, în probe tehnologice. Stațiunea balneară a fost construită cu 7 milioane de euro VIDEO
Complexul Balnear de la Ocna Mureș, investiție în valoare de circa 7 milioane de euro, a intrat în etapa de final a investiției. Constructorul a demarat procedura probelor tehnologice.

HIstoria.ro

image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia
image
Care este importanța strategică a Insulei Șerpilor?
De mici dimensiuni, având doar 17 hectare, Insula Șerpilor are cu toate acestea o importanță geostrategică semnificativă. Controlul insulei și al apelor înconjurătoare afectează toate rutele de navigație care leagă Ucraina de restul lumii.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.