Vieți paralele

Publicat în Dilema Veche nr. 1028 din 21 decembrie – 27 decembrie 2023
image

 Cristian Popescu, Opere III. Jurnalul unei vieți moarte de-a gata, Editura Tracus Arte, 2023. 

S-ar putea să fluier în biserică și, dac-o fac, n-o fac cu inima ușoară: jurnalul lui Cristian Popescu, apărut de curînd, e, luat în sine, partea cea mai puțin spectaculoasă a acestei, altminteri, admirabile și necesare serii de Opere. Strălucitorul poet din Cuvînt înainte n-a fost dublat de un portretist pe măsură. Lucrul se putea, ce-i drept, bănui, căci pînă și o consultare grăbită a publicisticii lui postrevoluționare îl pune în evidență mai degrabă ca pe-un umoral fulgurant (și adeseori tandru) decît ca pe un reflexiv. 

Însușire pe care paginile de față n-o dezmint. Nu-i cazul să ne lăsăm amăgiți de cele cîteva referințe, la Cioran, la Berdiaev, Soloviov, la Borges, la Pelerinul rus sau la Filocalie. Sînt, ca să zic așa, predictibile și, pentru anii aceia, curente. „Catalogul faptelor zilnice” ale lui Cristian Popescu e, ca să zic așa, scris cu o cu totul altă cerneală decît aceea livrescă a unor Radu Petrescu sau, mai aproape de noi, Mircea Cărtărescu. Cînd pare adîncit în discuții literare, el greșește pînă și titlul poemului cu care și-a umplut, alături de un bun prieten, o seară întreagă.

Altminteri, pînă și jocurile generaționiste îl interesează mai mult „la firul ierbii”, strict și individual, decît în acoperirea lor conceptuală. Cînd conspiră (folosesc cuvîntul cu duioșie, fără nimic peiorativ) cu Laurențiu Ulici pare docil și absent. Obiectul discuției nu-l animă: poziția de grup în raport cu ceea ce el numește, misterios, „problema Manolescu”. Care să fi fost aceea? După cronologie (aprilie 1993), s-ar prea putea să fie vorba de polemica din jurul „revizuirilor”. Precis n-o vom afla niciodată și, în definitiv, nici n-aș băga mîna-n foc că merită efortul. 

Din ce provine, atunci, interesul acestui jurnal? Văd patru linii de forță. Pe cea dintîi aș numi-o a mărturiei bolii. Transparentă, aceasta, fără eufemisme gratuite. Dinăuntrul schizofreniei nu sînt mulți scriitorii care să se fi întors cu vești. Cristian Popescu, da, preț de cîteva pagini (pp. 51-58), cu o răceală pe care numai știutul ton fantezist din poeme o mai îmblînzește din loc în loc. Altminteri, totul e datat riguros (seara de după prima lectură la „Universitas” pare a fi fost cea mai crîncenă) și analizat cu luciditate: 

„Nu găsesc nici o motivație lăuntrică și extrem de slabe motivații exterioare, sociale, pentru a face efortul de a termina facultatea: diagnosticul nu-mi permite practicarea profesoratului, temperamentul și, iarăși, boala mă fac inapt pentru «muncile» unei vieţi de redacție, cu toate «cerințele» ei, pe care am ajuns să le cunosc îndeaproape; mi-este absolut imposibil să învăț pentru un examen, pentru un seminar: pentru o lucrare – și asta pentru că realmente am mintea supraîncărcată cu propriile mele «munci» poeticești, eseistice etc.; nu mai cred că pot învăța ceva (la facultate), ceva care să ajute să-mi fac mai bine meseria”, scrie el cîndva în 1989. 

Prin fanta aceasta, întregul se recalibrează. Chiar dacă tragic. Fiindcă așa citesc eu, cel puțin, chiar și intenția candidă a lui Cristian Popescu de a duce sinceritatea pînă la capăt într-un articol publicat în revista 22 în decembrie 1992 și reluat aici. Pentru mulți cititori, mă gîndesc, acesta va fi centrul de atracție al cărții (și, firește, a doua linie de forță dintre cele patru pe care le anunțam): e vorba despre apropierea, la sfîrșitul adolescenței, de I. Negoițescu, soldată, pentru toată lumea, cu traume. Castă fiind, aceasta a condus la anchetarea la Securitate a viitorului poet, la retragerea semnăturii criticului (strîns cu ușa, e de presupus) de pe scrisoarea de solidarizare cu Paul Goma și, în fine, la sistarea unui discipolat cît se poate de rodnic. Nu știm cum ar fi evoluat poezia lui Popescu sub îndrumarea constantă a subtilului cititor care era Negoițescu. 

Ce mă miră însă e că nici unul dintre monografii lui, nici Horea Poenar (2001), nici Gabriela Gheorghișor (2015), nu pare să aibă știință de episod. Care, încă o dată spun, era public și accesibil. Negru pe alb. Formator fiind, eu unul îl găsesc esențial. Și e de urmărit cu și mai multă atenție, în prelungirea lui, cronica (de găsit în postumul Scriitori români contemporani) pe care criticul o va dedica, la radio, primului volum al lui Cristian Popescu. 

A treia linie de forță ține de sociabilitatea strictă. Spuneam că nu în bibliotecă s-a șlefuit sensibilitatea autorului Localului familial și-al celorlalte. Ci mai curînd în prieteníi, conjuncturale sau solide, după caz. Dac-aș lua în calcul numai statistica, s-ar putea ca adevăratul protagonist al acestor pagini să fie mai puțin Cristian Popescu și mai mult Cătălin Țîrlea. Aproape că nu e consemnare din care acesta să lipsească. Indiferent de orele la care se trezește poetul (deloc un matinal, uneori prelungindu-și somnul pînă spre miezul nopții), golul zilei rămase e umplut de amicul prozator. 

De cele mai multe ori cu o sticlă de vin alături, cei doi pun lumea la cale. Nu „din cuțite și pahară”, căci se-ntîmplă ca tocmai acestea din urmă să lipsească: o secvență bufă descrie expediția lor disperată prin zona Domenii după niște amărîte de recipiente în care să poată îndoi alcoolul cu sifon. Nicăieri, nimic. Nici de carton, nici de plastic, nici de sticlă, nici în buticurile stradale, nici în magazinele mai încăpătoare, pînă cînd, pronia milostivindu-se, cei doi află niște căni de lut, bune și ele. De lipsit, nu lipsesc din areal nici Radu Cosașu, nici Mircea Martin, nici Ioan Es. Pop, nici, într-un rînd, Traian T. Coșovei (deplîngînd infirmitatea tatălui), nici Iulian Costache, nici Eugen Suciu (memorabil vers despre o brichetă care-l scapă de singurătate), nici Andreea Deciu, nici Andrei Damian, nici Ovidiu Verdeș. Nici Vasile Petre Fati, nici Angela Marinescu. 

E o lume-ntreagă prinsă în acest jurnal, cu vitalitatea ei învinsă, cu sărăcia luxuriantă a primilor ani de după căderea comunismului, cu maglavaisul ideologic și mesianismul lor de hîrtie creponată, cu hotdogii care țin loc, atît cît pot, de masă caldă, cu banii, mulți, deodată, risipiți la fel de repede. Între oamenii de scenă (Radu Amzulescu, Ionel Mihăilescu, Șerban Ionescu, Alexandru Dabija, Alexander Hausvater ș.a.), Popescu pare să se simtă, totuși, cel mai bine, întocmai ca, altădată, Caragiale. Fără jovialitatea aceluia totuși, căci boema de-aici e una apăsătoare, dusă în ritmuri sinucigașe de-a dreptul și pigmentată prea adesea cu stereotipuri de prost gust. „Dacă-i facem traducerea și adaptarea (două spectacole ale unui regizor internaționalo-iudeo-româno-canadian) ne dă sute dă mii dă lei”, dă cineva, un actor altminteri de primă mînă, cu poanta-n baltă. 

În sfîrșit, a patra linie de forță e aceea îngust documentară. Atunci cînd sînt datate, căci nu sînt întotdeauna, însemnările lui Cristian Popescu fac referire la cîte un detaliu localizabil în colecțiile revistelor pe care acesta le citea. Nu m-am putut abține și, pe cîte-am putut, le-am scos din cochilii. Un poem de Matei Vișniec (în România literară nr. 12, 1-7 aprilie 1993), ratat într-adevăr, și nu numai prin final. O dare de seamă, doi ani mai tîrziu, acră și întristătoare, despre Arta Popescu. Cui îi aparține, jurnalul nu ne spune. Dar ăsta nu-i un impediment, căci, descopăr, exact în intervalul amintit, Alex. Ștefănescu (cine altul...) își exersa, tot în România literară, unicelularul lui gust de șantan pe ultimul (cu adevărat ultimul: trei săptămîni mai avea de trăit poetul) volum al lui Cristian Popescu. În fine. Mai literar de-atît e felul în care apare decodat în jurnal un poem al lui Ion Mureșan: ca o „depoziție” aproape pascaliană. L-am căutat, l-am găsit (în Vatra nr. 264, martie 1993) și numai cu greu, recunosc, văd în metaforismul lui dezinvolt și amplu fiorul confesiunii reale: „O frază unică, un zgîrci alb întins de la gură la gură, / un colac de frînghie în plămîni – / asta mi-a arătat Dumnezeu în vis, în ziua a zecea a lumii, / cînd vîntul a ridicat gunoaiele la cer. // Spiritul rînjea în marginea creierului, ca o maimuţă / ieşind udă din mlaştină, tremurînd în aerul rece”. 

Ceea ce, mi se pare, e mai util pentru comentatorii lui Popescu decît pentru aceia ai lui Mureșan. 

image

 Șerban Tomșa, Amintirile unui optzecist întîrziat, Editura Tracus Arte, 2022.

Cu totul altfel, și anume mai senină, e lumea din paginile memoriilor lui Șerban Tomșa, optzecist nu doar „întîrziat”, cum spune titlul lor, dar nenorocos pînă la disoluție. Coleg de an și de cămin studențesc și, uneori, de suferință cu majoritatea lunediștilor, el lasă aici unele dintre cele mai pregnante crochiuri pe care le-am citit (și-am cam citit, prin forța lucrurilor...) despre această generație cîtuși de puțin taciturnă. Sînt anii începuturilor, așa că în joc intră și profesorii de altădată ai Literelor, de la Paul Cornea la Ștefan Cazimir și de la Alexandru Sincu la Silviu Angelescu, prinși în cîte-o tușă admirativă. 

Căci asta pare trăsătura prioritară a lui Tomșa, secundariatul. Față de toți, chiar și față de aceia dintre camarazi care și-au infirmat calitățile latente, el rămîne, afectiv, într-o postură subalternă. Îi sînt dragi și, dacă anecdotica e suculentă, nu-i pentru că vreunul ar fi cu-adevărat ridicol, ci pentru că efectul general e carnavalesc. Cu Coșovei îmbrăcat în ținută de ofițer interbelic, cu Sorin Preda etalînd un cinism de conjunctură, cu Mușina bătînd la mașina de scris spre disperarea junilor activiști din „6 Martie”, cu Daniel Pișcu întrecîndu-l în calambururi pe Ion Stratan. Și, mai ales, cu acesta din urmă, strălucind în ciuda bolii (aceeași care l-a chinuit pe Cristian Popescu) și din mijlocul ei, dar nu prin cunoscutele și deja folclorizatele jocuri de limbaj („am ajuns nemuritor de foame”), cît printr-un soi de generozitate spontană, mîngîietoare, de veritabil prinț Mîșkin. 

Fără s-o știe, Șerban Tomșa a dat, prin aceste cu totul pasionante Amintiri, un testament: avea să le supraviețuiască numai cîteva luni. 

Cosmin Ciotloş este critic literar și lector la Facultatea de Litere din București. Cea mai recentă carte publicată: Cenaclul de Luni. Viața și opera, Pandora M., 2021.

comunism jpg
Istoria comunismului: lecturi esențiale pentru a înțelege un fenomen global
Comunismul a fost un fenomen global care a influențat profund secolul XX, iar studiul său continuă să fie de mare interes pentru istorici, politologi și publicul larg.
comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.

Adevarul.ro

image
Cum este terorizată de vecini o familie din Timișoara: „Coșmarul durează durează de 20 de ani, defilează cu topoare și cu un pistol prin curte” VIDEO
Imagini șocante surprinse de o cameră de supraveghere, în ele se observă cum mai mulţi cetăţeni de etnie romă terorizează o familie din Timişoara. Primarul Dominic Fritz a publicat imaginile și a făcut apel la instituţiile statului pentru a stopa acest fenomen.
image
Medicamentele care vor fi retrase din farmaciile din România, de săptămâna viitoare
Șapte medicamente de pe piață vor fi retrase pentru că nu respectă standardele de conformitate.
image
Perla Coroanei industriei auto din România. Cum a ajuns Uzina Aro în vizorul negustorilor de automobile din întreaga lume
Automobilul Românesc Original, ARO, supranumită „Florea de colţ” a munţilor, a cunoscut gloria în anii ’70 şi ’80. În Italia, în 1972, presa vremii vorbea elogios despre un câştigător al unui mare raliu automobilistic internaţional, cel de la Prato.

HIstoria.ro

image
Cine au fost „indezirabilii”?
Fondul „Bruxelles” al Arhivei Ministerului Afacerilor Externe păstrează în dosarele secțiunii consulare a Legației României la Bruxelles câteva istorii ale unor personaje de rang secund, aventurieri, delincvenți, propagandiști – așa-numiții „indezirabili”.
image
Atacul lui Cuza asupra masoneriei bucureștene
Modernizarea țării, pe care toți românii o doreau, dar care avea reprezentări diferite de la un grup social la altul, a generat tensiuni în tânărul stat. Programul de reforme al lui Cuza a început să fie contestat.
image
Răpirea lui Mussolini
În vara anului 1943, dictatorul italian Benito Mussolini (mai cunoscut și sub apelativul  pe care acesta și l-a ales – „Il Duce” – „Conducătorul”), aflat la putere de peste 20 de ani, se confrunta cu serioase probleme.