Viața sau opera

Publicat în Dilema Veche nr. 977 din 29 decembrie 2022 – 11 ianuarie 2023
image

Bogdan Suceavă, Adîncul acestei calme creste. Programul de la Erlangen și poetica Jocului secund, Editura Polirom, 2022.

În 2017, Bogdan Suceavă publica o foarte pilduitoare Istorie eseistică a lacunelor, dedicată cărților pierdute, acelea care, în chip paradoxal, fac ele însele o literatură, definitiv inaccesibilă și, mai grav chiar, cu totul amorfă. Căci nu putem nici măcar încerca să presupunem cum l-am fi citit pe Creangă dacă primii săi editori postumi nu i-ar fi rătăcit voluminosul corpus de manuscrise (mult mai întins, se pare, decît extrem de puținul care ne-a rămas) într-o aproape neverosimilă călătorie peste Atlantic. Uneori nici nu-i nevoie de atît de mult. Ca să mă apropii de subiectul cronicii: o singură pagină să fi lipsit dintre cele ale lui Ion Barbu și, pur și simplu, n-am mai fi avut astăzi această atît de înnoitoare investigație asupra gîndirii poetului. Și anume, aceea care îi prefața, în 1940, o „Notă asupra lucrărilor științifice” necesară obținerii titlului universitar de profesor și a cărei radicalitate a rămas pînă acum într-o nefericită și îndelungată surdină: 

„Personal, mă consider un reprezentant al Programului de la Erlangen, al acelei mișcări de idei care, în ceea ce privește întinderea consecințelor și răsturnarea punctelor de vedere, poate fi asemuită Discursului Metodei sau Reformei înseșiSpecializării strîmte ori tehnicității opace de dinainte de Erangen, se substituie un eclectism luminat. El continuă adîncirea fiecărei teorii în parte, fără să piardă din vedere omogenitatea și unitatea întregului. Astfel, cercetarea matematică majoră primește o organizare și orientare învecinate cu aceea a funcțiunii poetice, care, apropiind prin metaforă elemente disjuncte, desfășură structura identică a universului sensibil”. 

image

E-adevărat că rîndurile de mai sus n-au scăpat atenției criticilor literari (e un plural generos: de fapt, un singur critic, Ioana Em. Petrescu, le-a dat atenție), dar e la fel de adevărat că această sesizanță rămîne, din păcate, ineficace în absența unei solide pregătiri. Nici aceea, ne asigură Bogdan Suceavă, nu-i la drept vorbind o garanție („a nu se crede că matematicienii în general știu ceea ce știa Barbilian”), de vreme ce, spune el, nivelul științific foarte particular al lui Barbu nu e dintre cele la îndemînă. Care era acest nivel se poate afla la capătul cîtorva paragrafe avizate: „foarte multă geometrie, foarte multă algebră, foarte multă analiză complexă”. Deasupra lor trebuie luată în calcul și întinsa lui cultură matematică, presupunînd, aceasta, capacitatea de a acoperi, simultan și asociativ, teritorii dintre cele mai vaste. Spre binele cititorului, Bogdan Suceavă nu intră în detalii cu alură de jargon strict, explicînd ce e de explicat (inclusiv) pe înțelesul filologilor în termeni care presupun definirea spațiilor în raport cu relațiile interne pe care le admit. Specializarea lui, ca și bibliografia pe care o convoacă, funcționează ca arhisuficiente argumente de autoritate, venind să verifice: că (a) declarația de afinitate a lui Barbu nu e cîtuși de puțin conjuncturală, că (b) Programul de la Erlangen n-a fost doar o preocupare profesională, deci accesorie, ci una asumată existențial și că (c) această natură de adîncime a ei s-a manifestat programatic și plenar în volumul Joc secund, pe care Ion Barbu avea să-l dea la tipar în 1929.         

Cu aceste linii directoare și fără alte „ezoterisme” decît cele pe care, fatalmente, le incumbă dificultățile domeniului în sine, Bogdan Suceavă propune de fapt un amplu și coerent profil biografic (în măsura în care trasează harta unei minți), nu o simplă decodificare mecanică (sclipitoare uneori, chiar remarcabilă alteori) a unor volute enigmatice. De altfel, în ciuda subtitlului, opera interesează cel mai puțin. Ba chiar, prin comparație cu alte exegeze, analiza frontală a poemelor ar părea să iasă în suferință. Poemul „Din ceas, dedus...” pe care, pe urmele lui Mihail Sebastian, școala l-a rodat într-o unică și repetitivă cheie, primește o soluție rapidă, restrînsă la chestiunile care privesc delimitarea unui cadru: „întîi se justifică un context grupal care acționează pe restul mulțimii. Acesta e rostul primului poem din volum”. 

De altfel, distanța pe care autorul acestui studiu o ia față de lecturile-standard se face simțită de la-nceput. Premisele însele sînt altele: „Nu ne uităm nici la cuvinte, nici la metrica impecabilă, nici la rimele strălucitoare, perfecte. Nu acolo e miza, aceea e doar suprafața. Ceea ce ni se pare că ar trebui să primeze este structura. Sînt 20 de poeme, la fel de multe cîte axiome are sistemul axiomatic al lui Hilbert. Nu ni se pare că acest detaliu e întîmplător”. Întîmplător sau nu, unele astfel de rezumate (căci Bogdan Suceavă contrage sensurile poemelor din ciclu unul după celălalt) vădesc, după gustul meu, o anumită bruschețe care, în loc să le asigure impactul, le face, cum să spun, relativizabile, ca în cazul poemului „Înecatul”, care ar fi, rezumă autorul: „o metaforă ce descrie experiența celui ce explorează adîncimile lumii, cel care produce exact acel gen de cercetare pe care Barbilian o admira atît de mult la David Hilbert. În acest poem e ascuns mitul care l-a dus la Göttingen. Atunci cînd scrie «Atlanticei sînt robul vibrat spre un mărgean», e vorba de o transformare reprezentabilă printr-o evoluție către un regn fundamental, cel mineral. Nu e o scufundare în ape, firește, ci una în ierarhizarea regnurilor, indicată prin «piatra adîncă» din primul vers al poemului”. Sau al celui intitulat „Dioptrie”, pe care, reluîndu-l anume după lectura volumului lui Suceavă, nu-l văd ilustrînd „principiile de bază ale teoriei relativității”.

Filonul confesiv

Este, totuși, absolut secundar dacă, local, Bogdan Suceavă mă convinge pe mine sau nu. Cum secundar e că, poate dintr-o rutină de care nu s-a scuturat încă, el continuă să ortografieze Eugen Lovinescu și George Călinescu (dîndu-și întîlnire, în această meteahnă, cu Nicolae Manolescu, ceea ce, sper, îl va face să renunțe cel dintîi la ea). Alte două lucruri mi se par primordiale: că Suceavă descoperă, în premieră în critica noastră, un filon confesiv și chiar traumatic („nu spune în versuri explicit «am dus o viață care distruge», ci descrie etica unei reconstrucții a lumii prin întemeieri lirice”) în poezia lui Ion Barbu, altminteri constant suspectată de o anume ariditate; și că, pe urmele acestei sugestii, totuși, profund personale, că așa-numitul „ermetism” al poeziei lui Barbu are, de asemenea, un substrat legitimabil tot prin recursul la biografie:

„Dacă eventual acesta era modelul lui estetic, trecut prin experiența unei vieți întregi de dezlegat ghicitori (căci pînă la urmă toate problemele de matematică asta sînt, ghicitori inteligente), ermetismul vocii lirice a lui Ion Barbu e mai aproape de poetica romanelor polițiste decît de restul poeziei moderniste care se scria în epocă. Atunci cînd e vorba de un poem, cititorul e invitat să rezolve un mister, să citească poemul nu o singură dată, ci de mai multe ori, pînă cînd, prin repetată expunere, ideea prinde contur. E o poezie care, deși armonioasă, se adresează intelectului și care amuză prin decodificare. Exact ce face și Gazeta matematică, pentru cine are un asemenea gust.”

Spuneam că, în măsura în care ea reușește să restituie plin un mod de a gîndi, cartea lui Bogdan Suceavă e în primul rînd o Viață și-abia în al doilea o Operă (de altfel, alte poeme, să zicem cele conjuncturale, nici nu fac obiectul acestei investigații, cum nu-l face nici proza păstoasă din scrisori). Odată, însă, ce avem cheia omului, scrisul se degajă aproape de la sine, chiar dacă nu neapărat pe traiectoriile indicate aici. În definitiv, pentru ca un comentator să aibă dreptate, nu-i musai să aibă în absolut fiecare frază a lui dreptate. În orice caz, Suceavă „prinde” acut tropismele interioare ale lui Barbu și mi se pare că discerne bine ce e esențial de ce e lest. Începînd cu intervalul școlar ratat din pricina războiului, continuînd cu ireverențele omului (atacul contra lui Arghezi, de pildă, e bine pus în context, căci rechizitoriul poetului e substanțial diferit în subtext de cel pe care-l trasează, de exemplu, Eugen Ionescu în Nu) și sfîrșind cu oportunismul politic din timpul guvernării legionare: „dezgustătoarele derapaje din 1940”: o formulă pe care o salut și pe care-aș visa-o cît mai des și cît mai neted aplicată, cu același echilibru intelectual. 

Că Suceavă e atent, ca orice prozator pursînge, la faptul de viață, se vede nu numai în situația centrală, ci și în marginalii. Laolaltă cu Ion Barbu, și alți matematicieni, ca Shiing-Shen Cern, Felix Klein, Sophus Lie, Élie Cartan, Gheorghe Țițeica (și, într-un paragraf, Spiru Haret) și alții au parte de succinte și memorabile insight-uri biografice. Dintre toate, cel mai emoționant caz mi s-a părut cel al unui elev din Focșani, un anume Sebastian Kaufmann, al cărui nume era, în preajma lui 1914, foarte prezent în paginile Gazetei matematice, unele contribuții ale lui (în chestiunea curbelor algebrice) dovedindu-se și peste ani fertile. Așa cum autorul lor n-a reușit să mai fie: revenirea lui în paginile revistei se va petrece abia în 1926, cu două probleme de dificultate mai degrabă medie. „Geniul lui s-a pierdut”, notează Bogdan Suceavă fără patetism, dar nu fără o undă de regret. 

Îmi place să cred că, de-aici, din paginile acestei remarcabile cărți despre o minte strălucită (Barbu), și-ar putea trage firele – de ce nu? – și un eventual roman despre închiderea, aproape în paralel, a unui destin (Kaufmann). Cu, neapărat, același autor. 

Cosmin Ciotloş este critic literar și lector la Facultatea de Litere din București. Cea mai recentă carte publicată: Cenaclul de Luni. Viața și opera, Pandora M, 2021.

Afis 9 febr 2023 Sala Radio jpg
TROMPETISTUL DE TALIE INTERNAȚIONALĂ ALEX SIPIAGIN VA CÎNTA CU BIG BAND-UL RADIO ROMÂNIA!
Pentru acest concert de jazz contemporan, Big Band-ul Radio îi are ca invitați și pe pianistul și aranjorul MISHA TSIGANOV, contrabasistul MAKAR NOVIKOV și pe bateristul SASHA MACHIN.
Publishing & TPS1 jpg
1 milion de lei pentru traducerea cărților românești în străinătate
Sesiunea 2023 a programelor Translation and Publication Support (TPS) și PUBLISHING ROMANIA, la start
982 16 sus coperta jpg
O bere cu Dave Grohl
Pe mulți dintre noi izolarea din timpul pandemiei ne-a făcut să ne aplecăm spre tot soiul de hobby-uri mai mult sau mai puțin bizare (și de multe ori nu neapărat utile).
p 17 jpg
Teatru de război
Narvik e despre acest cuplu – ea, „soție și mamă”; el, soldat chiar pe frontul din fața casei – care trebuie să le facă față nemților, „separat, dar împreună”.
982 17 coperta1 jpg
Familia Wakeman
Nu doar Steven Wilson a avut un an intens, ci și celălalt Wilson esențial al prog-rock-ului britanic, Damian Wilson.
George Banu jpg
George Banu – un portret pur subiectiv
Biţă folosea des expresia entre‐deux, inclusiv în Povestirile lui Horatio, una dintre ultimele lui cărți.
landscape 1 febr jpg
UN TRIO DE COMPOZITORI, UN TRIO DE MUZICIENI și UN FLAUT DE AUR
Primul concert al lunii februarie (miercuri, 1 februarie 2023) la Sala Radio propune publicului un trio de mari compozitori – MOZART, BACH și MENDELSSOHN – alături de un trio de apreciați muzicieni români.
p 8 2 foto C  Hord jpg
George Banu
De aceea, textele lui George Banu nu doar informează, ci formează. Cititorul îi va rămîne mereu dator, iar Dilema veche îi va rămîne mereu recunoscătoare.
981 16 coperta1 jpg
Retrospectiva anului poetic 2022
În concluzie, aș adăuga că e îmbucurătoare această diversitate de tonuri și de voci din poezia românească de azi.
p 17 2 jpg
Lup singuratic
The Card Counter, cel mai recent film al lui Paul Schrader, demonstrează cît de ușor am ajuns să folosim termenul de „bressonian” pentru a descrie în viteză orice film care promite interpretări minimaliste și o anume reticență pentru spectacol.
981 17 Breazu jpeg
No fun
Aici e Iggy dorindu-și și nereușind să-l imite pe un alt Iggy, cel dintr-o altă eră.
981 21 Iamandi jpg
Revoluția română, între previzibil și spontan
Pe această pantă a căzut comunismul, și cu toate că pare a se sfîrși brusc în 1989, parcurgerea ei a durat aproximativ douăzeci de ani.
MRM 7ian12feb vertical jpg
„Moștenitorii României muzicale”: Violin in love cu Valentin Șerban și Daria Tudor
Pentru îndrăgostiții de muzică, un recital-eveniment la Sala Radio susținut de violonistul Valentin Șerban, cîștigătorul Concursului Enescu – ediția 2020/2021, și pianista Daria Tudor: „Violin in love”.
AFIS 27 ian 2023 Sala Radio jpg
Soprana Valentina Naforniță - invitată specială la Sala Radio
Soprana VALENTINA NAFORNIȚĂ, aplaudată pe scena marilor teatre lirice ale lumii – de la Staatsoper (Viena), Opéra national de Paris, Opéra de Lausanne, Théatre des Champs-Elysées (Paris) sau Teatro alla Scala (Milano) - este invitată specială pe scena Sălii Radio.
George Banu jpeg
George Banu (1943 – 2023)
Pentru mai mult de un deceniu, George Banu a fost unul dintre cei mai valoroși colaboratori permanenți ai revistei noastre.
lanscape Sala Radio Tetrismatic png
Muzica creată ca niște piese de tetris: „TETRISMATIC”, un concert ca o aventură sonoră și vizuală
Joi, 26 ianuarie 2023, de la 19:00, Sala Radio va fi scena evenimentului „TETRISMATIC - Enjoying the Game of an Unexpected Journey”, în care saxofonistul CĂTĂLIN MILEA și invitații săi vor susține o „călătorie muzicală ca un joc”
Idei pentru weekendul prelungit  Sursa imagine Opera Comica pentru Copii jpeg
Reprezentații suplimentare programate pentru musicalul ,,Sunetul Muzicii”
La cererea publicului, pe 21 și 22 ianuarie 2023 au fost programate două reprezentații suplimentare ale musicalului „Sunetul Muzicii”, în regia lui Răzvan Mazilu.
p  16 Benjamin Labatut WC jpg
Spre abis
Pe scurt, Labatut ne oferă o ficționalizare a formulării Principiului Incertitudinii și a Interpretării Copenhaga.
980 17 DN83 foto Denisa Neatu jpg
Două povești (nu doar) de dragoste
Ceea ce funcționează aici însă este dinamica coregrafică și ideea individului ca rezultantă a mediului și a istoriei.
Joaquín Sorolla, Odalisca, ulei pe pânză, 1884 (afis) jpg
Art Safari va fi deschis tot anul: 3 ediții în 2023 - Primul sezon începe în 10 februarie și aduce mult-așteptata expoziție retrospectivă a unui mare modernist român – Ion Thedorescu-Sion, Impresionism spaniol, Prix Marcel Duchamp și Young Blood-ul d
Primul sezon celebrează 140 de ani de la nașterea lui Ion Theodorescu-Sion (1882-1939), maeștrii picturii spaniole, de la Academism la Impresionism, printre care celebrul „Maestru al luminii” - Joaquin Sorolla.
p 15, Munch, Tipatul jpg
Coșmar, Țipăt și Mozart
Füssli nu pictează o scenă erotică, ci o experiență mnemonică sau onirică. Fără cenzură, dăruire completă. Aceasta-i sursa coșmarului.
979 COPERTA 16 sus BAS png
Modificare și aliniere
Romanul este atît un traseu spre adevăr, cît și o continuă negare a acestuia.
979 COPERTA 16 jos Marius jpg
Obsesie, pasiune, durere
Sacrificiul şi durerea, dragostea şi moartea sînt, astfel, modelele simbolice pe care ţesătura scrisului Zeruyei Shalev le întinde peste această poveste despre iluzie, împlinire şi eliberare.
p 17 jpg
Două debuturi importante disponibile online
Două dintre cele mai importante filme lansate în 2022, EO și Crimes of the Future, aparțin unor octogenari. Lucru care m-a inspirat să profit de un foarte util program curatoriat de platforma MUBI.

Adevarul.ro

image
Misterioasa moarte de la Sanremo. Iubitul cântăreței Dalida, găsit împușcat în cap, în camera de hotel VIDEO
Cazul a șocat Italia în anii ʼ60, dar a fost clasat ca sinucidere. Peste 40 de ani, poliția a reluat investigația, dar misterul încă persistă.
image
Fumatul interzis minorilor în spații publice. Proiectul, adoptat de Senat
Inițiativa legislativă a fost adoptată tacit de Senat, luni, iar aceasta prevede că minorii nu mai pot fuma în parcuri, pe drumurile publice sau alte zone publice, fiind pasibili de amenzi până la 500 de lei.
image
Primul moment al cutremurului din Turcia, surprins de camera unei mașini VIDEO
Primul moment al celui de-al doilea seism din Turcia a fost întregistrat de camera de bord a unei mașini. Imaginile sunt de-a dreptul cutremurătoare. Șoferul a văzut cum, în jurul său, oamenii aleargă disperați în stradă, iar clădirile încep să se prăbușească.

HIstoria.ro

image
Aventurile Reginei Maria, o traumă pentru tânărul prinț Carol
Nașterea lui Carol, primul copil al cuplului princiar Ferdinand-Maria, pe 15 octombrie 1893, a fost un prilej de mare bucurie pentru țară, familia regală și Regele Carol I, dar mai puțin pentru tânăra mamă.
image
Consecințele bătăliei de la Stalingrad
După capitularea Corpului XI Armată, timp de câteva zile, avioane de recunoaștere germane au continuat să efectueze zboruri deasupra Stalingradului pentru a descoperi eventualele grupuri de militari germani care încercau să scape și de a le parașuta provizii.
image
Joseph Pulitzer, jurnalistul născut pe malul Mureşului, care a făcut istorie în Statele Unite
Premiile Pulitzer, cele mai prestigioase distincții ale jurnalismului american, au fost acordate pentru prima dată în 1917, la inițiativa jurnalistului de origine maghiară Joseph Pulitzer.