Viaţă deshumată

Publicat în Dilema Veche nr. 556 din 9 - 15 octombrie
Viaţă deshumată jpeg

• Dora Pavel, Agata murind, Editura Polirom, 2014. 

În 2005, cînd am recenzat romanul Dorei Pavel în România literară, o făceam deja la a doua ediţie, după ce cartea repurtase un mare succes: Premiul USR pentru proză, pe anul 2003. Deplîngeam atunci faptul că, în ciuda premiilor, cărţile nu ajung să treacă dincolo de graniţele lumii literare şi, astfel, nici vînzările nu sînt influenţate în mod direct. Deplîngeam, astfel spus, o stare de lucruri care nu s-a schimbat în mod semnificativ între timp. Dar dacă atunci, romanul Dorei Pavel era reeditat de Polirom, o editură mai mare decît cea la care fusese tipărit iniţial, purtînd şi o banderolă care menţiona premiul, de data aceasta, includerea romanului în colecţia Top 10+, colecţia cărţilor populare la preţuri accesibile, confirmă faptul că Agata murind (tradus anul trecut şi în spaniolă de Marian Ochoa de Eribe Urdinguio, cea care a mai tradus din Mircea Eliade, Mihail Sebastian, Panait Istrati şi Mircea Cărtărescu) are în continuare un parcurs frumos şi rezistă noilor generaţii de cititori.

Dora Pavel este o scriitoare a cărei literatură mă interesează şi pe care o urmăresc cu fiecare carte apărută. Romanul de anul trecut, Do Not Cross, un roman cu o poveste de dragoste obsesivă gay foarte tricky şi rafinat scris, un thriller psihologic ce nu abordează în mod explicit relaţia homoerotică (aşa cum au făcut-o, tot anul trecut, Adrian Schiop în Soldaţii şi Adrian Teleşpan în Cimitirul, acesta din urmă însă fără importanţă literară), mi se pare că, în ciuda unor cronici foarte bune, merita chiar mai mult. Cum o carte bună îţi face poftă de alta, am recitit la modul hedonist, oprindu-mă mai ales la pasajele care odată îmi plăcuseră, Agata murind, descoperind savoarea de a fi uitat unele detalii şi de a te bucura din nou de ele.

Ca în toate romanele Dorei Pavel, pe cît de generos e pretextul epic, pe atît de surprinzătoare e evoluţia naraţiunii în sine: un cimitir aflat pe un deal care se surpă obligă autorităţile la dezhumarea mormintelor, muncă realizată cu ajutorul unor deţinuţi de drept comun. Rudele morţilor sînt chemate pentru recuperarea osemintelor şi pentru a fi martore la procesul mutării lor într-un cimitir nou. „Proprietarii“ morţilor (expresia are simbolistica ei) sînt cazaţi la hotel şi interacţionează în virtutea unor vagi şi mai vechi relaţii. Pînă aici, o situaţie de roman sud-american. (De altfel, motivul dezhumării urma să reapară, în 2005, şi în Degete mici, romanul de debut al lui Filip Florian.) Dora Pavel însă continuă în stilul psihologizant franţuzesc, căci romanul este confesiunea scrisă a Augustei către fostul ei psihiatru cu care a avut şi păstrează încă o relaţie, una uşor ambiguă, depăşind oarecum cadrul strict al terapiei. Confruntarea cu memoria Agatei, sora mai mică, îngropată în cimitirul cu pricina, reprezintă prima provocare a Augustei de după psihoterapie. Scrisul fostului pacient este deopotrivă introspecţie, confirmare a vindecării şi, mai ales, un act indirect de seducţie a doctorului devenit confident de bună voie şi utilizator al însemnărilor ca material pentru un roman. Pentru că, fatalitate, totul se întîmplă pentru a ajunge într-o carte.

Augusta este o femeie divorţată, sora ei a murit, părinţii ei sînt imigraţi, trăieşte singură. Fragilitatea fiinţei sale îşi găseşte expresia în tabloul cu titlu sarcastic al lui Magritte, „Drepturile omului“, unde corpul unei femei este alcătuit din cioburile de porţelan, de ceramică sau de gips ale unui vas spart. Confesiunea, scrisul, oglinda, tabloul, toate acestea declanşează meditaţia şi devin instrumente ale regresiei în spaţiul, el însuşi fragil, al copilăriei unde obiectele, chipurile, corpurile şi senzaţiile sînt indistincte, pîcloase, dar obsedante. Sensibilitatea Augustei este acută, iar stabilitatea psihică şi emoţională – precare, de unde şi predispoziţia rememorării, a regresiei în trecut, acolo unde poate fi dibuit momentul fisurii, al intruziunii morţii, momentul în care coerenţa s-a frînt, iar alteritatea s-a insinuat: „întreruptă a fost aici pentru o clipă şi «viaţa» morţilor, clipă fatală dacă ne gîndim la filigranul eternităţii lor compromise, pentru că, se ştie, lumina odată lăsată să intre, oxidează întreaga textură, osemintele şi galeria, bijuteria şi protezele şi perucile, rana deopotrivă şi amintirea ei.“

Atmosfera romanului e apăsătoare nu atît din cauza fundalului, a muncii permanente pentru transmutarea osemintelor, lucrări ghicite în mai toate mişcările exterioare hotelului, unde sînt cazate rudele morţilor, dar şi prin fluxul analitic capricios al Augustei care, pe măsură ce scoate la iveală vechile obsesii şi luminează anumite relaţii, ascunde, într-o oarecare măsură, şi motivaţiile prezentului. Moartea este suprapersonajul cărţii şi fiecare personaj se raportează în felul lui la ea. Unii cu propria moarte. Dar aura morţii îi şi cheamă la viaţă şi adevăr pe cei chemaţi să decidă viitorul morţilor lor. În confruntarea cu trecutul „încărcat“ şi cu aspectele latente ale morţii pe marginea gropilor deschise, viaţa pare o dezhumare: afirmarea vulnerabilităţii, conştientizarea dependenţei, asumarea instinctelor, a pulsiunilor: „Abjecţia umană, ca afectul unui cartilaj rupt. Ai gîndit vreodată comparaţia asta? Cartilajul rupt, în absenţa lui, oasele sudate greşit. An-chi-lo-za-rea. Atîtea zone anchilozate ale conştiinţei noastre.“ 

Pentru Augusta, al cărei sexualism primitiv şi alienant prilejuieşte pagini destul de tari, prezenţa atît de puternică a morţii în contextul refacerii ei sau, invers, a coincidenţei perioadei post-terapetice cu mutarea osemintelor surorii, pentru a cărei moarte prematură se simte vinovată, ei bine, acest „experiment“ o ajută să-şi redescopere şi înţeleagă sexualitatea şi, implicit, să-şi reafirme feminitatea. Erosul de după thanatos. Căci moartea e corporalizată, eroticul – psihanalitic, senzorialul – obsesiv: „Ne sărutam. Îmi place sărutul, îmi place să mă joc în sărut, să rup ritmul, să imprim ritmul opririlor false, îmi place asta, îmi place. Îmi place să vorbesc în sărut, să simt umezeala cuvintelor, că le-aud clipocind, îmi place. Tot ce e umed îmi place.“ Scenele sexuale la limita devianţei sînt însă relatate cu poezia senzaţiilor. Fie că este vorba de o acuplare în cimitir sau de un cunilingus pe patul spitalului, ochiul Dorei Pavel decupează delicat, expresiv şi simbolic detaliile. O lecţie pe care o găseşti la Philip Roth, maestrul incontestabil al acestui gen de situaţii (în Animal pe moarte, dar, mai ales, în Teatrul lui Sabath). Prin faptul că epicul propriu-zis lipseşte, fiind doar un cadru, un pretext şi o corespondenţă a „dezhumării“ trecutului personajelor, romanul îl lasă oarecum sur sa soif pe cititorul amator de picanteriile ficţiunii, recuperînd la capitolul imprevizibil şi suspans. Dacă descrierea cimitirului (în coloritul sumbru şi miasmele sale) şi a scenelor erotice se concurează relaţionîndu-se reciproc, tandemul acesta narativ capătă prin permanentă tangenţă expresivitatea impură a senzualului şi morbidului.

Aşa cum confesiunea în scris îndeplineşte mai multe funcţii, pentru fiecare actant în parte, naraţiunea se desfăşoară pe mai multe nivele, intuite şi indicate bine de comentatorii de pînă acum ai cărţii. Romanul poate prilejui o serie largă de abordări hermeneutice, dintre care cea psihanalitică şi cea despre corporalitatea feminină sînt cele mai la îndemînă. Agata murind este un roman psy generos, lizibil pînă la capăt şi deloc tehnic, scris cu eleganţă şi inteligenţă, profund în sensul aluvionar, un pariu îndrăzneţ, dat fiind amestecul de poetic şi sordid, cu frumuseţile şi chiar seninătatea lui în ciuda morbideţii subiectului, un roman care merită (re)citit, un roman scris acum unsprezece ani de o autoare care, dovadă stînd Do Not Cross de anul trecut, are în continuare multe de spus.

landscape 1 febr jpg
UN TRIO DE COMPOZITORI, UN TRIO DE MUZICIENI și UN FLAUT DE AUR
Primul concert al lunii februarie (miercuri, 1 februarie 2023) la Sala Radio propune publicului un trio de mari compozitori – MOZART, BACH și MENDELSSOHN – alături de un trio de apreciați muzicieni români.
p 8 2 foto C  Hord jpg
George Banu
De aceea, textele lui George Banu nu doar informează, ci formează. Cititorul îi va rămîne mereu dator, iar Dilema veche îi va rămîne mereu recunoscătoare.
981 16 coperta1 jpg
Retrospectiva anului poetic 2022
În concluzie, aș adăuga că e îmbucurătoare această diversitate de tonuri și de voci din poezia românească de azi.
p 17 2 jpg
Lup singuratic
The Card Counter, cel mai recent film al lui Paul Schrader, demonstrează cît de ușor am ajuns să folosim termenul de „bressonian” pentru a descrie în viteză orice film care promite interpretări minimaliste și o anume reticență pentru spectacol.
981 17 Breazu jpeg
No fun
Aici e Iggy dorindu-și și nereușind să-l imite pe un alt Iggy, cel dintr-o altă eră.
981 21 Iamandi jpg
Revoluția română, între previzibil și spontan
Pe această pantă a căzut comunismul, și cu toate că pare a se sfîrși brusc în 1989, parcurgerea ei a durat aproximativ douăzeci de ani.
MRM 7ian12feb vertical jpg
„Moștenitorii României muzicale”: Violin in love cu Valentin Șerban și Daria Tudor
Pentru îndrăgostiții de muzică, un recital-eveniment la Sala Radio susținut de violonistul Valentin Șerban, cîștigătorul Concursului Enescu – ediția 2020/2021, și pianista Daria Tudor: „Violin in love”.
AFIS 27 ian 2023 Sala Radio jpg
Soprana Valentina Naforniță - invitată specială la Sala Radio
Soprana VALENTINA NAFORNIȚĂ, aplaudată pe scena marilor teatre lirice ale lumii – de la Staatsoper (Viena), Opéra national de Paris, Opéra de Lausanne, Théatre des Champs-Elysées (Paris) sau Teatro alla Scala (Milano) - este invitată specială pe scena Sălii Radio.
George Banu jpeg
George Banu (1943 – 2023)
Pentru mai mult de un deceniu, George Banu a fost unul dintre cei mai valoroși colaboratori permanenți ai revistei noastre.
lanscape Sala Radio Tetrismatic png
Muzica creată ca niște piese de tetris: „TETRISMATIC”, un concert ca o aventură sonoră și vizuală
Joi, 26 ianuarie 2023, de la 19:00, Sala Radio va fi scena evenimentului „TETRISMATIC - Enjoying the Game of an Unexpected Journey”, în care saxofonistul CĂTĂLIN MILEA și invitații săi vor susține o „călătorie muzicală ca un joc”
Idei pentru weekendul prelungit  Sursa imagine Opera Comica pentru Copii jpeg
Reprezentații suplimentare programate pentru musicalul ,,Sunetul Muzicii”
La cererea publicului, pe 21 și 22 ianuarie 2023 au fost programate două reprezentații suplimentare ale musicalului „Sunetul Muzicii”, în regia lui Răzvan Mazilu.
p  16 Benjamin Labatut WC jpg
Spre abis
Pe scurt, Labatut ne oferă o ficționalizare a formulării Principiului Incertitudinii și a Interpretării Copenhaga.
980 17 DN83 foto Denisa Neatu jpg
Două povești (nu doar) de dragoste
Ceea ce funcționează aici însă este dinamica coregrafică și ideea individului ca rezultantă a mediului și a istoriei.
Joaquín Sorolla, Odalisca, ulei pe pânză, 1884 (afis) jpg
Art Safari va fi deschis tot anul: 3 ediții în 2023 - Primul sezon începe în 10 februarie și aduce mult-așteptata expoziție retrospectivă a unui mare modernist român – Ion Thedorescu-Sion, Impresionism spaniol, Prix Marcel Duchamp și Young Blood-ul d
Primul sezon celebrează 140 de ani de la nașterea lui Ion Theodorescu-Sion (1882-1939), maeștrii picturii spaniole, de la Academism la Impresionism, printre care celebrul „Maestru al luminii” - Joaquin Sorolla.
p 15, Munch, Tipatul jpg
Coșmar, Țipăt și Mozart
Füssli nu pictează o scenă erotică, ci o experiență mnemonică sau onirică. Fără cenzură, dăruire completă. Aceasta-i sursa coșmarului.
979 COPERTA 16 sus BAS png
Modificare și aliniere
Romanul este atît un traseu spre adevăr, cît și o continuă negare a acestuia.
979 COPERTA 16 jos Marius jpg
Obsesie, pasiune, durere
Sacrificiul şi durerea, dragostea şi moartea sînt, astfel, modelele simbolice pe care ţesătura scrisului Zeruyei Shalev le întinde peste această poveste despre iluzie, împlinire şi eliberare.
p 17 jpg
Două debuturi importante disponibile online
Două dintre cele mai importante filme lansate în 2022, EO și Crimes of the Future, aparțin unor octogenari. Lucru care m-a inspirat să profit de un foarte util program curatoriat de platforma MUBI.
979 17 Biro coperta1 jpg
Filiera basarabeană
Nu cred că am dus vreodată lipsă de dive în cultura noastră pop – înainte de ’90, Angela Similea ori Corina Chiriac dominau preferințele și colecțiile de discuri Electrecord, dominație de gen ce s-a păstrat și în anii ’90
979 22 coperta1 jpeg
Rushdie neînțelesul
El însă a ajuns în această situație pentru că nu a avut cum să fie altfel decît el însuși.
p 23 Fiinta retractata si refractata, spionata de constiinta sa, 1951 jpg
Victor Brauner – Retractarea sau „retragerea în sine“
Prin reinstaurarea imaginilor mitice, căderea este „răul eliberator“ care conduce la obţinerea elixirului vieţii (Gershom Scholem, La Kabbale et sa symbolique, Payot, Paris, 2003).
Afis Lettre jpg
De Ziua Culturii Naționale, dezbatere despre viitorul presei culturale tipărite, organizată de ICR prin Centrul Național al Cărții
Cu prilejul Zilei Culturii Naționale, duminică, 15 ianuarie 2023, de la ora 16.00, la Seneca Anticafe (str. Arhitect Ion Mincu 1), va avea loc o întîlnire cu tema Presa culturală: schițe pentru un viitor posibil
Afis 13 ian 2023 Sala Radio jpg
Concert de Ziua Culturii Naționale la Sala Radio
Vineri, 13 ianuarie 2023 (de la 19.00), primul concert al noului an pe scena Sălii Radio va fi prezentat cu ocazia Zilei Culturii Naționale și se va desfășura sub bagheta lui ADRIAN MORAR, dirijor al Operei Naționale Române Cluj-Napoca.
MRM ian15 2023 portrait jpg
„Moștenitorii României muzicale”: turneu susținut de pianista Kira Frolu
Câștigătoarea bursei “Moștenitorii României muzicale” – ediția 2022, va susține o serie de recitaluri-eveniment ce vor avea loc la Brașov, București și Timișoara

Adevarul.ro

image
Fost membru CNA, atac la adresa unui concurent de la Românii au talent. Ce răspunde mama băiețelului luat în vizor
Mama lui Rareș Prisacariu, băiețelul care a primit Golden Buzz-ul la emisiunea Românii au talent a răspuns la reacția dură pe care Radu Herjeu, fost membru CNA, a avut-o după emisiune.
image
Clujul depășește la PIB orașe similare din Estul Europei. „Percepția e una, realitatea e alta”
Zona Metropolitană Cluj a depășit, în ceea ce privește Produsul Intern Brut, zone metropolitane din jurul altor orașe similare din țări estice. Economistul Radu Nechita explică de ce clujenilor nu li se pare că ar trăi mai bine.
image
Marius Manole, în șoc hipotermic pe scenă!
„Ce avem noi aici?”, o piesă de teatru scrisă și regizată de Lia Bugnar, jucată de Carmen Tănase, Maria Obretin și Marius Manole, a fost un succes deplin la Birmingham, unde spectatorii nici măcar n-au observat că Marius Manole a intrat șoc hipotermic.

HIstoria.ro

image
Caragiale: un client râvnit, dar un cârciumar prost VIDEO
Caragiale: un client râvnit, un cârciumar prost
image
Anul 1942, un moment greu pentru Aeronautica Regală Română
Anul 1942 a însemnat pentru Aeronautica Regală Română, ca de altfel pentru toate forțele Armatei române aflate în zona de operațiuni, un moment deosebit de dificil.
image
Moștenirea fabuloasă a lui Heinrich Schliemann, descoperitorul Troiei
Când, în 1891, i s-a citit testamentul, s-a dovedit că Heinrich Schliemann lăsase în urmă o moștenire (apropo de lichidități, judecând după valoarea de azi) de aproximativ 100 de milioane de euro.