Undița memoriei

Publicat în Dilema Veche nr. 755 din 9-15 august 2018
Undița memoriei jpeg

● Gao Xingjian, O undiță pentru bunicul meu, traducere de Irina Ivașcu, Editura Polirom, 2017. 

De la antologia Zbucium cu „proză feminină chineză“ și selecția din opera lui Chen Chong, Visul din acceleratul de Kelamany, cărți traduse la noi la sfîrșitul anilor ’80, și pînă la colecția Freeman’s. Cele mai bune texte noi, antologia americană apărută anul trecut și la noi (la editura Black Button Books) care conține prozele mai tinerilor A Yi și Xu Zechen, dacă vrei să citești proză scurtă chineză în limba română n-ai foarte multe opțiuni. În ultimii ani s-au mai tradus din povestirile unor Mo Yan (Femeia cu buchetul de flori, Editura Humanitas Fiction), din prozele foarte scurte ale lui Lao Ma (Petrecere de unul singur și Fericire sută la sută, Editura Rawex Coms) și o nuvelă a lui Yan Lianke (Zile, luni, ani, Editura Polirom), care au mai echilibrat balanța romanelor traduse din literatura chineză contemporană (Mo Yan, Yan Lianke și Yu Hua, fiecare cu cîteva titluri); pe de altă parte, din care altă literatură străină am putea spune că avem suficiente apariții?!

În cazul lui Gao Xingjian (premiat cu Nobel în anul 2000, înaintea lui Mo Yan, care l-a primit în 2012), acesta a fost tradus în limba română abia anul trecut, cu ocazia prezenței la FILIT-ul de la Iași, cu două cărți deodată: volumul de eseuri Literatură și libertate (Editura muzeelor literare) și acest volum de proză scurtă. E greu să-ți faci o părere exactă despre literatura lui Gao Xingjian doar din aceste două cărți mai degrabă modeste. Volumul de povestiri al lui Mo Yan este net superior, dacă ar fi să-i comparăm pe cei doi la acest capitol, dar cum Nobelul nu se acordă pentru măiestria în proză scurtă, probabil că opera lui Gao Xingjian (n. 1940) are destule atribute.

Cele șase povestiri din volumul O undiță pentru bunicul meu, apărut în 2001, au fost scrise, cu o singură excepție, în anii ’90, imediat după ce scriitorul a părăsit China. Căci, după ce cîteva dintre scrierile sale au fost interzise, acesta s-a refugiat politic în Franța în 1987, fiind declarat ulterior persona non grata de regimul chinez, care i-a interzis opera cu totul. La nivel factual, prozele sale nu trădează nimic din toate acestea. Metaforic vorbind însă, poți detecta semnele subtile ale unei lumi degradate.

În prima povestire, „Templul Desăvîrșitei Compasiuni“, un cuplu de tineri proaspăt căsătoriți pleacă într-o lună de miere improvizată, oprindu-se la un moment dat într-un oraș unde singurul lucru demn de văzut este un vechi templu, numit al Desăvîrșitei Compasiuni, aflat în paragină. Cum îmi scapă eventualele semnificații datorate vreunui cod cultural specific, aș spune că proza se termină înainte de a spune (și alt)ceva, ceva mai mult, deși narațiunea pare că țintește mai departe măcar prin faptul că alternează două tipuri de confesiune la persoana întîi a soțului: către un destinatar colectiv abstract/anonim și către soția sa. Fiind vorba despre o întîmplare de demult, de ce și cui anume istorisește bărbatul vizita altfel nememorabilă la Templul Desăvîrșitei Compasiuni? Despre ce fel de compasiune e vorba? Dacă motivul confesiunii e doar nostalgia, atunci proza chiar se termină înainte de a spune ceva. La fel se întîmplă și mai departe: în proza „În parc“, doi foști iubiți, acum fiecare aflat într-o altă relație, se întîlnesc și ne dăm seama că bărbatul tînjește la iubita de altădată, pierdută „din vina vremurilor“. În „Accidentul“ moare un bărbat („Cine era la urma urmei mortul? În acest oraș cu milioane de locuitori, numai rudele sale și cîțiva apropiați știu“), iar în „Crampe“ un înotător este cît pe ce să se înece („Este oare posibil ca cineva să-și facă griji că se îneacă? În momentul acesta, singurul pe care se putea bizui era el însuși“).

Așadar, o compasiune în amintire, o dragoste pierdută din cauza vremurilor, un mort aproape neștiut, o posibilă moarte în singurătate… Prozele lui Gao Xingjian rămîn la acest nivel vag/abstract al semnificației, excepție făcînd proza titulară, cea mai bună, în care un bărbat încearcă „să se despovăreze de dorul de casă“ și se întoarce în orășelul bunicului, căruia îi duce o undiță (vezi și fragmentul de mai jos). Bărbatul este copleșit de amintiri și drumul pe care-l face înapoi este, de fapt, o întoarcere doar în memorie, căci nu numai că satul de altădată este complet schimbat (rîul este acum deșert), dar casa bunicului este și imposibil de găsit în noua reorganizare (străzile sînt de nerecunoscut). Este o proză despre imposibila întoarcere („Dunele de nisip au acoperit deja rîul, vor acoperi orașul și vor acoperi și amintirile tale din copilărie“), o întoarcere doar în memoria copilăriei, de unde răzbate amintirea unui meci de fotbal în care Maradona își driblează adversarii „cău-tînd un drum, un drum acolo unde nu există nici un drum“, împreună cu amintirea unui sfat al bunicului care spunea că „în sălbăticie, dacă ești luat prin surprindere, nu trebuie să întorci capul îndărăt“. Aici semnificațiile sînt limpezi, poate prea limpezi, dar e o povestire frumoasă (singura scrisă înainte de plecarea scriitorului din China) despre trecutul transformat într-o ruină bîntuită de lupi. 

***

Gao XINGJIAN
O undiță pentru bunicul meu (fragment) 

Bunicul nu se îndeletnicea numai cu pescuitul, se dădea în vînt și după vînătoare. Avusese cîndva o pușcă de vînătoare bine unsă, pe care i-o făcuse cineva din niște țevi de oțel nesudate. Fusese, desigur, o mare favoare. Nu mai puțin de jumătate de an se tot rugase de acel om. Eu însă nu mi amintesc decît că odată s-a întors acasă cu un iepure de cîmp pe umăr. A intrat în casă, a aruncat un iepure uriaș, cu blană maro, pe podeaua bucătăriei, și-a scos pantofii și a chemat-o pe bunica să aducă apă fierbinte să-și spele picioarele. Apoi și-a scos tutunul din traistă și a început să răsucească țigări. Eu împreună cu Negru, cîinele nostru, am început să dăm tîrcoale iepurelui plini de neastîmpăr. Cine s-ar fi gîndit că mama va intra și va spune: Să-mi aruncați repede mortăciunea asta de aici! La ce v-a trebuit să cumpărați așa ceva? Bunicul a mormăit ceva, iar mama s-a rățoit din nou la el: Dacă poftești carne de iepure, du te peste drum la măcelar să-l jupoaie și abia pe urmă să-mi vii cu el acasă! În momentul acela mi s-a părut că bunicul era cu adevărat foarte bătrîn. Cînd mama nu era acasă, spunea că oțelul din Germania e bun, ca și cum i-ar fi plăcut să aibă o pușcă fabricată din oțel nemțesc. Cu ea ar fi putut negreșit să împuște tot felul de lighioane, nu numai iepuri.

Bunicul spunea că, mai demult, în afara orașului, nu foarte departe, umblau lupi sus pe dealuri, mai ales primăvara, cînd începea să răsară iarba. Hămesiți de foame, după o iarnă întreagă de nemîncat, lupii fie se duceau prin sate ca să fure porci, fie atacau vitele, ba se întîmplase chiar să înfulece și vreun băietan ieșit cu vacile la păscut. Odată au înfulecat o fetișcană din care n-au mai rămas decît cosițele. Ce bună ar fi fost atunci o pușcă din oțel nemțesc! Dar el n-a putut să păstreze nici măcar acea pușcă încropită. În vremea revoluției, cînd au fost arse cărțile, au spus că este armă letală și au ordonat să-i fie confiscată. Atunci s-a așezat pe un taburet mic și s-a uitat în gol cu ochii larg deschiși, fără să spună nici pîs. Cînd îmi amintesc, nu mi pot înfrîna un sentiment de părere de rău față de bunicul și tare aș mai vrea să-i cumpăr o pușcă de vînătoare ieftină și bună, fabricată în Germania, dar nu se găsesc nicăieri de vînzare. Numai o dată, în raionul de echipament sportiv, am văzut o pușcă cu țeavă dublă. Aceea însă era doar o mostră, ca să mi-o poată vinde, aveau nevoie de o scrisoare de recomandare de la Comitetul Sportiv al prefecturii și de o autorizație de la Departamentul Securității Publice. Eram, deci, sortit să nu-i pot cumpăra bunicului decît o undiță. Știam, firește, că nici cu această undiță de import din fibră de sticlă cu zece segmente bunicul nu va putea prinde pește pentru că tîrgușorul nostru se transformase de mulți ani într-un ținut deșertic.

comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.
p 17 jpg
Impresii hibernale
Astea fiind spuse, Prin ierburi uscate nu e deloc lipsit de har – ba chiar, dat fiind efortul de a-l dibui chiar în miezul trivialității, filmul e o reușită atemporală, care s-ar putea să îmbătrînească frumos.

Adevarul.ro

image
China trimite Rusiei „ajutor letal” pentru războiul din Ucraina. Ministrul britanic al Apărării: „Avem dovada”
China trimite Rusiei „ajutor letal” pentru războiul din Ucraina, afirmă ministrul britanic al Apărării, Grant Shapps, în timp ce consilierul pentru securitate națională al SUA, Jake Sullivan, spune că nu a existat încă niciun semn de transfer direct de arme, potrivit The Guardian.
image
Viața bate filmul. Dezvăluirile incredibile ale unei foste spioane a Moscovei. Ce spune despre Putin și războiul din Ucraina
Și-a sedus victimele ca o „maestră a manipulării”. Aliia Roza, fost spion, a făcut dezvăluiri despre aventurile sale în materie de sexpionaj în cadrul unui podcast de la Tenderfoot TV, , „To Die For", relatează NY Post.
image
Cum vă poate reduce stilul de condus costurile de combustibil cu 30-40%
Doriți să profitați la maximum de fiecare picătură de combustibil pe care o puneți în rezervor? Atunci urmați aceste sfaturi simple de conducere.

HIstoria.ro

image
Cadoul de nuntă primit de Zoia Ceaușescu de la părinți
Fabricat în Franța, la o comandă specială a familiei Ceaușescu în anul 1983, automobilul Fuego GTS a fost facturat de către Renault (Service des Ventas Speciales Exportation) pe numele Ceaușescu Elena Zoia, unul dintre copiii familiei prezidențiale, care l-a primit cadou de nuntă de la părinți.
image
O tentativă de sinucidere în închisoarea Pitești: Povestea dramatică a lui Nicolae Eșianu
Nicolae Eșianu s-a născut la Cluj în 1923. Tatăl, director la Banca Ardeleană, iar mama, profesoară. Școala primară o face la Sibiu și apoi Liceul Militar la Târgu Mureș. În 1942 își dă bacalaureatul la Liceul Gheorghe Lazăr din Sibiu.
image
Războiul aerian împotriva Germaniei
Pe la mijlocul anului 1943, soarta războiului s-a întors în favoarea Aliaților atât în Europa, cât și în Pacific. Informațiile ULTRA au jucat un rol extrem de important în războiul aerian deasupra Germaniei.